Vise răscumpărateMostră

„Ce vrei?” Aceasta a fost întrebare pe care mi-a pus-o fostul meu soț când căsătoria noastră se destrăma. „Vreau să faci ceea ce nici un bărbat nu a mai făcut până acum… vreau ca să lupți pentru mine.” vocea mea tremura printre suspine.  

Mai târziu, în timp ce navigam pe căile provocatoare și singuratice ale unei mame singure, l-am simțit pe Dumnezeu întrebându-mă aceiași întrebare, iar și iar. „Ce vrei?” Pentru câțiva ani, nu am avut tupeul să-I răspund. Oare contează ce vreau? M-am întrebat! 

Mi-am ascuns toate dorurile și dorințele în spatele unui mantra puternic, ce suna foarte bine, „Voia ta, nu voia mea”. 

Cu toate că, predarea în fața voii lui Dumnezeu este un lucru bun, mi-a luat mult timp să realizez că Dumnezeu nu vrea conformitatea mea pasivă- El vreau inima mea. El nu caută sclavi ca să răspundă la porunci din obligație sau dintr-o voință asuprită, dar El caută fiice și fii ce să-I răspundă din intimitate și relație. 

Am auzit spunându-se: „Dorul este bun pentru tine.  Este ecoul miracolelor ce vor veni.”

Lui Dumnezeu îi pasă de visele noastre. Lui îi pasă de dorul din inimile noastre. Dacă Îl lăsăm, El folosește perioadele de așteptare ca să ne zidească credința și să ne atragă mai aproape de El în timp ce-i împărtășim dorurile noastre. Împărtășind visele noastre cu Dumnezeu nu înseamnă că vom primi tot ce ne dorim. El nu este un duh al lămpii personal. Dar prin procesul de împărtășire a viselor noastre cu Dumnezeu, ne apropie mai mult de El.

Poți să-ți imaginezi ca cel mai bun prieten sau soțul/soția să nu-ți spună niciodată despre visele și dorințele lor? Cred că am fi destul de deconectați unul de altul, iar relația ar părea superficială. Practica vulnerabilă a împărtășirii viselor și dorințelor adâncește capacitatea noastră pentru intimitatea cu Dumnezeu și cu ceilalți.

Cât despre mine, după ani întregi în care am încercat să neg visul de a sta la masă cu propria mea familie, i-am spus lui Dumnezeu în sfârșit ce vreau. Mi-am dorit să fiu din nou căsătorită. Am vrut pe cineva cu care să împărtășesc visele și viziunile mele, responsabilitățile și provocările, râsetele și lacrimile.

Perioada așteptării a continuat. În această perioadă, Dumnezeu a continuat o adâncă lucrare de vindecare în mine. El s-a folosit de așteptare ca să mă învețe despre prietenia reciprocă și cum arată adevărata intimitate emoțională cu oameni siguri. De asemenea, am crescut în credința că Dumnezeu, este de fapt, bun. Că El e de încredere. Planurile Lui sunt bune. M-a învățat că circumstanțele din viața mea nu vor schimba aceste fapte. El m-a învățat să mă încred în aceste adevăruri, chiar și atunci când nu am văzut o dovadă în ele.

Ce îți dorești? 

Prin Scriptură, Isus pune această întrebare în diferite variante oamenilor pe care îi întâlnește. Și cred că te întreabă și pe tine. Te încurajez să găsești răspunsul la această întrebare și să îi spui lui Isus. Poți să îi încredințezi Lui dorurile inimii tale.