Începuturi umile

De Danny Saavedra

„Îngerul i‑a zis: «Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu! Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.» . . . Maria a zis: «Iată, roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvintele tale!» Și îngerul a plecat de la ea.” – Luca 1:30‭-‬31‭, ‬38

Dintre toți eroii de ficțiune, Frodo, din trilogia Stăpânul Inelelor, este unul dintre cele mai remarcabile personaje. De ce? Pentru că, spre deosebire de Hercule, Femeia fantastică, Thor, sau Superman, el nu este un semi-zeu înzestrat cu o putere deosebită. În comparație cu Anakin sau Luke Skywalker, el nu s-a născut cu superputeri. Spre deosebire de Batman, el nu este un ninja bine instruit, cu o constituție atletică, care să aibă o mulțime de bani pentru a-și crea propriile arme și dispozitive de ultimă generație. Frodo nu era niciunul din aceste lucruri. El era un simplu hobbit, din Comitat (Pământul de mijloc), un tip naiv, bun la suflet și blând. Însă, precum Galadriel spunea în filmul Frăția Inelului: „Chiar și cea neînsemnată persoană poate schimba cursul istoriei.”

Ideea este că: Ceea ce l-a făcut pe Frodo special nu au fost abilitățile sale supraomenești, inteligența ieșită din comun sau un drept din naștere . . . ci dorința lui de a păși în credință. El este un erou printre mulți alți eroi, deoarece în ciuda faptului că se știa nepregătit pentru această misiune imposibilă (nici măcar nu știa drumul spre Mordor), a pășit în smerenie și a acceptat să se supună chemării.

Acest mic erou întruchipează un adevăr cu profund temei biblic: Dumnezeu poate folosi pe oricine, inclusiv cele mai umile persoane, pentru a înfăptui lucruri mărețe. De la tânărul păstor care a pus la pământ un uriaș, la văduva care a dat dovadă de o loialitate incredibilă față de soacra sa, la tânăra fecioară din Nazaret – de unde, aparent, nimic bun nu ar fi putut să iasă (Ioan 1:46) – căreia Dumnezeu i-a dat a fi „binecuvântată între femei” (Luca 1:42) – Dumnezeu duce la împlinire lucruri mărețe prin cei mai mici și smeriți oameni.

Așadar, de ce Fecioara Maria? Asemenea lui Frodo, ea nu avea nimic din ceea ce lumea ar vedea ca fiind „deosebit”. Ea nu venea dintr-o familie de renume. Nu era considerată ca având o mare importanță printre oameni. Însă Domnul i-a făcut mare har. Când îngerul Gavril i-a spus Mariei că va concepe un copil prin umbrirea Duhului Sfânt, răspunsul ei ne descoperă exact motivul pentru care Dumnezeu a ales-o și i-a făcut mare har, binecuvântând-o cu această onoare.

În Luca 1:38, ea spune: „Iată, roaba Domnului; facă‑mi‑se după cuvintele tale!” Privește la smerenia de care a dat dovadă! Răspunsul său la auzul acestor vești nebunești, imposibile, (era o fecioară logodită, presupunându-se a avea între 12 și 14 ani, când a fost înștiințată că va avea un copil) a fost: „Iată, roaba Domnului.”

Ea știa că nimeni nu o va crede și că acest lucru ar fi periculos, putând conduce la un scandal (putea fi făcută de rușine în public sau putea fi chiar ucisă cu pietre pentru că ar fi rămas însărcinată fiind logodnica lui Iosif, el nefiind tatăl biologic), însă s-a încrezut în Dumnezeu. Ea credea în El și în Cuvântul Său. S-a făcut pe sine disponibilă pentru săvârșirea lucrării Domnului. Ea știa că nu este pregătită pentru chemarea făcută de Dumnezeu, însă, și-a încredințat viața, voia și viitorul în mâinile Sale, deoarece nădăjduia că El îi va fi alături la orice pas.

De acest lucru are nevoie Dumnezeu pentru a săvârși minuni în viețile noastre și a celor din jur. El nu are nevoie ca noi să fim talentați sau calificați, niște genii. Desigur, El se poate folosi de oameni cu abilități, talente, resurse deosebite precum îi folosește și pe neexperimentații pescari, pe văduve sărace și pe cei marginalizați, dar aceasta nu reprezintă o condiție ca lucrarea Lui să fie cea mai reușită. În schimb, Dumnezeu lucrează cel mai puternic în viețile celor ce sunt smeriți, disponibili și dornici de a fi folosiți. Nu este despre ceea ce tu poți face, ci despre ceea ce tu Îi permiți Lui să lucreze prin tine. El îi binecuvintează pe cei ce declară: „Sunt robul/roaba Domnului . . . Facă-mi-se după cuvântul tău.”

Asemenea Fecioarei Maria, cu toții avem un rol în această uimitoare poveste de răscumpărare scrisă de Dumnezeu. Cu toții avem o incredibilă chemare de a face ucenici, a propovădui Evanghelia și a fi martorii Săi. Trebuie să fim erudiți sau niște oratori pricepuți pentru a împlini toate acestea? Nu! Trebuie doar să spunem: „Aici sunt, Isuse. Sunt slujitorul Tău.”