A face locMostră

Banii și munca

Când Dumnezeu pare mic, ne așezăm noaptea în pat și ne întrebăm cine ne va asigura ziua de mâine. Un Dumnezeu banalizat provoacă frică, anxietate și nesiguranță pentru că, chiar dacă unui astfel de Dumnezeu i-ar păsa, El nu poate face nimic; trebuie să ne purtăm de grijă singuri. Singuri trebuie să ne adunăm banii pentru traiul nostru.

Când Dumnezeu pare mic, eu mă simt tot mai mare. Un Dumnezeu minuscul ne incită să ne facem pe noi înșine importanți: „Uite ce pot face! Uite ce am realizat! Uite cât de important sunt!” Când Dumnezeu pare mic, tu devii centrul universului și vei deveni cel căruia toată lumea ar trebui să se închine. Deși s-ar putea să nu spunem niciodată cu voce tare astfel de gânduri, noi le punem în practică prin modul în care ne raportăm la finanțele și la cariera noastră.

A-L face pe Dumnezeu mic este nebunie, ne spune scriitorul Proverbelor, pentru că nu reflectă teama de Domnul. Dumnezeu este mare. Dumnezeu este important. Dumnezeu e bun.

Cum a dovedit Dumnezeu că este mare și demn de încredere? Primește această înțelegere care este în Hristos Isus, după cum poți citi în Filipeni 2:6-11. 

Isus a luat inițiativa, a acceptat responsabilitatea și a terminat lucrarea. Ce comoară imensă avem în Hristos! Isus este personificarea nu doar a înțelepciunii lucrării, ci și a înțelepciunii cu comori. Hristos a dat raiul pentru noi! El S-a dat pe Sine pe deplin, golindu-se de Sine. Așa căutăm înțelepciunea prin munca și banii noștri.

Într-o cultură dirijată de nevoia dovedirii și câștigării semnificației noastre, Isus ne-a făcut primitorii lucrării Sale și ai darului Său. În Hristos noi suntem importanți nu datorită a ceea ce facem, ci datorită a ceea ce a fost făcut pentru noi.