Romani 9:1-14
Romani 9:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Spun adevărul în Cristos, nu mint, conștiința mea de asemenea aducându-mi mărturie în Duhul Sfânt, Că am mare întristare și mâhnire neîncetată în inima mea. Fiindcă aș fi dorit să fiu eu însumi blestemat de la Cristos pentru frații mei, rudele mele conform cărnii, Care sunt israeliți, cărora le aparține adopția și gloria și legămintele și darea legii și serviciul lui Dumnezeu și promisiunile; Ai cărora sunt părinții și din care conform cărnii este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin. Dar nu ca și cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect. Fiindcă nu toți cei din Israel, sunt Israel; Nici nu sunt toți copii pentru că sunt sămânța lui Avraam; ci: În Isaac ți se va numi sămânța. Căci așa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceștia nu sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiți ca sămânță. Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta voi veni și Sara va avea un fiu. Și nu numai; dar și când Rebeca a rămas însărcinată printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac, (Copiii, în adevăr, nefiind încă născuți, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă), I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic. Așa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau. Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum.
Romani 9:1-14 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Spun adevărul în Hristos. Nu mint! Conştiinţa mi-e martoră în Duhul Sfânt că întristarea mi-e mare şi durerea inimii, nesfârşită. Căci mai degrabă aş fi dorit să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine, după trup, care sunt israeliţi, care au înfierea, slava, legămintele, Legea, închinarea şi făgăduinţele; ai lor sunt părinţii şi din ei, după trup, este Hristosul, cel care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! Dar cuvântul lui Dumnezeu nu a rămas neîmplinit. Căci nu toţi cei din Israel sunt cu adevărat Israel şi nu toţii urmaşii lui Avraam sunt copiii lui Avraam, ci numai cei din Isaac vor fi socotiţi urmaşii tăi . Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt şi copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi „urmaşi”. Căci cuvântul făgăduinţei este acesta: La anul pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu. Ba mai mult, când Rebeca i-a zămislit pe amândoi copiii din acelaşi Isaac, părintele nostru, – înainte ca ei să fi făcut ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea şi alegerea lui Dumnezeu, alegere care nu ţine de fapte, ci de Cel care cheamă – i s-a spus că cel mai mare îi va sluji celui mai mic , după cum stă scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât. Ce vom spune deci? Oare Dumnezeu este nedrept? Nicidecum!
Romani 9:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Spun adevărul în Cristos, nu mint, conștiința mea de asemenea aducându-mi mărturie în Duhul Sfânt, Că am mare întristare și mâhnire neîncetată în inima mea. Fiindcă aș fi dorit să fiu eu însumi blestemat de la Cristos pentru frații mei, rudele mele conform cărnii, Care sunt israeliți, cărora le aparține adopția și gloria și legămintele și darea legii și serviciul lui Dumnezeu și promisiunile; Ai cărora sunt părinții și din care conform cărnii este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin. Dar nu ca și cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect. Fiindcă nu toți cei din Israel, sunt Israel; Nici nu sunt toți copii pentru că sunt sămânța lui Avraam; ci: În Isaac ți se va numi sămânța. Căci așa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceștia nu sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiți ca sămânță. Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta voi veni și Sara va avea un fiu. Și nu numai; dar și când Rebeca a rămas însărcinată printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac, (Copiii, în adevăr, nefiind încă născuți, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă), I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic. Așa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau. Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum.
Romani 9:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Spun adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt că am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. Căci mi‑aș fi dorit să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujirea preoțească, făgăduințele, se trag din patriarhi și tot din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! Dar nu este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toți cei din Israel sunt Israel. Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris: În Isaac sămânța ta va avea un nume . Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți sămânță. Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu . Și nu doar atât; și cu Rebeca a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic , după cum este scris: Pe Iacov l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât. Deci ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!
Romani 9:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor că simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele, patriarhii, și din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel; și măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele.” Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță. Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.” Ba, mai mult, tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –, i s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi robul celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
Romani 9:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Vă spun adevărul ca unul care este în Cristos; și El știe că nu mint. În plus, conștiința mea luminată de Spiritul Sfânt, îmi este ca un martor care confirmă ce vă voi spune acum. Să știți că am o mare întristare și o permanentă durere în inimă. Această stare îmi este provocată când mă gândesc la frații mei, adică la oamenii din propriul meu popor. Prefer să fiu eu personal anatemizat sau despărțit de Cristos în locul lor… Desigur, mă refer la poporul Israel. Oamenii acestui popor sunt cei care au înfierea, gloria, legămintele, legea (mozaică), sistemul de închinare (prevăzut de această lege); și sunt beneficiarii promisiunilor. Tot acești oameni au ca strămoși patriarhii din care provine Cristos – Cel care este Stăpân peste toate lucrurile, în calitate de Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Nu vreau să accept posibila concluzie conform căreia Cuvântul lui Dumnezeu și-ar fi pierdut valabilitatea. În realitate, nu toți cei care provin din strămoși evrei, aparțin în mod real poporului Israel; ci numai unii dintre descendenții lui Avraam sunt copii ai lui. Și, de fapt, așa i s-a și spus: „Urmașii tăi vor fi (considerați) aceia care vor proveni din Isaac. Acest lucru înseamnă că nu toți cei care descind fizic din Avraam, sunt automat copiii lui Dumnezeu; ci sunt considerați astfel doar aceia care sunt urmașii proveniți din (acea) promisiune (cu privire la Isaac). Această promisiune a fost formulată astfel: «Anul viitor, voi reveni la tine; și atunci, Sara va avea un fiu.» S-a întâmplat ceva asemănător și cu Rebeca. Ea a conceput doi gemeni numai cu patriarhul nostru Isaac. Și chiar dacă acei băieți încă nu se născuseră, i s-a făcut o promisiune înainte ca ei să fi făcut ceva bine sau rău. S-a întâmplat așa pentru ca decizia lui Dumnezeu cu privire la ei să fie pusă în aplicare nu în baza faptelor lor, ci din cauza Celui care a luat această decizie conform planului Său. Astfel, i s-a spus Rebecăi: «Cel mai mare dintre ei va fi sclavul celui mai mic.» Și această afirmație este în concordanță cu textul care spune: «L-am iubit pe Iacov, dar pe Esau l-am urât.» Acum, să concluzionăm oare spunând că Dumnezeu este nedrept? Nu!”
