Proverbe 15
15
Vorba bună
1Un răspuns blând întoarce furia, iar vorba aspră înalță mânia#15,1 LXX are: „Mânia îi ucide chiar și pe cei chibzuiți; răspunsul potolit întoarce furia, dar cuvântul șfichiuitor trezește mânia”. Spre deosebire de capitolul precedent, în acesta, proverbele, pe fondul moralei iahviste, sunt mult mai frecvente. Totuși, cea mai mare parte dintre proverbe pleacă de la experiențele de fiecare zi ale vieții, adesea fără nicio evaluare morală..
2Limba celor înțelepți
îmbunătățește cunoașterea,
dar gura celor nesimțiți
face să se reverse nebunia.
3Ochii Domnului sunt în orice loc:
ei îi observă pe cei răi și pe cei buni.
4Limba calmă este un pom al vieții#15,4 Omul, care are cuvinte de încurajare, provoacă entuziasm și sentimente bune în cel care le ascultă., dar perversitatea ei zdrobește sufletul.
5Nebunul disprețuiește disciplina
tatălui său,
dar cine ține mustrarea devine isteț.
6În casa celui drept sunt multe comori,
dar în venitul celui vinovat este tulburare#15,6 LXX are: „În prisos de dreptate stă putere mare, dar necredincioșii, smulși din pământ, vor pieri. Casele celor drepți au putere mare, dar roadele necredincioșilor vor pieri”. Antiteza nu este între bogăția celui drept și lipsa celui nelegiuit, ci în faptul că, în timp ce bogăția celui drept este sigură, cea a nelegiuitului poate să dispară imprevizibil..
7Buzele celor înțelepți
răspândesc cunoașterea,
dar nu tot așa inima celor nesimțiți.
8Jertfa celor vinovați
este un lucru abominábil pentru Domnul#15,8 Actele de cult ale celui nelegiuit, ale celui care încalcă legea Domnului, nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu (cf. Is 1,11-17; Am 5,21.25; Os 6,6; Mih 6,6-8 etc.).,
dar rugăciunea celor drepți este plăcerea lui.
9Lucru abominábil pentru Domnul
este calea celui vinovat,
dar el îl iubește pe cel care urmărește dreptatea.
10Disciplinare aspră#15,10 Lit.: „disciplina rea”. Aici echivalează cu pedeapsa extremă, adică moartea, așa cum este afirmat în continuare. este
pentru cel care părăsește calea
și cine urăște mustrarea va muri.
11Locuința și împărăția morții#15,11 Lit.: „šᵊʾôl waʾăḇaddôn”. Primul termen se referă la locuința morților, despre care se credea că se află în centrul pământului, în locul cel mai îndepărtat de orice privire. Și al doilea termen, paralel cu primul (cf. Prov 27,20; Iob 26,6; 31,12), indică locul unde „omul nu mai este om”: în sens propriu, înseamnă locul distrugerii, dar este potrivit pentru a indica și locul celor morți.
sunt înaintea Domnului,
cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12Batjocoritorul nu-l iubește
pe cel care-l mustră,
de aceea nu merge la cei înțelepți.
13O inimă veselă îmbunează fețele,
dar în chinul inimii, duhul este frânt.
14Inima celui priceput caută cunoașterea,
dar gura celor nesimțiți paște nebunia.
15Toate zilele celui sărman sunt rele, dar inima bună este un ospăț continuu.
16Mai bine puțin, cu teamă de Domnul,
decât o comoară mare, cu neliniște#15,16 Proverbul reamintește conceptul că teama de Domnul este cea mai mare bogăție. Cine are teama de Domnul este fericit, însă cel care nu o are, chiar dacă ar fi foarte bogat, este mereu agitat de pericolul de a pierde totul (cf. Mt 10,26)..
17Mai bună o porție de legume
unde este iubire,
decât un bou îngrășat, cu ură.
