Romani 9:1-14

Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea mărturisește pentru mine, prin Duhul Sfânt, că am o mare întristare și o durere continuă în inimă. Căci aș vrea, mai degrabă, să fiu eu însumi anatema, despărțit de Cristos, de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup, care sunt israeliți. Ale lor sunt înfierea, gloria, legămintele, darea Legii, închinarea de la Templu și promisiunile. Ai lor sunt patriarhii și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin. Dar aceasta nu înseamnă că a dat greș Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei din Israel sunt Israel și nu toți sunt copiii lui Avraam doar pentru că sunt descendenții lui, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își vor primi numele descendenții tăi“. Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca descendenți. Căci mesajul promisiunii a fost acesta: „La anul, cam în aceeași perioadă, voi veni, iar Sara va avea un fiu“. Dar nu numai atât, ci și Rebeca a primit o promisiune, când a rămas însărcinată o singură dată prin Isaac, strămoșul nostru. Căci, deși gemenii nu se născuseră încă, nici nu făcuseră ceva bine sau rău (pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să rămână, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă), i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr“. Așa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am respins“. Prin urmare, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În niciun caz!