Romani 9:1-14

Spun adevărul în Cristos, nu mint, conștiința mea de asemenea aducându-mi mărturie în Duhul Sfânt, Că am mare întristare și mâhnire neîncetată în inima mea. Fiindcă aș fi dorit să fiu eu însumi blestemat de la Cristos pentru frații mei, rudele mele conform cărnii, Care sunt israeliți, cărora le aparține adopția și gloria și legămintele și darea legii și serviciul lui Dumnezeu și promisiunile; Ai cărora sunt părinții și din care conform cărnii este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin. Dar nu ca și cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect. Fiindcă nu toți cei din Israel, sunt Israel; Nici nu sunt toți copii pentru că sunt sămânța lui Avraam; ci: În Isaac ți se va numi sămânța. Căci așa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceștia nu sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiți ca sămânță. Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta voi veni și Sara va avea un fiu. Și nu numai; dar și când Rebeca a rămas însărcinată printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac, (Copiii, în adevăr, nefiind încă născuți, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă), I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic. Așa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau. Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum.