A face locMostră

Cuvântul și rugăciunea

Când citim Biblia, noi îl căutăm pe Dumnezeu. Când ne rugăm, Îl ascultăm pe Dumnezeu. Studiul biblic nu este despre descoperirea unui manual de utilizare pentru viață, ci despre descoperirea și înțelegerea lui Dumnezeu Însuși. În mod similar, rugăciunea nu este un automat sau o consultare. Când ne angajăm în cititul Bibliei și în rugăciune, ne prezentăm viața lui Dumnezeu pentru a-L primi.

În Proverbele 2:1, Dumnezeu ni se adresează cu „Fiul Meu”, luând postura de Tată. Dumnezeu este Tatăl nostru care ne vorbește, ne prețuiește viețile și oferă înțelepciune în mod gratuit. Dumnezeu este perceptibil, El este comoara și scutul nostru. 

Când citim Biblia și ne rugăm, căutăm, de asemenea, să observăm și să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu, viața lui Dumnezeu și activitatea lui Dumnezeu în această lume. Astfel, Îl întrebăm pe Dumnezeu în rugăciune: „Ce ai făcut și ce faci acum?”

În acest pasaj vedem că Dumnezeu dă legi, vorbește, oferă înțelegere, ne protejează, oferă înțelepciune bogată și veghează asupra noastră. Dumnezeu Se face cunoscut și vorbește cu generozitate în fiecare aspect al vieții pentru a aduce înțelepciune și cunoaștere, care sunt plăcute sufletelor noastre

Ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. În Hristos, ești protejat, păzit, îndreptățit și reprezinți un lăcaș pentru înțelepciune. Ești copilul Lui, nu pentru că ai făcut tot ce ai putut, ci pentru că Dumnezeu este Tatăl. Ești protejat, nu pentru că te-ai păzit singur, ci pentru că Dumnezeu este scutul tău. Identitatea ta este înrădăcinată în a identitatea Lui.

Iată doar câteva implicații ale acestui pasaj biblic. Suntem chemați să primim cuvintele lui Dumnezeu, să acordăm atenție, să-L chemăm, să strigăm către El, să-L căutăm ca pe o comoară, să-L înțelegem, să găsim cunoaștere, să primim înțelepciune și să înțelegem dreptatea. Multe dintre aceste implicații reorientează motivația și modul în care venim înaintea lui Dumnezeu prin citirea Bibliei și rugăciune.