Niciun loc în casă...dar fiecare este invitat

de Danny Saavedra

Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfăţișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. [...] După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”–Luca 2:6-‬9‭, ‬15 (VDC)

și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.” [...] Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.–Matei 2:2‭, ‬10‭-‬11 (VDC)

Îți amintești prima vacanță petrecută cu familia? Eu da! A noastră a fost o călătorie în Carolina de Nord, la o nuntă. De asemenea, a fost prima dată când fiul nostru, care avea în jur de 17 luni, a călătorit cu avionul. După cum îți poți imagina, a urmat o nebunie comico-tragică. Fiul nostru a plâns continuu în avion; am stat cu prietenii noștri apropiați, care aveau și ei un copil în vârstă de un an. A fost destul de aventuros și deloc cum ne așteptam. Dar a fost, de asemenea, și un timp distractiv și plăcut, cu o mulțime de amintiri la care, când privim în urmă, ni le amintim cu drag.

Îmi imaginez că la fel a fost și pentru Maria și Iosif... Un drum extrem de năucitor și agitat, lung și anevoios și plin de surprize, dar, în cele din urmă, una dintre cele mai minunate amintiri a vieții lor. Imaginează-ți... Maria era însărcinată în ultimul trimestru și a fost necesar să încalece un măgar și să se îndrepte spre Betleem, locul de proveniență al strămoșilor–un oraș în care nu au locuit niciodată, în care mai aveau câteva rude îndepărtate, dar nimeni cu care să păstreze o legătură strânsă. Acum, ei sperau că una dintre rudele lor să aibă un loc și pentru ei să-i găzduiască.

Dar, când Iosif și Maria au ajuns în Betleem, niciuna din rudele lor nu avea un loc pentru ei. Toate camerele lor erau ocupate, dar, probabil deoarece erau înrudiți și Maria era însărcinată, una din rudele lor le-a permis să stea în grajd, unde erau ținute animalele în timpul nopții. Imaginează-ți ceva asemănător unui subsol sau garaj unde îți ții pisica sau câinele...sau vacile și măgarii.

Nu-i așa că-i șocant? Dar a continuat să fie și mai revoltător... Știi unde a dormit Isus, Salvatorul, în prima lui noapte pe pământ? Nu într-un pătuț luxos sau într-un pat confortabil; El a fost pus într-o iesle, un jgheab în care se punea hrană animalelor. În zilele noastre, de multe ori această iesle apare în scena tradițională a nașterii ca un coș din lemn, dar, în realitate, semăna mai degrabă cu o mare chiuvetă dreptunghiulară din piatră, așezată pe o pereche de blocuri din zgură.

Nu a fost niciun loc pentru Isus pe pământ în acea noapte și, totuși, cu invitația făcută păstorilor aflați pe un câmp din apropiere și cu sosirea de mai târziu a înțelepților din răsărit, Isus ne-a arătat că toți sunt invitați să vină și să se închine la picioarele Lui. Cum așa? Dintre toți cei care puteau fi invitați din întreaga societate a evreilor, Dumnezeu a ales un grup de păstori să audă vestea nașterii lui Isus și să vină să I se închine. Aceasta este o imagine emblematică pentru noi deoarece păstorii făceau parte din clasele sociale cele mai de jos.

Ia în considerare cum munca păstorilor i-a împiedicat să intre în rândul societății iudaice: de la purificarea ceremonială și adesea chiar de la respectarea sărbătorilor și ceremoniilor religioase. Totuși, acești păstori, care fără îndoială aveau grijă de oile care aveau să fie aduse într-o zi ca jertfă în templu, au fost invitați. Cum John MacArthur pe bună dreptate spunea: „Cât de potrivit este faptul că au fost primii care au știut despre Mielul lui Dumnezeu!”

Chiar mai grăitoare ar fi azi pentru noi sosirea magilor, un grup de preoți și astrologi babilonieni sau persieni, care au mers cu îndrăzneală pe primul drum al stelei, în căutarea unui Rege. Dar aici e ceva deosebit: magii nu erau evrei, ci dintre neamuri. Ei au crezut Cuvântul lui Dumnezeu atât de mult încât și-au părăsit ținutul în căutarea promisului Mesia. Ei L-au căutat cu credință și din toată inima lor și s-au bucurat nespus când au găsit drumul spre El. Când L-au găsit în toată splendoarea umilinței, I-au oferit daruri prețioase, demne de un Rege. Aceasta ne arată că noi toți suntem bineveniți la picioarele lui Isus, darul glorios al lui Dumnezeu, Mesia și Regele. Toți sunt bineveniți să vină, să I se închine și să fie salvați!

De sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, mă rog să avem aceleași gânduri. Mă rog să vedem oamenii, fără a-i deosebi după trecutul lor, încredințări sau stil de viață, cu aceeași dragoste, compasiune și bunătate cu care Isus îi vede. Și mă rog, precum steaua care i-a călăuzit pe magi la Isus, să fii o lumină care ghidează oamenii să I se închine Regelui nostru!