A face locMostră

Educația părintească și familia

Citește Proverbe 22:6.

Cuvântul antrenament se referă la procesul de învățare a unui nou-născut să mănânce. Aceasta este o frumoasă imagine a ceea ce face Dumnezeu cu noi toți. Scriptura ne spune: „Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!” (Ps. 34:8). Dumnezeu vrea ca noi să gustăm măcar puțin din Isus, astfel încât să ne dorim mult mai mult din El. Apoi, acea dorință va crește de-a lungul vieții noastre. Aceasta este esența cuvântului antrenament. Ca părinți, ne antrenăm copiii cu o aplicare blândă a bunătății, frumuseții și bucuriei venite de la Isus Hristos. Îi conducem să vadă cât de bun este Domnul. Îi invităm să guste și să dorească mai mult. Acesta este cel mai bun mod de a-i pregăti pentru vârsta adultă. A-i antrena în modul în care ar trebui să se comporte înseamnă a-i hrăni cu harul și necesarul împlinitor pe care și Isus le oferă sufletelor noastre. Asta facem când suntem părinți pentru copiii noștri.

Conceptul de disciplină din aceste versete nu este o imagine a pedepsei sau a unui tratament aspru. Mai degrabă, toiagul ar trebui să ne amintească de un păstor care își dedică viața îngrijirii oilor; care își folosește toiagul pentru a îndruma oile spre pășuni verzi unde pot mânca sau spre ape liniștite unde pot bea. Dacă o oaie aleargă în direcția greșită, păstorul poate arunca toiagul și poate încurca picioarele oilor pentru a o împiedica să coboare de pe o stâncă sau să ajungă într-un loc periculos. Dacă un prădător se apropie, păstorul poate folosi toiagul pentru a-l îndepărta, astfel încât oaia să nu fie rănită. Aceasta este ideea disciplinei din aceste proverbe: cu dragoste ne corectăm, mustrăm și ne protejăm copiii. Așa ne disciplinează Dumnezeu și pe noi. 

Suntem chemați să ne îndrumăm copiii în a-L urma pe Isus. În timp ce îi îndrumăm, noi înșine devenim un exemplu pentru ei a ceea ce înseamnă să fii bărbat sau femeie. Nu doar le vorbim pur și simplu despre Dumnezeu; ci demonstrăm o viață trăită aproape de Dumnezeu, în pocăință și credință. Când eșuăm, îl arătăm pe Isus ca fiind Fiul perfect, adevărata umanitate.