Atunci când credința dă greș: 10 zile de a-L găsi pe Dumnezeu în umbra îndoieliiMostră

Deoarece trăim într-o lume a limitelor, ne îndoim.

Deoarece nu avem toate răspunsurile, este normal să ne punem întrebări:

Cum este Dumnezeu? Cum Îl pot cunoaște? Care este scopul vieții? Pe ce drum ar trebui să merg?

Un vizionar mistic anonim din secolul Xiv a zis că ne aflăm „într-un nor de necunoaștere”. De aceea experimentăm îndoiala. Nu vedem întotdeauna cerul.

Însă, ce este necesar să ne amintim este faptul că și aceasta a fost concepută de Dumnezeu. El a făcut intenționat lumea în acest fel. A construit limite în sistem. Nu a fost din întâmplare. El știa că vom avea de trăit cu atât de multe lucruri necunoscute. Cu toate acestea a ales ca povestea oamenilor să arate astfel... . Când Dumnezeu a decis să Își înceapă creația, ar fi putut spune da altor mii de posibilități. Dar nu a vrut. A ales această lume. Te-a ales pe tine. M-a ales pe mine. A ales limitele și toate celelalte și totuși le-a numit „bune”.

Toate acestea dovedesc că îndoiala este ceva normal.

Este o consecință naturală a existenței în această lume.

Nu te îndoiești pentru că ești o persoană îngrozitoare sau pentru că ești mai puțin spiritual/ă decât ceilalți. Ai dubii fiindcă ești om.

Asta este important deoarece așa mulți creștini privesc îndoiala ca pe un păcat inimaginabil și respingător... .

Dumnezeu nu i-a creat pe Eva și Adam cu toate răspunsurile la cele mai dificile întrebări ale vieții, ci le-a permis un spațiu pentru ca ei să exploreze, să își pună întrebări și să învețe. El a cultivat o grădină în al cărei mister ar putea fi leit cu cel al credinței. Astfel, atunci când ne îndoim nu înseamnă că suntem o dezamăgire pentru Domnul; ci îndoiala este un răspuns natural limitărilor capacității noastre de înțelegere... .

În credință nu este vorba despre limitare, este vorba despre posibilități. Credința este intimitate, afinitate și o relație strânsă, dar pentru a ajunge acolo, uneori certitudinele noastre trebuie spulberate. Formulele noastre sunt perturbate. Întrebările noastre nu au răspuns. Acolo, în adâncimea relației, aflăm nu o listă de cliché-uri religioase, dar o Persoană. A luat naștere prietenia.