Harul irezistibil

Ca păcătoși, vrem și noi o bucată din plăcintă — vrem să avem o participare la mântuirea noastră. Dar adevărul este că plăcinta nu a fost niciodată a noastră, în primul rând. Este un dar … și încă cel mai mare dar pe care l-am putea primi vreodată. Efeseni 2:8-9 afirmă: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Credința și pocăința sunt darul lui Dumnezeu … nu există nici o cale pentru a evita aceasta. Nu ar fi har dacă am avea vreo contribuție la el (vezi Fapte 11:18). Doctrinele harului înfățișează voia suverană a lui Dumnezeu în viețile noastre. Și doctrina asupra căreia ne vom concentra astăzi este harul lui Dumnezeu, irezistibil și care oferă sprijin permanent.

Întâlnesc rar creștini care își asumă un merit pentru convertirea lor. Și dacă îi întâlnesc, aș putea probabil să spun că ei nu înțeleg cu adevărat depravarea păcatului lor și puterea lui Dumnezeu de a răscumpăra. Există într-o inimă recent convertită ceva despre harul autentic care ne face să dorim să dăm toată slava lui Dumnezeu pentru restul zilelor noastre. Dacă am avea puterea de a ne salva pe noi înșine, de ce unii cred când aud Evanghelia, iar alții nu? Este oare pentru că noi suntem mai deștepți sau mai puțin păcătoși decât cei care întorc spatele credinței? Categoric nu. Putem ști că nu este un act al nostru înșine care ne mântuiește, ci este harul divin al lui Dumnezeu. Asta e ceea ce înțelegem prin harul irezistibil.

Doctrinele harului se numesc așa pentru un motiv specific: totul revine la har după har. Odată ce Dumnezeu te captivează și îți expune păcatul, Evanghelia este revelată într-un mod absolut irezistibil. Nu afirmăm că nu se poate opune rezistență la orice influență a Duhului Sfânt — în schimb, subliniem faptul că Duhul Sfânt, în alegerea Sa divină, poate să învingă orice rezistență și să își facă influența Sa irezistibilă. În 1 Corinteni 1:22-24, apostolul Pavel spune: „Iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, o pricină de poticnire pentru iudei şi o nebunie pentru neamuri. Dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” Chemarea eficientă adresată nouă de către Dumnezeu pentru a veni la Sine învinge rezistența la Evanghelie. Rezistența nu contrazice suveranitatea lui Dumnezeu — dimpotrivă, ea expune căile Sale suverane mai deplin. Dumnezeu permite rezistența și El o învinge atunci când alege să facă acest lucru la momentul Său desăvârșit (vezi Psalmul 115:3 și Daniel 4:35). Ar trebui să fie evident din aceasta că harul irezistibil nu implică niciodată că Dumnezeu ne-ar obliga să credem în El și să-L urmăm pe Isus împotriva voinței noastre; a crede, a ne pocăi și a-L urma sunt întotdeauna înfăptuite din propria noastră voință. În esență, ne-am contrazice dacă am spune că Dumnezeu ne obligă să credem în El (vezi Romani 9:14-23). 

Învățăturile lui Pavel au exemplificat acest lucru pe tot parcursul Scripturii, iar cei care se opun ar pune la îndoială voința lui Dumnezeu. Apostolul Pavel răspunde în Romani 9:20-21 exclamând: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: «De ce m-ai făcut aşa?» Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?” Inimile noastre sunt atât de incredibil de rele încât chiar dacă am vrea să Îl cunoaștem pe Dumnezeu, nu am putea prin propria noastră voință. Păcătoșenia noastră produce orbire — ceva atât de murdar și necurat nu ar putea niciodată să vadă fața lui Dumnezeu decât dacă El ne-a adus mai întâi la Sine. Harul irezistibil se referă la lucrarea suverană a lui Dumnezeu de a birui răzvrătirea păcătoasă a inimilor noastre și de a ne chema la Cristos pentru a putea fi mântuiți. Trebuie să înțelegem pe deplin totala noastră depravare pentru a ne conforma harului irezistibil. Dacă suntem morți în păcatele noastre, incapabili să ne încredințăm viețile lui Cristos din cauza naturii noastre căzute, atunci nu vom veni niciodată la Cristos decât dacă Dumnezeu ne cheamă la El în mod personal, biruind propria noastră răzvrătire. Romani 8:7-8 afirmă: „Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu." Așadar, persoanei care susține că ne putem folosi libertatea pentru a ne opune sau pentru a accepta harul lui Dumnezeu, îi răspund că acest lucru nu este biblic. Biblia ne învață că cei care sunt în firea păcătoasă nu pot să fie și nu vor fi pe placul lui Dumnezeu. Doar prin intervenția divină — prin voia Sa — și prin actul Lui de a ne da o natură nouă și umilă acest lucru devine posibil. Așa cum a spus Charles Spurgeon, „Noi credem că lucrarea de regenerare, convertire, sfințire și credința nu sunt un act al voinței și puterii omului, ci al harului puternic, eficient și irezistibil al lui Dumnezeu.” Creștinilor, această revelație ar trebui să fie mai mult decât eliberatoare. Noi nu mai avem presiunea pentru mântuirea noastră apăsând greu pe umerii noștri; în schimb, mântuirea noastră este în mâinile Tatălui nostru veșnic ... și în mâinile Sale se află har peste har.

De Raegan Thornhill

Întrebări de discuție pentru jurnal:

1. Ai auzit despre sau ți s-a predat doctrina harului irezistibil? Dacă da, ce ai crezut că înseamnă? Dacă nu, care a fost reacția ta imediată la ea? De ce este importantă înțelegerea acestei doctrine?

2. Ce crezi că a vrut Isus să spună în Ioan 3:5 prin a fi „născut din apă și din Duh?” Ce crezi că înseamnă a fi născut din apă în acest context? Ți-a schimbat lectura de mai sus înțelegerea acestui text?

3. În ce fel este pasajul din Ezechiel 36:25-27 o descriere a lucrării de regenerare, precum și o prefigurare a Evangheliei?

Mai mult despre Harul irezistibil