Proverbele 15:1-33
Proverbele 15:1-33 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Un răspuns blând înlătură furia, dar cuvintele apăsătoare întărâtă mânia. Limba înțelepților folosește corect cunoașterea, dar gura proștilor revarsă nechibzuință. Ochii DOMNULUI sunt în fiecare loc, privind răul și binele. O limbă sănătoasă este un pom al vieții, dar perversitate în ea este o spărtură în duh. Un nebun disprețuiește instruirea tatălui său, dar cel ce dă atenție mustrării este chibzuit. În casa celui drept este mult tezaur, dar în veniturile celui stricat este tulburare. Buzele celor înțelepți răspândesc cunoaștere, dar inima proștilor nu face la fel. Sacrificiul celor stricați este urâciune pentru DOMNUL, dar rugăciunea celor integri este desfătarea lui. Calea celui stricat este urâciune pentru DOMNUL, dar el iubește pe cel ce urmează dreptatea. Disciplinarea este apăsătoare pentru cel ce părăsește calea, iar cel ce urăște mustrarea va muri. Iad și distrugere sunt înaintea DOMNULUI; cu cât mai mult sunt atunci inimile copiilor oamenilor. Un batjocoritor nu iubește pe cel care îl mustră, nici nu se va duce la cei înțelepți. O inimă veselă face înfățișarea voioasă, dar prin întristarea inimii duhul este frânt. Inima celui ce are înțelegere caută cunoaștere, dar gura proștilor se hrănește din nechibzuință. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu o inimă veselă are un ospăț neîncetat. Mai bine puțin, cu teamă de DOMNUL, decât mare tezaur cu tulburare. Mai bine o masă cu verdețuri unde este iubire, decât boul legat la iesle și ura cu el. Un om furios stârnește certuri, dar cel încet la mânie liniștește cearta. Calea leneșului este ca o îngrăditură de spini, dar calea celor drepți este netezită. Un fiu înțelept face veselie tatălui, dar un om prost disprețuiește pe mama sa. Nechibzuința este bucurie pentru cel lipsit de înțelepciune, dar un om al înțelegerii umblă cu integritate. Fără sfat, scopurile sunt dezamăgite, dar în mulțimea sfătuitorilor sunt ele întemeiate. Un om are bucurie prin răspunsul gurii sale; și ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit! Pentru cel înțelept calea vieții este deasupra, ca el să se depărteze de iadul de dedesubt. DOMNUL va dărâma casa celui mândru, dar el va întemeia hotarul văduvei. Gândurile celor stricați sunt urâciune pentru DOMNUL, dar cuvintele celor puri sunt cuvinte plăcute. Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mitele, va trăi. Inima celui drept studiază ca să răspundă, dar gura celor stricați revarsă lucruri rele. DOMNUL este departe de cei stricați, dar el ascultă rugăciunea celor drepți. Lumina ochilor bucură inima, și o veste bună îngrașă oasele. Urechea care ascultă mustrarea vieții locuiește printre cei înțelepți. Cel ce refuză instruirea își disprețuiește propriul său suflet, dar cel ce ascultă mustrarea obține înțelegere. Teama de DOMNUL este instruirea înțelepciunii, și înaintea onoarei este umilința.
Proverbele 15:1-33 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia. Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. Ochii Domnului sunt în orice loc: ei îi văd și pe cei răi, și pe cei buni. Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. Calea celui rău Îi este urâtă Domnului, dar El îl iubește pe cel ce umblă după neprihănire. Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. Locuința Morților și adâncul Îi sunt cunoscute Domnului, cu atât mai mult inimile oamenilor. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. O inimă veselă înseninează fața, dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. Mai bine puțin cu frică de Domnul decât o mare bogăție cu tulburare. Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste decât un bou îngrășat și ură. Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. Drumul leneșului este ca un hățiș de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit o disprețuiește pe mama sa. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! Pentru cel înțelept cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la Locuința Morților, care este jos. Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei. Gândurile rele Îi sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. Domnul Se îndepărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele. Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață locuiește în mijlocul înțelepților. Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei.
