Începe Aici | Primii pași cu IsusMostră

Marcu 12-13 | Pentru Dragostea lui Dumnezeu

Bine ai revenit! Astăzi discutăm despre două subiecte aflate într-un contrast puternic: ipocrizia religioasă și dragostea necondiționată. Discrepanța dintre cele două este la fel de uimitoare astăzi ca oricând. Ipocrizia ne îndepărtează dezgustați de religie, dar dragostea extraordinară a lui Dumnezeu ne cheamă înapoi. Dar cum putem reconcilia o astfel de despărțire? 

În Evanghelia lui Marcu este vorba despre acea despărțire care încheie rapid povestea. Noi am urmărit povestea lui Isus timp de o săptămână însă pentru ucenici, au trecut trei ani, iar Marcu 12 ne duce în ultima săptămână a vieții lui Isus. Locul este Ierusalimul, unde mulți oameni s-au strâns din tot Israelul pentru a celebra sărbătoarea Paștelui.

Paștele este o sărbătoare religioasă, deoarece evreii comemorează modul în care Dumnezeu i-a eliberat din sclavie și i-a salvat de la moarte prin sângele unui miel. Pentru moment, trebuie să știi doar că orașul este aglomerat din pricina sărbătorii și cu toții vorbesc despre Isus. Cu toate acestea, părerile cu privire la Isus sunt foarte împărțite. Mulți sunt uimiți de minunile și învățăturile Lui, însă liderii religioși sunt furioși. Ei disprețuiesc compasiunea lui Isus, nefiind capabili să înțeleagă dragostea Sa pentru păcătoși. 

Cum se poate ca unii oameni să pară atât de devotați lui Dumnezeu și totuși atât de lipsiți de iubire? Ei au studiat legea lui Dumnezeu, însă din nefericire au pierdut esența. Isus i-a numit ipocriți, cinstindu-L pe Dumnezeu cu buzele, în timp ce inima lor este departe (Marcu 7:6). La începutul acelei săptămâni, când Isus a ajuns în oraș, a descoperit că ei au transformat Paștele într-o altă oportunitate de a lua bani de la oameni. 

Pentru mine, conflictul de aici surprinde o diviziune profundă în practica creștină, care continuă și în ziua de astăzi. Isus ne-a poruncit să iubim. Creștinii trebuie să fie recunoscuți pentru dragoste. Totuși, suntem atât de des recunoscuți pentru ipocrizia lipsită de compasiune, judecându-i pe alții. Ne asemănăm cu aceia împotriva cărora a vorbit Isus. Nu ar trebui să fie așa.

În ceea ce privește conducătorii religioși, Isus le scoate la iveală de nenumărate ori lăcomia și aroganța, iar acum ei caută să Îl omoare. În capitolul 12, ei îl provoacă pe Isus cu un potop de întrebări. Pun la îndoială autoritatea lui Isus și încearcă să Îl pună în încurcătură cu detalii dificile ale legii lui Dumnezeu. Ironia acestor lucruri este că acești oameni, atât de devotați studiului amănunțit al legii lui Dumnezeu, au ratat esența acestei legi. 

Cu toate astea, printre ei a fost unul diferit. Uită-te în versetul 28: 

„Unul dintre cărturari venise și‑i auzise discutând. Când a văzut că Isus le‑a răspuns bine, L‑a întrebat: «Care este cea dintâi poruncă dintre toate?»“

Bună întrebare! 

„Isus a răspuns: «Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“ Aceasta este cea dintâi poruncă.»“ (Marcu 12:29-30).

Deci, cea mai mare poruncă începe cu amintirea că Domnul este unul. Acum, Biblia ne învață că Tatăl este Dumnezeu, Isus este Dumnezeu și Duhul Sfânt este Dumnezeu. Totuși, toți trei sunt uniți ca un singur Domn. Și porunca este să Îl iubești pe Dumnezeu cu tot ceea ce ai! Isus continuă:

„A doua este: «Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.» Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.“ (Marcu 12:31)

Așadar, legea se rezumă la iubire. Voia lui Dumnezeu pentru noi este mai mult decât o carte de reguli. Este iubirea: iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. Versetul 32:

„Cărturarul I‑a zis: «Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus...»“

Uimitor! Într-o mare de ipocriți, un om adresează o întrebare veritabilă și primește răspunsul în inima sa. El demonstrează smerenie, iar când Isus vede înțelepciunea acestuia, îi spune: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.“

Acum urmărește contrastul. Ipocriții au vorbit despre lege cu inimile lor departe de Dumnezeu. Dar acest om s-a apropiat de Împărăția lui Dumnezeu atunci când a înțeles că dragostea este esența legii. Iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui. 

Dragostea la care ne cheamă Isus este un lucru revoluționar. Să ne iubim aproapele, pe cei păcătoși și pe dușmanii noștri. Dragoste necondiționată - cu o bunăvoință de neînchipuit și cu o îndurare debordantă. Cele mai mărețe lucrări pe care le putem face pentru Dumnezeu sunt lipsite de valoare și goale, dacă nu iubim (1 Corinteni 13:1-3).

Și aici găsim o altă latură a istoriei creștine. Oameni care nu judecă, ci dau dovadă de compasiune; care dau dovadă de cele mai impresionante fapte de dragoste posibile, cu sacrificiu de sine: grija pentru orfan și văduvă, pentru cei mai neînsemnați și marginalizați, indiferent de rasă, credință, religie, gen, sexualitate sau orice altceva. Ei își dau viețile pentru asta. Acești oameni mă uimesc. Ei pur și simplu...iubesc. 

Mă rog să ai binecuvântarea de a cunoaște astfel de oameni. Chiar mai mult, mă rog ca noi să devenim astfel de oameni. Și cum putem oare învăța să adoptăm o astfel de dragoste? Continuă să Îl urmezi pe Isus și vom afla în curând. 

Pentru reflectare și discuții

• Care spune Isus că sunt cele mai importante două porunci? (v. 29-31). De ce crezi că acestea două sunt atât de importante?
• Ai cunoscut oameni care se concentrează asupra legilor lui Dumnezeu, însă pierd esența dragostei lui Dumnezeu? De ce crezi că se întâmplă asta? 
• Ai cunoscut oameni care exprimă dragostea necondiționată a lui Dumnezeu în moduri reale și practice? Povestește despre ei!