Atunci când credința dă greș: 10 zile de a-L găsi pe Dumnezeu în umbra îndoieliiMostră

Nu pot să nu mă întreb dacă am privit Biblia în mod greșit. Poate că am fost atât de obsedați de modul în care o carte veche rezolvă toate întrebările noastre istorice, culturale, științifice și morale, încât îndoiala a devenit inevitabil. Dar dacă obiectivul său principal nu este certitudinea intelectuală, ci să ne conducă într-o relație înfloritoare cu Dumnezeu?

Poate că trebuie să vedem Biblia mai puțin prin ochii moderni (Cum este rațional?) sau cu ochii postmoderni (Cum îmi vorbește?). Poate că trebuie să o acceptăm așa cum este: o carte excentrică, ciudată, dificilă, provocatoare, inspiratoare, îmbietoare, care perturbă paradigma, care, pagină cu pagină, poveste cu poveste, culminează în persoana lui Isus.

Și dacă acest lucru este adevărat, atunci, ca orice relație, este nevoie de timp.

Avem nevoie de perseverență pentru a săpa peste suprafața sa străveche și crustă și astfel să descoperim adevărul.

Și avem nevoie de multă umilință pentru a ne reorienta gândirea atunci când se întâmplă asta.

În orice caz, îmi găsesc liniște să știu că și autorii ei au avut îndoieli. S-au luptat și ei. Dar au continuat să meargă pe drumul Emaus, pentru că au crezut că până la urmă a meritat totul. Aveau speranța că într-o zi, cumva, îl vor vedea pe Mesia.

Și asta este ceea ce face din Biblie nu doar ceva în care să te poți încrede, ci ceva prin care poți să trăiești.