Proverbele 15:1-33 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Un răspuns oferit într-un mod delicat, diminuează supărarea; dar un cuvânt dur provoacă mânia. Limba înțelepților folosește corect cunoașterea; dar gura proștilor aruncă permanent nebunie. Ochii lui Iahve văd (ce se întâmplă) în orice loc; și ei supraveghează atât pe oamenii răi, cât și pe cei buni. Limba care determină însănătoșirea este un pom de viață; dar limba care vorbește într-un mod dăunător afectează negativ spiritul. Omul nebun desconsideră învățătura tatălui lui; dar cine acceptă corectarea verbală, este înțelept. În casa omului corect este mare bogăție; dar venitul celor răi le produce necaz. Buzele celor înțelepți răspândesc cunoaștere; dar nu la fel se întâmplă și cu inima nebunilor. Sacrificiul celor răi este ceva oribil înaintea lui Iahve; dar rugăciunea celor corecți Îi este plăcută. Comportamentul celor răi este un oribil stil de viață înaintea lui Iahve; dar El îi iubește pe cei care doresc permanent să și-l corecteze. Cel care abandonează drumul bun, va fi pedepsit cu severitate; și cine desconsideră corectarea verbală, va muri. Locuința morților și locul de distrugere sunt cunoscute lui Iahve; cu atât mai mult El cunoaște se ce întâmplă în inimile fiilor oamenilor! Celui care ridiculizează pe alții, nu îi place să fie corectat; și acest fapt explică de ce el nu se va duce la cei înțelepți. O inimă veselă înseninează fața; dar prin întristarea inimii, spiritul (omului) este foarte rău afectat. Inima oamenilor competenți caută cunoașterea; dar gura celor nebuni se hrănește cu prostie. Toate zilele omului supărat sunt rele; dar cel cu inima veselă, are o permanentă sărbătoare. Mai bine să ai puține lucruri împreună cu frica de Iahve, decât să deții o mare bogăție dar să nu poți avea liniște (din cauza ei). Mai bine să mănânci legume și să beneficiezi de dragoste, decât să te hrănești dintr-un bou îngrășat în timp ce ești afectat de ură. Omul care se mânie imediat, provoacă certuri; dar cel răbdător atenuează disputa verbală. Drumul leneșului este blocat de spini; dar poteca celor corecți este nivelată. Un fiu înțelept produce bucurie tatălui lui; dar cel nebun își desconsideră mama. Nebunia este o satisfacție pentru omul fără judecată sănătoasă; dar cel care înțelege lucrurile, se menține pe drumul corect. Fără o bună consiliere, planurile eșuează; dar ele reușesc atunci când sunt mulți consilieri. Omul are o mare satisfacție să dea un răspuns bine gândit; și ce bun este un cuvânt spus la momentul oportun! Pentru omul înțelept, drumul vieții duce în sus; și el nu îi permite să coboare spre locuința morților. Iahve distruge casa celor aroganți; dar El păzește proprietatea văduvei. Planurile rele sunt ceva oribil înaintea lui Iahve; dar cuvintele care sunt spuse din sinceritate, Îi sunt plăcute. Omul lacom de câștig produce necaz familiei lui; dar cel care urăște mita, va trăi. Inima omului corect analizează răspunsurile; dar gura celor răi aruncă mereu cuvinte dăunătoare. Iahve este departe de cei răi; dar El ascultă rugăciunea celor corecți. O privire voioasă înveselește inima; și veștile bune asigură sănătate oaselor. Omul care acceptă corectarea ce îl conduce la viață, va locui printre înțelepți. Cine ignoră corectarea verbală, se desconsideră; dar cine acceptă reproșurile, obține înțelepciune. Frica de Iahve îl învață pe om înțelepciunea; iar comportamentul care demonstrează modestie, merge înaintea gloriei.
Proverbele 15:1-33 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Răspunsul blând stinge furia; Cel aspru ațâță mânia. Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie. Prezenți, ochii lui Dumnezeu, În orice loc vor fi, mereu; Nimeni – bun, rău – de a Sa față, Ascuns nu este. Pom de viață, O limbă dulce se vădește; Dar multe suflete zdrobește O limbă care e stricată. Netotul doar dispreț i-arată Tatălui său care ar vrea Învățătură să îi dea; Acela însă e deștept Și tot mereu mai înțelept, Care ia seama la mustrare. Neprihănitul belșug are; Dar omul care este rău, Se tulbură-n venitul său. Cel înțelept știință are Să semene; însă cel care Nesocotit e, ia drept plată Numai o inimă stricată. Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți. Numai aceia sunt iubiți, Ce caută neprihănire; Dar calea, celui rău din fire, Îi e urâtă Domnului. Cel care lasă calea Lui, E aspru pedepsit; la fel Se va-ntâmpla și cu acel Care mustrarea o urăște: Pe-acela moartea îl lovește. Ținutul morții de-i știut, Dacă Adâncu-i cunoscut Și-i gol în fața Domnului, Cu-atât mai mult, a omului Inimă fi-va cunoscută De Cel de care-a fost făcută. Cel cari batjocuri a lucrat, Nu-i place să fie mustrat; De-aceea nu-i plac cei deștepți Și nu merge la înțelepți. Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat. Cei pricepuți cată știință, Sporindu-și a lor cunoștință; Dar nebuniei, îi va cere Omul nesocotit, plăcere. Viața celui nenorocit Doar grea va fi, necontenit; Când inima e mulțumită, Omul, o viață fericită, Are să ducă ne-ncetat, Ospăț fiindu-i, necurmat. Mai bun îi este omului, Puțin, cu frica Domnului, Decât averea dobândită, De tulburare însoțită. Mai bun e prânzul încropit Doar din verdețuri și-nsoțit Cu dragoste și udătură, Decât boul cel gras, cu ură. Omul cari iute izbucnește, În juru-i, certuri doar stârnește; Cel care-ncet e la mânie, Să potolească cearta, știe. Hățiș de spini – află acum – Este al leneșului drum; Drumul celui neprihănit Întotdeauna-i netezit. Fiu-nțelept are să fie, Pentru-al său tată, o mândrie; Nesocotitul dovedește Că mama își disprețuiește. Pentru cel prost, o bucurie, Îi este a sa nebunie; Dar cel care e înțelept, Va merge doar pe drumul drept. Planuri, nicicând, nu izbutesc, De-s lipsă cei ce chibzuiesc; Dar izbutesc când sunt mulți sfetnici Care se dovedesc că-s vrednici. Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită. Pe calea vieții este dus Cel înțelept, mereu mai sus, Și e ferit al său picior De locuința morților – De acel loc primejdios Aflat în părțile de jos. Pe cel ce-i mândru și pe-ai lui Îi surpă mâna Domnului; Dar ale văduvei hotare Le întărește-al Său braț tare. E gândul rău al omului, Urât în fața Domnului; Plăcute-n fața Celui Sfânt, Doar vorbe prietenoase sânt. Celui avar câștigu-i place, Și-n casă tulburare face; Dar cel cari mita o urăște, Acela viață dobândește. Neprihănitul s-a gândit Și-abia pe urmă a vorbit; Cei răi au să se năpustească, Cu răutăți ca să stropească. Domnul mereu se-ndepărtează De cei cari pentru rău lucrează; Însă acei ce sunt curați, În rugăciune-s ascultați. Privirea, cu prietenie, Dă inimilor veselie; Veștile bune-au întărit Oasele care-au obosit. Urechile ce iau aminte La înțeleptele cuvinte Care spre viață sfătuiesc, Acelea veșnic locuiesc În mijlocu-nțelepților. Acel care mustrărilor Întoarce spatele, vădește Că sufletu-și disprețuiește; Cel cari mustrări va asculta, Pricepere va căpăta. Frica de Dumnezeu învață Înțelepciunea și dă viață; Smerenia cinste dobândește Și-n fața slavei ea pășește.
Proverbele 15:1-33 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Un răspuns blând întoarce furia, iar vorba aspră înalță mânia. Limba celor înțelepți îmbunătățește cunoașterea, dar gura celor nesimțiți face să se reverse nebunia. Ochii Domnului sunt în orice loc: ei îi observă pe cei răi și pe cei buni. Limba calmă este un pom al vieții, dar perversitatea ei zdrobește sufletul. Nebunul disprețuiește disciplina tatălui său, dar cine ține mustrarea devine isteț. În casa celui drept sunt multe comori, dar în venitul celui vinovat este tulburare. Buzele celor înțelepți răspândesc cunoașterea, dar nu tot așa inima celor nesimțiți. Jertfa celor vinovați este un lucru abominábil pentru Domnul, dar rugăciunea celor drepți este plăcerea lui. Lucru abominábil pentru Domnul este calea celui vinovat, dar el îl iubește pe cel care urmărește dreptatea. Disciplinare aspră este pentru cel care părăsește calea și cine urăște mustrarea va muri. Locuința și împărăția morții sunt înaintea Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor! Batjocoritorul nu-l iubește pe cel care-l mustră, de aceea nu merge la cei înțelepți. O inimă veselă îmbunează fețele, dar în chinul inimii, duhul este frânt. Inima celui priceput caută cunoașterea, dar gura celor nesimțiți paște nebunia. Toate zilele celui sărman sunt rele, dar inima bună este un ospăț continuu. Mai bine puțin, cu teamă de Domnul, decât o comoară mare, cu neliniște. Mai bună o porție de legume unde este iubire, decât un bou îngrășat, cu ură. Omul mânios stârnește neînțelegeri, dar cel încet la mânie potolește cearta. Calea celui leneș este ca un gard de spini, iar cărarea celor drepți este nivelată. Fiul înțelept îi aduce bucurie tatălui său, dar nesimțitul o disprețuiește pe mama lui. Nebunia este bucuria celui sărac cu inima, dar omul care înțelege merge drept pe cale. Planurile se frâng când nu este consiliu și în mulțimea sfaturilor se împlinesc. Omul are bucurie la răspunsul gurii sale și cât de bun este cuvântul la timpul său! Cărarea vieții urcă pentru cei prudenți ca să-i îndepărteze de locuința morților, de jos. Domnul dărâmă casa celor îngâmfați, dar face să stea hotarul văduvei. Lucru abominábil pentru Domnul sunt gândurile rele, dar sunt curate cuvintele plăcute. Cel care jefuiește își tulbură casa, dar cel care urăște darurile va trăi. Inima celui drept reflectează ca să răspundă, dar gura celor vinovați revarsă răutăți. Domnul se îndepărtează de cei vinovați, dar ascultă rugăciunea celor drepți. De lumina ochilor se înveselește inima și vestea bună întărește oasele. Urechea care ascultă mustrarea de viață va locui în mijlocul celor înțelepți. Cel ce lasă să treacă disciplina își disprețuiește sufletul, dar cel care ascultă mustrarea dobândește inimă. Teama de Domnul este o disciplină a înțelepciunii. Înainte de onoare este umilința.