Romani 9:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Spun adevărul în Hristos, Pentru că nu sunt mincinos: Martor îmi e cugetul meu, Care e luminat, mereu, De Duhul Sfânt, că simt o mare Și o adâncă întristare, În inimă, necontenit. Aproape că aș fi dorit, Ca anatema, să fiu eu – Departe de Hristos, mereu – Doar pentru frații mei firești Și pentru rudele trupești. Aceștia sunt – după cum știți – Cu toți, copii Israeliți Cari înfiere-au căpătat Și legăminte li s-au dat, Slava și Legea cea cerească Cu slujba cea dumnezeiască, Făgăduințe, după care Din patriarhi – ca trup – apare Hristos – Acela care poate Să fie mai presus de toate – Și-i Dumnezeu adevărat, Cel ce e binecuvântat Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin!” „Aceasta, însă, nu-nsemnează, Acum, că se înfățișează Cuvântul, de la Dumnezeu, Fără putere. Vă spun eu Că nu toți cei cari, bunăoară, Din Israel ni se pogoară, Ne dovedesc, în acest fel, Că-ntradevăr sunt Israel. Cu toate că, pe-acest pământ, A lui Avram, sămânță, sânt, Nu pentru toți – luați aminte – Avram era, sau e părinte. Tocmai de-aceea, a fost zis Și, în Scriptură, este scris, Că: „Prin Isac se va sălta Sămânța care va purta Numele tău, mereu, în lume.” Aici e-un înțeles anume: Că nu copiii cei trupești Sunt ai lui Dumnezeu, firești. Cei care-s prin făgăduință, Sunt socotiți ca și sămânță. Cuvântul care-a fost rostit, Făgăduință s-a vădit: „Pe astă vreme, înapoi, Mă voi întoarce iar, la voi, Iar Sara – pe când am să viu – Are să aibă-atunci un fiu”. Și cu Rebeca, ați văzut, Că tot așa s-a petrecut. Doi gemeni, ea a zămislit, Cari, prin Isac, i-a dobândit. Cei doi copii nu se născură Și astfel, încă, nu făcură Bine sau rău – dar, ca, mereu, Ceea ce Domnul Dumnezeu Mai dinainte-a stabilit, Pe veci să fie neclintit, Prin care astfel s-a făcut Alegerea cari n-a cerut Fapte, căci ea – de bună seamă – Este a Celui care cheamă – S-a spus Rebecăi: „Cel mic are Să-l aibă rob, pe cel mai mare”, Așa precum fusese scris Și, prin Scriptură, este zis: „Pe Iacov l-am iubit, mereu, Dar pe Esau, l-am urât Eu”.” „Deci, ce vom zice? Nu cumva, La Dumnezeu, aflase-va Vreo nedreptate? Nu, nicigând!
Romani 9:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conștiința în Duhul Sfânt. Mare îmi este întristarea și nesfârșit chinul în inima mea. Căci aș dori să fiu eu însumi anátema de la Cristos pentru frații mei, rudele mele după trup. Aceștia sunt israelíți, ale lor sunt înfierea și gloria, alianțele și Legea, cultul și promisiunile; ai lor sunt patriarhii și din ei [vine], după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin. Totuși, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greș pentru că nu toți cei care [se trag] din Israél sunt Israélul și nici că toți descendenții lui Abrahám sunt fiii lui, ci în Isáac va fidescendența ta. Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi considerați ca descendență. De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: „Voi veni cam pe timpul acesta și Sára va avea un fiu”. Dar nu numai ei, ci și Rebécăi, având [gemeni] de la un singur om, Isáac, părintele nostru, mai înainte ca ei să se fi născut și să fi săvârșit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu nu pentru fapte, ci din voința celui care cheamă, i s-a spus ei: „cel mai mare va sluji celui mai mic”, așa cum este scris: „Pe Iacób l-am iubit, dar pe Esáu l-am urât”. Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!
Romani 9:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)
Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește pentru mine, prin Duhul Sfânt, că am o mare întristare și o durere continuă în inimă. Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi anatema, despărțit de Cristos, de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, care sunt israeliți. Ale lor sunt înfierea, gloria, legămintele, darea Legii, închinarea de la Templu și promisiunile. Ai lor sunt patriarhii și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin. Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt descendenții lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își vor primi numele descendenții tăi“. Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca descendenți. Căci mesajul promisiunii a fost acesta: „La anul, cam în aceeași perioadă, voi veni, iar Sara va avea un fiu“. Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată o singură dată prin Isaac, strămoșul nostru. Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă), i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr“. Așa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am respins“. Prin urmare, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz!
Romani 9:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor că simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele, patriarhii, și din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel sunt Israel și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță, care-ți va purta numele.” Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță. Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.” Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –, s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!