Proverbele 15:1-33

Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia. Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. Ochii Domnului sunt în orice loc: ei îi văd și pe cei răi, și pe cei buni. Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. Calea celui rău Îi este urâtă Domnului, dar El îl iubește pe cel ce umblă după neprihănire. Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. Locuința Morților și adâncul Îi sunt cunoscute Domnului, cu atât mai mult inimile oamenilor. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. O inimă veselă înseninează fața, dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. Mai bine puțin cu frică de Domnul decât o mare bogăție cu tulburare. Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste decât un bou îngrășat și ură. Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. Drumul leneșului este ca un hățiș de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit o disprețuiește pe mama sa. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! Pentru cel înțelept cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la Locuința Morților, care este jos. Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei. Gândurile rele Îi sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. Domnul Se îndepărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele. Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață locuiește în mijlocul înțelepților. Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei.