Romani 11:1-24
Romani 11:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?” Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită.” Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?
Romani 11:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Acum mai am o întrebare: oare S-a dezis Dumnezeu de poporul Său? În niciun caz! Chiar eu personal, care fac parte din poporul evreu, ca descendent al lui Avraam și fiind dintre urmașii lui Beniamin, sunt o dovadă în acest sens. Dumnezeu nu Și-a abandonat poporul despre care El știa anticipat cum se va comporta. Nu știți ce spune Scriptura atunci când vorbește despre Ilie? El se adresase lui Dumnezeu, reclamându-I atitudinea poporului Israel astfel: „Doamne, acești oameni Ți-au omorât profeții, au dărâmat altarele Tale; și acum, după ce (dintre toți profeții) am rămas numai eu, intenționează să mă omoare și pe mine!” Dar care a fost răspunsul divin pentru el? „Am păstrat pentru Mine (încă) șapte mii de bărbați care nu au îngenuncheat înaintea lui Baal!” În mod asemănător, există și acum un mic grup de oameni aleși de Dumnezeu prin harul Său. Și dacă această alegere este făcută prin har, ea nu este prin fapte; altfel, harul nu ar mai fi har! Care este concluzia? Aceea că poporul Israel nu a găsit ce căuta; și în timp ce acei aleși au obținut ce urmăreau, ceilalți au fost „împietriți”. S-a întâmplat exact așa cum spune Scriptura: „Dumnezeu a adus împotriva lor un spirit de amorțire; și astfel, deși au ochi, nu văd cu ei. Au urechi, dar, până astăzi, ei încă nu aud cu ele!” David mai spusese: „Mesele lor să li se transforme într-o capcană; ele să le fie o ocazie pentru a păcătui și să își primească astfel recompensa pentru ce au făcut! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă; iar spatele lor să rămână permanent diform!” Având în vedere aceste lucruri, întreb: oare au căzut evreii definitiv din momentul în care s-au opus (lui Dumnezeu prin neascultarea lor)? În niciun caz! Ci prin faptul că au căzut ei, a existat oportunitatea salvării celorlalte națiuni. Și s-a întâmplat așa, ca să fie provocată gelozia evreilor. Acum, dacă acest eșec al iudeilor a adus lumii bogăție (spirituală) iar căderea lor a facilitat o abundență de avantaje pentru celelalte națiuni, oare cât de mari vor fi beneficiile atunci când ei vor accepta (prin credință) tot ce a spus Dumnezeu? Eu vă vorbesc acum vouă, care sunteți dintre celelalte națiuni. Sunt apostol pentru cei care nu sunt evrei; și am ocazia să vorbesc într-un mod onorabil despre această slujbă! În acest mod vreau să provoc la gelozie pe cei din poporul meu; și astfel, să salvez pe unii dintre ei! Acum, dacă faptul că Dumnezeu i-a respins pe evrei, a adus pentru ceilalți oameni posibilitatea împăcării lor cu El, înseamnă că atunci când îi va primi (și pe ei), va rezulta viață pentru cei care sunt morți! Dacă primele recolte din care se face o cocă sunt sfinte, rezultă că și coca este sfântă. Și dacă rădăcina (unui pom) este sfântă, atunci și ramurile (lui) sunt sfinte. Dar unele ramuri au fost rupte; și în locul lor ai fost „altoit” tu, care ești măslin sălbatic. Astfel, ai devenit beneficiarul sevei abundente a măslinului. Și totuși, nu te lăuda față de (celelalte) ramuri! Dacă te lauzi, să îți amintești că nu tu susții rădăcina, ci ea te susține pe tine! Desigur, vei putea argumenta astfel: „Au fost rupte acele ramuri ca să fiu eu altoit în locul lor!” Este adevărat! Dar ele au fost rupte din cauza necredinței lor; iar tu stai acolo (numai) prin credință. Te avertizez: nu îți revendica merite personale (pentru locul în care stai acum), ci teme-te; pentru că dacă Dumnezeu nu a ezitat să rupă ramurile naturale, nu va avea rețineri să te rupă și pe tine! Remarcă bunătatea și severitatea lui Dumnezeu. El este sever cu cei care au căzut și Își manifestă bunătatea față de tine (doar) dacă rămâi acolo unde poți beneficia de ea; altfel, vei fi și tu tăiat! Și chiar evreii pot fi altoiți, dacă nu persistă în necredință; pentru că Dumnezeu poate să îi aducă acolo unde au fost cândva. Tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic ca să fii altoit într-unul bun. Astfel, ai fost adus în contact cu o altă natură care nu îți era specifică. Dar pentru evrei, readucerea lor ca ramuri altoite în măslinul (bun) din care au fost rupți, este un lucru mult mai natural.
Romani 11:1-24 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul ? Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este har. Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, precum stă scris: Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de azi. Iar David zice: Facă-se masa lor cursă şi laţ, un prilej de poticnire spre răsplătirea lor. Să li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna. Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere! Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile. Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor.
Romani 11:1-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Spun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum. Fiindcă și eu sunt israelit din sămânța lui Avraam, din tribul lui Beniamin. Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu știți ce spune scriptura despre Ilie? Cum mijlocește la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând: Doamne, i-au ucis pe profeții tăi și au surpat altarele tale; și am fost lăsat eu singur și îmi caută viața. Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu au plecat genunchiul înaintea chipului lui Baal. Așadar, tot astfel și în timpul de acum este o rămășiță conform alegerii harului. Și dacă este din har, atunci nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă. Atunci ce? Israel nu a obținut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar ceilalți au fost orbiți, (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă), până în ziua aceasta. Și David spune: Masa să le fie o cursă și ca o capcană și ca o piatră de poticnire și o răsplătire pentru ei; Să li se întunece ochii și să nu vadă; și îndoaie-le spatele întotdeauna. Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci prin căderea lor salvarea a venit la neamuri, ca să îi provoace la gelozie; Dacă însă căderea lor este bogăția lumii, și înjosirea lor este bogăția neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul; Dacă aș putea cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce sunt carnea mea și să salvez pe unii dintre ei. Căci dacă lepădarea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, decât viață dintre morți? Iar dacă primul rod este sfânt, și aluatul este; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt. Iar dacă unele ramuri sunt rupte, și tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, și împreună cu ele te împărtășești din rădăcina și grăsimea măslinului, Nu te făli față de ramuri. Dar dacă te fălești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit. Bine, din cauza necredinței au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te; Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, fii atent ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine. Iată, atunci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu; severitate față de cei ce au căzut, dar bunătate față de tine, dacă continui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat. Și ei, de asemenea, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din nou. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălbatic, și împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin?
Romani 11:1-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Întreb atunci: nu cumva Și‑a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și‑a lepădat poporul , pe care l‑a cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: Doamne, pe profeții Tăi i‑au omorât, altarele Tale le‑au dărâmat; am rămas numai eu și caută să‑mi ia viața ? Dar ce‑i răspunde Dumnezeu? Mi‑am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și‑au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Tot așa, și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n‑ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n‑ar mai fi faptă.] Ce urmează deci? Că Israel n‑a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, după cum este scris: Dumnezeu le‑a dat un duh de amorțire , ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n‑audă , până în ziua de astăzi. Și David zice: Facă‑se masa lor cursă și laț, prilej de cădere și de plată dreaptă. Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să li se încovoaie mereu. Întreb deci: S‑au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel; și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor! V‑o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, doar‑doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și‑i voi mântui pe unii din ei. Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” Bine spus: din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare – nu te îngâmfa, ci teme‑te! Căci dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu! Dar și aceia, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să‑i altoiască din nou. Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr‑un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într‑un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.
Romani 11:1-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Întreb dar: Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum I se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața”? Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Tot așa, și în vremea de față este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de astăzi.” Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire! Să li se întunece ochii, ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gârbovită!” Întreb dar: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să-l facă pe Israel gelos; dacă deci alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? V-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să-i mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viață din morți? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință – nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. Și chiar ei, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor?
Romani 11:1-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Acum mai am o întrebare: oare S-a dezis Dumnezeu de poporul Său? În niciun caz! Chiar eu personal, care fac parte din poporul evreu, ca descendent al lui Avraam și fiind dintre urmașii lui Beniamin, sunt o dovadă în acest sens. Dumnezeu nu Și-a abandonat poporul despre care El știa anticipat cum se va comporta. Nu știți ce spune Scriptura atunci când vorbește despre Ilie? El se adresase lui Dumnezeu, reclamându-I atitudinea poporului Israel astfel: „Doamne, acești oameni Ți-au omorât profeții, au dărâmat altarele Tale; și acum, după ce (dintre toți profeții) am rămas numai eu, intenționează să mă omoare și pe mine!” Dar care a fost răspunsul divin pentru el? „Am păstrat pentru Mine (încă) șapte mii de bărbați care nu au îngenuncheat înaintea lui Baal!” În mod asemănător, există și acum un mic grup de oameni aleși de Dumnezeu prin harul Său. Și dacă această alegere este făcută prin har, ea nu este prin fapte; altfel, harul nu ar mai fi har! Care este concluzia? Aceea că poporul Israel nu a găsit ce căuta; și în timp ce acei aleși au obținut ce urmăreau, ceilalți au fost „împietriți”. S-a întâmplat exact așa cum spune Scriptura: „Dumnezeu a adus împotriva lor un spirit de amorțire; și astfel, deși au ochi, nu văd cu ei. Au urechi, dar, până astăzi, ei încă nu aud cu ele!” David mai spusese: „Mesele lor să li se transforme într-o capcană; ele să le fie o ocazie pentru a păcătui și să își primească astfel recompensa pentru ce au făcut! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă; iar spatele lor să rămână permanent diform!” Având în vedere aceste lucruri, întreb: oare au căzut evreii definitiv din momentul în care s-au opus (lui Dumnezeu prin neascultarea lor)? În niciun caz! Ci prin faptul că au căzut ei, a existat oportunitatea salvării celorlalte națiuni. Și s-a întâmplat așa, ca să fie provocată gelozia evreilor. Acum, dacă acest eșec al iudeilor a adus lumii bogăție (spirituală) iar căderea lor a facilitat o abundență de avantaje pentru celelalte națiuni, oare cât de mari vor fi beneficiile atunci când ei vor accepta (prin credință) tot ce a spus Dumnezeu? Eu vă vorbesc acum vouă, care sunteți dintre celelalte națiuni. Sunt apostol pentru cei care nu sunt evrei; și am ocazia să vorbesc într-un mod onorabil despre această slujbă! În acest mod vreau să provoc la gelozie pe cei din poporul meu; și astfel, să salvez pe unii dintre ei! Acum, dacă faptul că Dumnezeu i-a respins pe evrei, a adus pentru ceilalți oameni posibilitatea împăcării lor cu El, înseamnă că atunci când îi va primi (și pe ei), va rezulta viață pentru cei care sunt morți! Dacă primele recolte din care se face o cocă sunt sfinte, rezultă că și coca este sfântă. Și dacă rădăcina (unui pom) este sfântă, atunci și ramurile (lui) sunt sfinte. Dar unele ramuri au fost rupte; și în locul lor ai fost „altoit” tu, care ești măslin sălbatic. Astfel, ai devenit beneficiarul sevei abundente a măslinului. Și totuși, nu te lăuda față de (celelalte) ramuri! Dacă te lauzi, să îți amintești că nu tu susții rădăcina, ci ea te susține pe tine! Desigur, vei putea argumenta astfel: „Au fost rupte acele ramuri ca să fiu eu altoit în locul lor!” Este adevărat! Dar ele au fost rupte din cauza necredinței lor; iar tu stai acolo (numai) prin credință. Te avertizez: nu îți revendica merite personale (pentru locul în care stai acum), ci teme-te; pentru că dacă Dumnezeu nu a ezitat să rupă ramurile naturale, nu va avea rețineri să te rupă și pe tine! Remarcă bunătatea și severitatea lui Dumnezeu. El este sever cu cei care au căzut și Își manifestă bunătatea față de tine (doar) dacă rămâi acolo unde poți beneficia de ea; altfel, vei fi și tu tăiat! Și chiar evreii pot fi altoiți, dacă nu persistă în necredință; pentru că Dumnezeu poate să îi aducă acolo unde au fost cândva. Tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic ca să fii altoit într-unul bun. Astfel, ai fost adus în contact cu o altă natură care nu îți era specifică. Dar pentru evrei, readucerea lor ca ramuri altoite în măslinul (bun) din care au fost rupți, este un lucru mult mai natural.
