Vise răscumpărateMostră

Dezamăgirea și durerea au un mod de a alimenta ispita. Ne lasă mai sensibili în locurile noastre slabe. Fie că este izolarea, supra-mâncatul, sexul ocazional, sau să bei mai multe pahare de vin, dorința noastră de a anestezia sau de a scăpa de durere ne duce la compromis. Ne spunem nouă înșine că merităm să ne simțim mai bine.

Când ne aflăm în durere, suntem mai dispuși să sacrificăm visul pentru ceea ce este temporar. Confortul pe care viciile noastre ni-l aduce sunt în cel mai bun caz trecătoare și superficiale, iar în cel mai rău caz vicios de distrugătoare.

Există o scenă în faimoasă operă, La Boehme în care doi bărbați suferă printr-o iarnă cumplită în Paris. Unul din ei, un scriitor, și-a vărsat nenumărate ore într-un corp de lucru. Însă îi este atât de frig că abia se mai poate concentra la scrierile lui.

Să nu ai bani pentru cărbuni sau lemne pentru foc, într-un moment de pură disperare, scriitorul aruncă întregul manuscript în cuptor. În câteva secunde, grămada de hârtie și tot scrisul lui este transformat în cenușă.

Scriitorul și-a sacrificat visul, la tot ce a muncit, pentru un moment trecător de confort. A renunțat. 

Vedem același model în povestea lui Esau spusă în Geneză. Obosit și flămând, se întoarce acasă și simte mirosul tocanei de linte fierbinte. Disperat pentru subzistență, Esau renunță la dreptul său prin naștere, la toate privilegiile, la autoritate și moștenire ce i s-au cuvenit ca fiind prim născut pentru o supă. El și-a sacrificat viitorul pentru satisfacția unei burți pline. 

Ascultă. Înțeleg. 

Și eu sunt ispitită să mănânc când sunt în suferință (De multe ori cedez!).  După divorț, singurătatea m-a ispitit să cobor nivelul și să compromit în întâlniri. Din fericire, nu am cedat acestei ispite, dar cu siguranță era prezentă. 

Când îmi pierdeam casa, și mă aflam în prag de faliment, un vecin mi-a oferit un loc de muncă plătit în 6 cifre în industria farmaceutică. Am fost ispitită să accept locul de muncă. Dar făcând acest lucru ar fi însemnat să renunț la munca mea investită în Treasures. Confortul temporar sau o mai bună stabilitate financiară nu a meritat ca să renunț la scopul lui Dumnezeu la care am fost chemată.  

Uneori visul dumnezeiesc necesită sacrificii. După cum s-a dovedit, Dumnezeu este mai îngrijorat de persoana noastră decât de nivelul nostru de confort.

Putem permite lucrurilor grele să ne construiască caracterul sau să-l distrugă. Putem sacrifica visul pentru ceva temporar, sau putem persevera, putem permite perseverenței să ne întărească caracterul și să construiască maturitate în noi.  

Nu renunța la vis pentru ceva temporar. Nu lăsa durerea sau dezamăgirea să te facă să renunți la vise pentru soluții rapide și plăceri de moment. Nu renunța. Miza este prea mare.

Există libertate la capătul credincioșiei tale.  Atât pentru tine personal, cât și pentru toți oamenii care vor fi afectați de faptul că îți trăiești scopul pe deplin!