Proverbele 15:1-33 Noua Traducere Românească (NTR)
Un răspuns blând calmează furia, dar o vorbă care rănește provoacă mânia. Limba înțelepților folosește bine cunoștința, dar gura nesăbuiților varsă nebunie. Ochii DOMNULUI sunt în orice loc, supraveghindu-i atât pe cei răi, cât și pe cei buni. O limbă vindecătoare este un pom al vieții, dar o limbă în care este perfidie zdrobește duhul. Nebunul disprețuiește îndrumarea tatălui său, dar cine primește mustrarea este chibzuit. În casa celui drept este mare bogăție, dar câștigul celui rău aduce tulburare. Buzele celor înțelepți răspândesc cunoștință, nu tot așa face și inima nesăbuiților. Jertfa celor răi este o urâciune înaintea DOMNULUI, dar rugăciunea celor drepți Îi este plăcută. Calea celor răi este o urâciune înaintea DOMNULUI, dar El îi iubește pe cei ce urmăresc dreptatea. O disciplinare severă îl așteaptă pe cel ce părăsește cărarea, iar cine disprețuiește mustrarea va muri. Locuința Morților și Locul Distrugerii sunt înaintea DOMNULUI, cu atât mai mult inimile fiilor omului! Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, el nu va merge la cei înțelepți. O inimă veselă înseninează fața, dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit. Inima celor pricepuți caută cunoștință, dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț continuu. Mai bine puțin, dar cu teamă de DOMNUL, decât o mare bogăție, cu tulburare. Mai bine o mâncare de legume, unde este dragoste, decât un bou îngrășat, unde este ură. Un om iute la mânie stârnește cearta, dar cel încet la mânie calmează controversa. Calea leneșului este ca un gard de spini, dar cărarea celor drepți este netezită. Un fiu înțelept aduce bucurie tatălui său, dar un om nesăbuit își disprețuiește mama. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar omul priceput păstrează drumul drept. Fără sfat, planurile dau greș, dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici. Pentru om este o bucurie să dea un răspuns iscusit și ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit! Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la Locuința Morților, de jos. DOMNUL distruge casa celor mândri, dar consolidează teritoriul văduvei. Gândurile rele sunt o urâciune înaintea DOMNULUI, dar cuvintele plăcute sunt curate. Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia, dar cel ce urăște mita va trăi. Inima celui drept cântărește răspunsurile, dar gura celor răi varsă răutăți. DOMNUL este departe de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepți. O privire voioasă înveselește inima, și o veste bună dă sănătate oaselor. Urechea care ascultă mustrarea ce duce la viață se va odihni în mijlocul înțelepților. Cel ce ignoră disciplinarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea dobândește înțelepciune. Teama de DOMNUL îl învață pe om înțelepciunea, iar smerenia merge înaintea gloriei.
Proverbele 15:1-33 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia. Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni. Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. Locuința morților și adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. O inimă veselă înseninează fața, dar, când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. Mai bine puțin cu frică de Domnul decât o mare bogăție cu tulburare! Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste decât un bou îngrășat și ură. Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. Drumul leneșului este ca un hățiș de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit disprețuiește pe mama sa. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui. Și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la Locuința morților, care este jos. Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei. Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele. Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață locuiește în mijlocul înțelepților. Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. Frica de Domnul este școala înțelepciunii și smerenia merge înaintea slavei.
