Avraam: Părintele credinței

De Danny Saavedra

„Și dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi «sămânţa» lui Avraam, moștenitori prin făgăduinţă.” — Galateni 3:29

După cum am văzut în ziua precedentă, Dumnezeu a creat un univers perfect. În ziua a șasea, El Și-a creat copii după chipul și asemănarea Sa, drept cunună a creației Sale. Lucrurile au luat o întorsătură teribilă odată cu răzvratirea lui Adam și a Evei împotriva lui Dumnezeu și cu intrarea în lume a păcatului și a morții. Însă aceasta nu a reprezentat sfârșitul poveștii. Dumnezeu avea un plan. Vezi tu, odată cu apariția morții, Dumnezeul nostru minunat și milostiv ne-a oferit o promisiune în ceea ce privește viața.

În Geneza 3, Dumnezeu a explicat cum se vor desfășura din acel moment lucrurile: Femeia va experimenta durere și chin în momentul aducerii unei noi vieți pe lume . . . dar noua viață va veni. Și acea nouă viață va produce într-o zi o Sămânță care va zdrobi capul șarpelui cel rău (Geneza 3:15). Privitor la această descoperire, John Gill scrie „Mesia, sămânța eminentă a femeii, (va) zdrobi capul șarpelui cel vechi care este diavolul, adică îl va distruge . . . stricându-i și ruinându-i toate planurile, năruindu-i lucrările, distrugându-i întregul imperiu, luându-i autoritatea și suverantitatea, mai ales puterea ce o are asupra păcatului și a morții, și întreaga sa tiranie asupra trupurilor și sufletelor oamenilor; toate acestea fiind împlinite de Hristos, odată cu întruparea Sa.”

Astăzi, vom discuta despre bărbatul credinței prin care Dumnezeu a ales să aducă Sămânța cea promisă. Numele său era Avraam, fiind cunoscut și drept părinte al credinței. Acum, poate te întrebi „De ce Dumnezeu l-a ales pe Avraam?”, „Ce a avut el atât de special?”

Primele lucruri pe care le aflăm despre Avraam, descendent al lui Sem, se află în Geneza 12. Aici, Dumnezeu îi cere să împacheteze totul, și să-și părăsească casa și toate bunurile, să iasă dintre rudeniile lui și să călătorească spre o țară străină. Interesant este faptul că lui Avraam nu i s-a specificat nici măcar spre ce țară urma să se îndrepte. Domnul i-a spus „vino în țara pe care ți-o voi arăta” (Geneza 12:1). Însă, odată cu această uriașă chemare vine și o promisiune „Voi face din tine un neam mare . . . Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine!” (Geneza 12:2‭-‬3). Acesta este momentul în care aflăm motivul pentru care Dumnezeu l-a ales.

Nu a fost ales datorită faptului că ar fi fost special, talentat sau neprihănit. Dumnezeu l-a ales pe Avraam deoarece știa că acesta era dispus să asculte. John McArthur scrie că „În momentul în care a înțeles ceea ce Dumnezeu i-a spus, a început să-și împacheteze lucrurile. A dat dovadă de ascultare imediată. Deși finalizarea pregătirilor pentru călătorie s-ar fi putut să dureze câteva zile, săptămâni, sau chiar luni, în mintea sa el se afla deja pe drum. Din momentul acela,toate lucrările sale au gravitat în jurul ascultării de chemarea lui Dumnezeu”.

Iacov 2:23 ne spune că „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire. Și el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.” La vârsta de 75 de ani, Avraam a răspuns chemării lui Dumnezeu și a plecat împreună cu familia sa. Interesant, privitor la promisiunea lui Dumnezeu de a-l face un neam mare și o binecuvântare pentru întreaga lume prin sămânța sa, este faptul că nici Avraam și Sara nu aveau urmași. Cum ar fi putut Dumnezeu să facă un neam mare dintr-un bărbat în vârstă și nevasta sa, cei doi neavând copii? Ei bine, Avraam și-a pus aceeași întrebare. Prin urmare, Dumnezeu i-a descoperit planul Său, spunându-i lui Avraam că va avea un copil și că în cele din urmă, descendenții săi vor fi la fel de numeroși precum stelele cerurilor! Și ce să vezi? Oricât de ciudat ar fi părut și în ciuda oricărei logici și a circumstanțelor, Avraam l-a crezut în Dumnezeu!

Povestea lui Avraam ne învață care este rolul nostru în planul lui Dumnezeu în ceea ce privește mântuirea. Nu este o anumită lucrare ce trebuie înfăptuită ci esențiale sunt credința și închinarea. În Geneza 12, Avraam a primt promisiunea credinței și imediat după aceasta, a ridicat un altar, un loc pentru inchinare. De ce? Pentru că a înțeles foarte clar că nici faptul că era împăcat cu Dumnezeu și nici promisiunea făcută lui nu depindeau de propria persoană sau lucrare ci de credincioșia lui Dumnezeu.

Pe parcursul acestei zile, amintește-ți că este putere în închinare înaintea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El este și puterea pe care ți-o oferă. După cum am văzut în cazul lui Avraam, nu ține de ceea ce noi putem face ci de ceea ce El a făcut deja. Așadar, crede în promisiunile Sale și închină-te Lui, pentru că „toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. Toți câți ați fost botezați pentru Hristos, v‑ați îmbrăcat cu Hristos . . . Și dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți «sămânța» lui Avraam, moștenitori prin făgăduință” (Galateni 3:26-27, 29).