A face locMostră

Ospitalitatea 

Ospitalitatea înseamnă a face loc pentru ca oamenii să fie cu noi și să se integreze în comunitatea noastră – să fie ei înșiși, dar să și devină tot mai asemănător cu Hristos. În Scriptură, străinii sunt oameni care trăiesc într-o altă societate decât a lor. În alte feluri, cuvântul străini poate fi tradus ca „îndepărtat” și „nomad”. Străinii sunt oameni care încă nu au fost asimilați în comunitatea noastră. Ospitalitatea înseamnă a face loc acestor străini.

În Levitic, Dumnezeu a impus poporului Său să trateze străinii cu ospitalitate. Este o comandă secvențială și succesivă, care începe cu a nu-i maltrata, apoi să îi tratăm ca și cum ar fi de-ai noștri și, în final, să îi iubim ca pe noi înșine. Porunca lui Dumnezeu este să-i iubim pe cei excluși și pe străini așa cum ne-am iubi propriile familii.

De asemenea, trebuie luată în considerare învățătura lui Isus despre iubirea aproapelui, din Luca 10:25-37. În acest pasaj, un expert în legea mozaică l-a întrebat pe Isus: „Cine este aproapele meu?” (v. 29). Isus a răspuns prin pilda bunului samaritean, ca o imagine a ceea ce înseamnă să-i iubești pe alții ca pe propria familie. Prin această pildă devine clar că aproapele sau semenul nostru este oricine, mai ales cei care au nevoie de Evanghelie.

Când Isus a spus această pildă, El își spunea povestea despre Sine. Povestea despre modul în care El a intrat în lumea suferinței umane, a durerii și a păcatului, care ne dusese la moarte. Povestea despre cum El ne-a prins, ne-a adus în siguranță, ne-a plătit datoriile și ne-a vindecat rănile. Ospitalitatea și iubirea străinului sunt esența unei vieți înțelepte, deoarece ele sunt esența scopului și patimilor lui Hristos. Aceasta ne conduce către al treilea aspect al ospitalității: să iubești așa cum ai fost tu însuți iubit. 

Dacă ești interesat în a afla mai multe despre Studiul Biblic A Face Loc, accesează aici.