Atunci când credința dă greș: 10 zile de a-L găsi pe Dumnezeu în umbra îndoieliiMostră

Dacă credința este casa, atunci îndoiala este drumul care trebuie parcurs. Evident, pe drum sunt și încercări: capcane, singurătate, tristețe, frică, întrebări. Cuvântul întrebare(traducere din engleză=question) vine din cuvântul latin quaerere, din care s-a derivat cuvântul misiune(traducere din engleză=quest). O misiune, precum oricare aventură, este plină de obstacole. Orice chemare are un preț. Este cumplit de urcat munții. Văile greu de îndurat. Pentru majoritatea oamenilor, astfel arată drumul lor acasă. Altor oameni pe care îi cunosc (și îi invidiez) le este mult mai ușor. Drumul spre casă este o autostradă cu 4 benzi; se urcă în mașină și au ajuns. Alții, asemenea mie, merg pe un traseu pitoresc.

Dar în orice caz, ajungem acasă.

Și indiferent de situație, nu suntem singuri... .

Ne simțim confuzi și singuri, împrăștiindu-ne cu disperare printre dărâmături în căutarea unui scop. Ne sunt date două scenarii. Unul spune că nu există scop. Totul este din întâmplare. Lucrurile se desfășoară pur și simplu. Apropo și tu te-ai născut din întâmplare.

Dar Isus ne dă un alt scenariu. El spune că viața are un rost. Totul despre tine, aerul din plămâni, inima care bate în pieptul tău, lacrimile tale, fricile și visurile, contează. El ne promite că dreptatea va domni, mila va triumfa, ce este ruinat va fi reconstruit; iar El ne invită a ne alătura Lui așa cum știm noi mai bine.

Unii spun ca aceasta nu este nimic mai mult decât o fantezie. Și, cine știe, poate au dreptate. Poate noi chiar suntem cei nebuni și amăgiți. Dar prefer a-mi trăi viața în speranță, căutând un Dumnezeu frumos, decât în durerea și goliciunea unei lumi fără dumnezeu.

Cred că existența înseamnă mai mult decât indiferență oarbă și nemiloasă.

Cred într-un Dumnezeu care ne-a creat, ne-a iubit, care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi și care ne atrage necontenit, inevitabil, cu iubire spre Sine.

Cred că viața are un scop.

Cred că moartea nu are ultimul cuvânt.

Cred în realitatea desăvârșită și... este înțesată cu viață, frumusețe, culoare și profunzime.

Cred că îndoiala face parte din natura umană. Ne forțează limitele, ne rănește, dar- dacă o lăsăm- ne conduce spre o credință mai profundă.

Cred că și atunci când soarele își pierde lumina, aceasta se va întoarce. Eclipsa va trece. S-ar putea ca lumea să arate diferit, dar la fel și noi. 

Și cred că suntem mai mult decât materie, mai mult decât ceea ce se vede.