Romani 11:1-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Întreb dar: „Și-o fi lepădat, Acuma, cu adevărat, Poporul, oare, Dumnezeu?” Nici vorbă! Iată că și eu Mă trag, din neam Israelit, Al lui Avram fiu, socotit, Din Beniamin, ca seminție. Voiesc dar, bine să se știe, Că Dumnezeu, cu-adevărat, Poporul, nu și-a lepădat, Pentru că El – luați aminte – L-a cunoscut, mai dinainte. Nu știți ce, în Scripturi, se scrie Când se vorbește de Ilie? Atuncea când se plângea El Față de-ntregul Israel, Lui Dumnezeu, iată ce-a zis: „Pe-ai tăi proroci, ei i-au ucis Și-altarele-Ți le-au dărâmat. Numai eu singur am scăpat Și-acuma, Doamne, nu vezi, oare, Cum caută să mă omoare?” Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Și alți bărbați, Mi-am păstrat Eu. În număr, ei sunt șapte mii Și nu și-au îndoit – să știi – Genunchii lor, căci, niciodat’ Lui Bal, ei nu s-au închinat.” La fel și-acum, din astă spiță, Se mai găsește-o rămășiță Care-i datoare, așadar, Alegerii dată de har. Dacă prin har ea s-a făcut, Fapte, atunci, nu s-au cerut; Altminteri, harul dăruit, Nu mai putea fi, „har”, numit. Și dacă e prin fapte dar, Atuncea, nu mai e prin har; Altminteri fapta, niciodată, Nu poate fi, „faptă”, chemată. Deci, ce urmează? Israel Nu a primit ce-a cătat el, În timp ce rămășița dar – Care aleasă e, prin har – A căpătat; ceilalți, să știți, Însă, că fost-au împietriți, Așa precum fusese zis Și cum e, în Scriptură, scris, Că „Dumnezeu le-a dăruit Un duh care i-a adormit; Apoi, și ochi, El le-a mai dat, Ca să nu vadă niciodat’; Urechi, de-asemeni, au primit, Cu care nu au auzit.” David, despre acel popor, A zis, în urmă: „Masa lor, În cursă, li s-a prefăcut Și ca un laț a apărut, Ca un prilej de poticnire, Fiind o dreaptă răsplătire. Întunecimea să le cadă Peste-ai lor ochi, să nu mai vadă; Peste spinări, apasă-i greu Să-i ții îngârboviți, mereu.” „S-au poticnit”, vă-ntreb acum, „Ei, ca să cadă?” Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, Drum s-a deschis, Neamurilor, Ca mântuirea s-o primească, Și faptu-acesta să stârnească – Prin oamenii cari au să vie – A lui Israel gelozie. Dacă a lor alunecare E-o bogăție-atât de mare – Și care dată e anume, Acuma, pentru-ntreaga lume – Iar dacă pagubele lor Câștig le e Neamurilor, Ce va fi-ntoarcerea-napoi, A plinătății lor, apoi? Vouă vă spun, Neamurilor: Apostol sunt, al tuturor Popoarelor, și îmi slăvesc Slujba pe care o-mplinesc. Prin tot ce fac, caut mereu, Ca gelozie-n neamul meu, Să pot, în urmă, să stârnesc Și astfel, să îi mântuiesc Pe unii, din al meu popor. Căci dacă lepădarea lor, Lumi-mpăcare i-a adus, Ce poate-atuncea, a fi spus, De revenirea lor, apoi? Ce va-nsemna ea, pentru noi, Dacă nu viață dintre morți Și-nlocuirea vechii sorți? Iar dacă sfinte s-au vădit Primele roade, negreșit, Și plămădeala-asemenea, Trebuie sfântă-a fi și ea. Când rădăcina – să știți voi – E sfântă, ramurile-apoi, De-asemenea, sfinte-s și ele. Dacă din ramurile-acele Unele-au fost tăiate, iar În locul lor, ajuns-ai dar, Să fii, acum, tu altoit – Tu, cel care te-ai dovedit Că din măslin sălbatic ești, Și-astfel părtaș, iată, că ești Grăsimilor măslinului Precum și-al rădăcinii lui – Nu te făli, față de cele Cari fost-au prime rămurele. Căci n-ai de ce să te fălești – Să știi – fiindcă nu tu ești Cel care, rădăcina, ține, Ci ea te ține și pe tine. Dar poate zici: „Au fost tăiate Chiar ramurile-adevărate, Și-n locul lor, m-am pomenit Că am ajuns eu, altoit.” Faptul acest e-adevărat: Primele ramuri s-au tăiat, Căci necredință au vădit, Iar tu acuma, negreșit, Stai, prin credință, în picioare. De ce să te mândrești tu, oare? Nu te-ngâmfa, ci, tot mereu, Teamă să ai! Căci Dumnezeu, Dacă n-a arătat cruțare Față de ramurile care Au fost firești – ia seama bine – N-o să te cruțe nici pe tine. Privește bunătatea Lui, Precum și-asprimea Domnului: Asprime care s-a văzut Față de cei ce au căzut, Și bunătate, pentru tine – Dacă în ea te vei menține. Altminteri, fii încredințat Că o să fii, și tu, tăiat. Dar chiar și ei, când dovedesc Precum că nu mai stăruiesc În necredința lor, să știți, Că vor fi, iarăși, altoiți. Deci, Dumnezeu poate-așadar, Ca să îi altoiască, iar. Tu dacă – din măslinul care Era sălbatic din născare – Ai fost tăiat și altoit, În cel ce bun s-a dovedit – Cum Domnul a găsit cu cale, Chiar împotriva firii tale – Atuncea, nu vor fi primiți, Să fie-n urmă altoiți, La locul lor, și cei pe care, Ramuri firești, măslinu-i are?”
Romani 11:1-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Așadar, spun: oare Dumnezeu și-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelít, din descendența lui Abrahám, din tribul lui Beniamín. Dumnezeu nu și-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilíe, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israélului: „Doamne, ei i-au ucis pe profeții tăi, au dărâmat altarele tale. Am rămas eu singur, iar ei caută să-mi ia viața”? Însă ce-i spune răspunsul divin? „Am păstrat pentru mine șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Báal”. Deci, tot așa, și în timpul de acum există un rest ales prin har. Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi har. Și atunci, ce? Ceea ce a căutat Israél nu a obținut, dar a obținut alegerea, iar ceilalți s-au împietrit, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de toropeală, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi”. Iar Davíd spune: „Să le fie masa lor o capcană și un laț, o piatră de scandal și să le fie recompensă, să li se întunece ochii ca să nu vadă, iar spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!”. Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă [definitiv]? Nicidecum! Ci prin căderea lor [a venit] mântuirea pentru neamuri ca să-i facă pe ei geloși. Dacă însă greșeala lor este bogăție pentru lume și eșecul lor, bogăție pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! Dar vouă, neamurilor – vă spun, întrucât eu sunt Apostolul neamurilor –, îmi laud slujirea, că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu și voi duce la mântuire pe unii dintre ei. Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacă nu o înviere din morți? Dacă prima fărâmă [de aluat] este sfântă, și frământătura [este sfântă]. Iar dacă rădăcina este sfântă, și ramurile [sunt sfinte]. Și dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, iar tu care erai măslin sălbatic ai fost altoit în locul lor și ai devenit părtaș al rădăcinii și al sevei măslinului, nu te mândri față de ramuri! Iar dacă te mândrești, [să știi că] nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te [ține]! Așadar, vei zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. Bine. Ele au fost tăiate din cauza necredinței, iar tu stai prin credință. Nu te gândi să te înalți, ci teme-te! Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile firești, nu cumva să nu te cruțe nici pe tine. Vezi deci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu: severitate față de cei care au căzut, bunătatea lui Dumnezeu față de tine dacă rămâi în această bunătate. Dacă nu, vei fi tăiat și tu. Dar și ei, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou. Deci dacă tu, care din fire ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic și, împotriva firii, ai fost altoit pe un măslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiți pe propriul lor măslin!
Romani 11:1-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? „Doamne, Ți-au ucis profeții, Ți-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia viața“. Dar ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal“. Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. Ce putem spune atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, așa cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi să nu vadă și urechi să nu audă, până în ziua de azi“. Iar David spune: „Să li se prefacă masa într-o capcană, într-un laț, într-o cursă și o răsplătire pe măsură! Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă! Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“. Prin urmare, întreb: s-au împiedicat ei în așa fel, încât să cadă pentru totdeauna? În niciun caz, ci, datorită alunecării lor, mântuirea a ajuns la neevrei, pentru a-i face pe israeliți geloși. Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neevrei, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină? Acum vă vorbesc vouă, neevreilor: întrucât sunt apostol al neevreilor, eu îmi glorific slujirea, încercând cumva să stârnesc gelozia poporului meu și să-i salvez astfel pe unii dintre ei. Căci, dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți? Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt. Și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte. Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina și rodnicia măslinului, nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește-ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“. Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Prin urmare, nu te îngâmfa, ci teme-te! Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine! Uită-te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat. Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou. Căci, dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!
Romani 11:1-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?” Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită.” Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?