Începe Aici | Primii pași cu IsusMostră

Marcu 6-7 | Trimis pentru a sluji

Astăzi suntem în Marcu capitolul 6. Este timpul să începem jocul. A-L urma pe Isus nu a fost niciodată menit a fi un sport pentru spectatori, iar ucenicii sunt pe punctul de a intra pe teren.

Acest lucru este valabil și pentru tine. Dacă Îl urmezi pe Isus, ești chemat să slujești, fără excepții. Acum, dacă nu ești credincios, invitația este deschisă. Dar ține minte, nu ești invitat să te alături unei instituții, ești chemat la o mișcare. 

Ce înseamnă aceasta pentru ucenici? Sunt pe cale de a afla. Marcu 6, versetul 7:

„El i‑a chemat pe cei doisprezece și a început să‑i trimită doi câte doi, dându‑le autoritate asupra duhurilor necurate.”

Observă că Isus îi trimite. A sluji nu înseamnă a aștepta ca oamenii să vină la tine, ci a merge afară, unde este nevoie. El îi trimite doi câte doi - slujirea este un sport de echipă. Iar El le dă autoritate - autoritatea lui Dumnezeu - pentru a merge. 

El le dă instrucțiuni. Versetul 8:

„Le‑a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu, ci să se încalțe cu sandale, dar să nu‑și ia două cămăși.”

Deci prima lor misiune este de fapt o lecție de credință. Fără provizii, doar credință. Cu toate acestea, instrucțiunile nu sunt aceleași de fiecare dată. Mai târziu, Isus îi va trimite într-o altă misiune, de data aceasta, cu provizii. Misiunea nu este o formulă sau o rețetă, este o aventură, iar adevărata cheie este să obții îndrumare de la Domnul, de fiecare dată. A-L urma pe Isus înseamnă a urma instrucțiuni și a avea întotdeauna încredere în Dumnezeu. Cu mâinile goale sau cu toate resursele necesare, încrede-te în Dumnezeu că va purta de grijă. 

Deci, cum decurg lucrurile? Versetul 12: 

„Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască. Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei de măsline și îi vindecau.”

Deci au reușit! Ei au avut credință și Dumnezeu a lucrat. S-au întors la Isus pentru a-I da raportul, dar destul de curând s-a adunat o mulțime numeroasă, iar în versetul 3, El le-a spus ucenicilor:

„Veniți cu Mine într‑un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți‑vă puțin!”

Putem identifica aici o regulă esențială a slujirii: odihna alături de Isus. Așa că ei se îndreaptă spre un loc izolat, dar spre surprinderea lor mulțimea este cea care ajunge mai întâi acolo! Îmi pare rău băieți - fără odihnă de data aceasta. Versetul 34:

„Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s‑a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n‑au păstor.” 

Întotdeauna rămân uimit de capacitatea de compasiune a lui Isus. Compasiunea înseamnă „a suferi alături de cineva” și asta a făcut Isus. El a văzut nevoile oamenilor și s-a îngrijit de ele. I-a învățat pe ucenici să-I urmeze exemplul. 

Ei bine, Isus i-a învățat pe cei prezenți acolo până o oră târzie. O mulțime de oameni - într-un loc izolat - care aveau nevoie de hrană. Ucenicii îi spun lui Isus să lase mulțimile să plece. Rezonabil. Versetul 37:

„Însă Isus, răspunzând, le-a zis: «Dați-le voi să mănânce.»” 

Fii atent. Ucenicii observă care este nevoia, iar Isus le spune lor să îi hrănească pe oameni. Dar nu este suficientă hrană. Nici pe departe! Și se află în mijlocul pustietății.

Dar amintește-ți ceea ce tocmai au învățat: cu mâinile goale sau cu toate resursele necesare, încrede-te în Dumnezeu că va purta de grijă. Versetul 38:

„Isus i‑a întrebat: «Câte pâini aveți? Duceți‑vă și vedeți!» După ce au aflat, I-au răspuns: «Cinci pâini și doi pești.»”

Asta ar însemna pâine și pește suficient doar pentru câțiva oameni, nu pentru miile ce erau prezente. Dar urmărește cu atenție. Ei cer poporului să se așeze, iar în versetul 41, 

„El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor ca să le așeze înaintea lor.”

Oprește-te aici. Fă o pauză și privește cu atenție. Isus a binecuvântat, a frânt pâinile și a dat fiecărui ucenic - cât de mult? 

Pune-te pentru un moment în locul lor. Uită-te în mâinile tale. Poate ai doar o jumătate de pâine și puțin pește. Ridică-ți privirea: sute de oameni. Dar Isus a spus să le dai să mănânce și așa faci. Versetul 42:

„Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.”

Asta este uimitor. Și în zilele noastre au loc astfel de minuni. Am auzit multe povești reale ca cea a înmulțirii pâinilor și a peștilor de la prietenii mei de slujire. Ajutorarea victimelor uraganului din Sud, hrănirea celor săraci din Mexic, și multe altele. Uneori apare o oportunitate de nicăieri. Uneori o cantitate mică de provizii durează mult mai mult decât ar trebui. Minuni în adevăratul sens al cuvântului ce apar însă, întotdeauna, în momentul în care ne confruntăm cu o nevoie. Întotdeauna în slujirea prin compasiune.

Pe măsură ce citești Marcu 6 și 7, urmărește minunile săvârșite de Isus. Se laudă El cu faptele Sale sau dă dovadă de compasiune? Îi învață El pe ucenici să facă minuni sau să se îngrijească și să ajute chiar și atunci când nevoia este mult mai mare pentru ca ei să se poată ocupa de ea?

Am învățat cu mult timp în urmă că eu nu sunt suficient. Dar slujirea este o chemare la ceva mult mai măreț decât noi înșine, ceva ce nu putem face de unii singuri. 

Dar tu? Ai ceea ce este necesar pentru a-i ajuta pe toți acești oameni? Nu? Nici eu. Dar Isus a spus să mergi, așadar hai! Cu mâinile goale sau cu toate resursele necesare, încrede-te în Dumnezeu… și intră în joc.

Pentru reflectare și discuții:

• Ce crezi că a intenționat Isus să îi învețe pe ucenici în momentul în care i-a trimis fără bani? Dar despre acel moment când le-a spus să hrănească 5.000 de oameni fără a dispune de suficientă mâncare? Se aplică aceste lecții și în zilele de astăzi?
• Care este experiența ta în slujirea lui Dumnezeu și ajutorarea altora? Povestește despre tine!
• Dacă ai putea face ceva pentru Dumnezeu, care ar fi acel lucru?