Romani 9:1-14

Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conștiința în Duhul Sfânt. Mare îmi este întristarea și nesfârșit chinul în inima mea. Căci aș dori să fiu eu însumi anátema de la Cristos pentru frații mei, rudele mele după trup. Aceștia sunt israelíți, ale lor sunt înfierea și gloria, alianțele și Legea, cultul și promisiunile; ai lor sunt patriarhii și din ei [vine], după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin. Totuși, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greș pentru că nu toți cei care [se trag] din Israél sunt Israélul și nici că toți descendenții lui Abrahám sunt fiii lui, ci în Isáac va fidescendența ta. Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi considerați ca descendență. De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: „Voi veni cam pe timpul acesta și Sára va avea un fiu”. Dar nu numai ei, ci și Rebécăi, având [gemeni] de la un singur om, Isáac, părintele nostru, mai înainte ca ei să se fi născut și să fi săvârșit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu nu pentru fapte, ci din voința celui care cheamă, i s-a spus ei: „cel mai mare va sluji celui mai mic”, așa cum este scris: „Pe Iacób l-am iubit, dar pe Esáu l-am urât”. Așadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!