18Omul mânios stârnește neînțelegeri,
dar cel încet la mânie potolește cearta#15,18 LXX are: „Omul apucat urzește certuri, dar cel răbdător le potolește și pe cele ce-ar fi să fie. 18a Omul răbdător stinge judecățile, dar necredinciosul mai tare le ațâță”..
19Calea celui leneș este ca un gard de spini,
iar cărarea celor drepți este nivelată.
20Fiul înțelept îi aduce bucurie tatălui său, dar nesimțitul#15,20 Lit.: „omul nesimțit”. o disprețuiește pe mama lui.
21Nebunia este bucuria celui sărac cu inima, dar omul care înțelege merge drept pe cale.
22Planurile se frâng când nu este
consiliu și în mulțimea sfaturilor
se împlinesc#15,22 Lit.: „se ridică”..
23Omul are bucurie la răspunsul gurii sale și cât de bun este cuvântul la timpul său!
24Cărarea vieții urcă#15,24 Lit.: „spre sus”, în opoziție cu drumul spre Șeòl, adică cel al morții, care se găsește în profunzimile pământului. pentru cei prudenți
ca să-i îndepărteze
de locuința morților, de jos.
25Domnul dărâmă casa celor îngâmfați, dar face să stea hotarul văduvei#15,25 Este vorba de limitele legale care indicau întinderea ogoarelor. Legea proteja proprietatea funciară (Dt 19,14; 27,17). Ea o făcea în numele Domnului. Profeții au amintit deseori acest respect religios al dreptății în folosul oamenilor fără apărare, care erau oprimați de cei bogați și puternici..
26Lucru abominábil pentru Domnul
sunt gândurile rele,
dar sunt curate cuvintele plăcute.
27Cel care jefuiește își tulbură casa,
dar cel care urăște darurile va trăi#15,27 LXX are: „Se nimicește pe sine cel ce primește mită, dar cine urăște primirea de daruri va fi izbăvit. 27a Prin fapte de milostenie și de credință, păcatele sunt curățite, prin frica de Domnul, toți se feresc de rău”..
28Inima celui drept reflectează
ca să răspundă, dar gura celor vinovați
revarsă răutăți#15,28 LXX are: „Inimile drepților se ocupă cu cele ale credinței, dar gura necredincioșilor răspunde răutății. 28a Plăcute sunt Domnului căile oamenilor drepți, datorită lor și dușmanii ajung prieteni”..
29Domnul se îndepărtează de cei vinovați,
dar ascultă rugăciunea celor drepți#15,29 LXX are: „Departe se ține Dumnezeu de cei necredincioși, dar rugăciunile drepților le ascultă. 29a Mai bine primești puțin, dar cu dreptate, decât roade multe, cu nedreptate. 29b Inima omului să cugete lucruri drepte, pentru ca Dumnezeu să-i îndrepte pașii”..
30De lumina ochilor#15,30 Din expresia paralelă care urmează, aceste cuvinte subliniază atitudinea chipului celui care vine să aducă o veste bună: este luminos și senin. se înveselește inima
și vestea bună întărește#15,30 Lit.: „îngrașă”. oasele.
31Urechea care ascultă mustrarea de viață va locui în mijlocul celor înțelepți#15,31 Acest verset lipsește din LXX..
32Cel ce lasă să treacă disciplina
își disprețuiește sufletul,
dar cel care ascultă mustrarea
dobândește inimă.
33Teama de Domnul este o disciplină
a înțelepciunii.
Înainte de onoare este umilința. #10,17 #21,27 #11,20; 12,22 #11,20 #27,20 #12,1 #17,22 #18,15 #16,8; 17,1; Ps 37,16 #28,25; 29,22 #24,30-31 #10,1 #23,22; 30,17 #11,14 #6,23 #1,12 #8,12; 11,2 #22,28; 23,10-11; Dt 19,14; 27,17; Os 5,10 #1,19 #17,23; Dt 16,19; 27,25; Am 2,6; 5,7-13; Is 1,23; 5,23 #10,17 #1,7 #11,2; 18,12
Selectat acum:
Proverbe 15: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași