Luca 9:37-62

Partajează

Luca 9:37-62 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

În ziua următoare, după ce au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare. Şi, iată, un om din mulţime I-a strigat: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că e singurul meu copil şi, iată, un duh îl apucă şi începe să strige şi să-l zguduie, cu spume la gură, şi cu greu îl lasă, zdrobindu-l. I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.” Şi Iisus a răspuns: „Neam necredincios şi rătăcit, până când voi mai fi cu voi şi cât vă voi mai răbda? Adu-l aici pe fiul tău.” Pe când se apropia, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iisus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. Şi toţi au fost uluiţi de măreţia lui Dumnezeu. Pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea, le-a spus ucenicilor Săi: „Ţineţi minte cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.” Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta pentru că era ascuns pentru ei ca să nu-L priceapă, şi se temeau să-L întrebe. Şi s-a iscat o ceartă: care dintre ei ar fi mai mare. Iisus, cunoscând gândul din inimile lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă El şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.” Atunci, Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău şi l-am oprit fiindcă nu Te urmează împreună cu noi.” Dar Iisus le-a spus: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva voastră este cu voi.” Când s-au împlinit zilele înălţării Sale, Iisus a plecat cu hotărâre spre Ierusalim şi a trimis soli înaintea Sa. Pe drum au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească un loc pentru El. Însă nu L-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. Când au văzut aşa, ucenicii Iacov şi Ioan I-au spus: „Doamne, vrei să cerem să coboare foc din cer şi să-i nimicească?” Dar Iisus, întorcându-se, i-a mustrat. Şi au mers în alt sat. Pe drum, în timp ce mergeau, cineva I-a spus: „Te voi urma oriunde Te vei duce.” Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerurilor au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi sprijine capul.” Iar altuia i-a spus: „Urmează-Mă!” Şi acela I-a zis: „Doamne, îngăduie-mi să merg să-l îngrop pe tatăl meu.” Însă El i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, tu mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu.” Altcineva I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la familia mea.” Dar Iisus i-a zis: „Cine pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu e vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu.”

Luca 9:37-62 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de pe munte, mulți oameni l-au întâmpinat. Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, spunând: Învățătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil. Și iată, îl apucă un duh și dintr-odată strigă; și din nou îl scutură puternic cu spume, și cu greu se duce de la el, zdrobindu-l. Și i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; și nu au putut. Iar Isus, răspunzând, a zis: O, generație fără credință și perversă, până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu-l pe fiul tău aici. Și pe când venea el, dracul l-a trântit jos și l-a scuturat puternic. Și Isus a mustrat duhul necurat și a vindecat copilul și l-a dat înapoi tatălui său. Și toți au fost înmărmuriți de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi: Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor. Dar nu înțelegeau acest cuvânt și era ascuns de ei, ca să nu îl priceapă; și s-au temut să îl întrebe despre acest cuvânt. Iar între ei s-a ridicat o discuție, care dintre ei ar fi mai mare. Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic și l-a pus lângă el, Și le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele meu, pe mine mă primește; și oricine mă va primi pe mine, primește pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toți, acela va fi mare. Și Ioan a răspuns și a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul scoțând draci în numele tău; și l-am oprit, pentru că nu te urmează împreună cu noi. Și Isus i-a spus: Nu îl opriți; fiindcă cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi. Și s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălțat, că el și-a îndreptat cu hotărâre fața să meargă la Ierusalim, Și a trimis mesageri înaintea feței sale; și s-au dus și au intrat să facă pregătiri pentru el într-un sat al samaritenilor. Și nu l-au primit, pentru că fața lui era îndreptată să meargă la Ierusalim. Și când au văzut discipolii săi, Iacov și Ioan, au spus: Doamne, voiești să poruncim să se coboare foc din cer și să îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie? Iar el s-a întors și i-a mustrat și a spus: Nu știți din ce fel de duh sunteți voi. Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici viețile oamenilor, ci pentru a le salva. Și s-au dus într-un alt sat. Și s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi. Iar Isus i-a spus: Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să își culce capul. Dar el a spus altuia: Urmează-mă. Iar el a spus: Doamne, permite-mi întâi să mă duc să îl înmormântez pe tatăl meu. Iar Isus i-a spus: Lasă morții să își înmormânteze morții; iar tu du-te și predică împărăția lui Dumnezeu. Și altul a spus de asemenea: Doamne, te voi urma; dar permite-mi întâi să mă duc să îmi iau rămas bun de la cei din casa mea. Iar Isus i-a spus: Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.

Luca 9:37-62 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

A doua zi, când au coborât de pe munte, o mulțime mare L‑a întâmpinat pe Isus. Și iată că un om din mulțime a strigat: „Învățătorule, Te rog, uită‑Te la fiul meu, căci este singurul meu copil! Îl apucă un duh și, deodată, băiatul răcnește, se zvârcolește cu spume la gură, și demonul cu greu pleacă de la el, lăsându‑l zdrobit. I‑am rugat pe ucenicii Tăi să scoată demonul din el, dar n‑au putut.” Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și pornită la rău, până când voi mai fi cu voi și vă voi mai răbda? Adu‑l aici pe fiul tău!” Chiar când venea băiatul, demonul l‑a trântit și l‑a zguduit. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l‑a vindecat pe băiat și l‑a dat înapoi tatălui său. Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu. Pe când toți se mirau de tot ce făcea Isus, El le‑a zis ucenicilor Săi: „Luați bine aminte la cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor!” Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu‑l priceapă; și se temeau să‑I pună întrebări cu privire la ceea ce spusese. Apoi le‑a venit gândul să știe care dintre ei ar fi mai mare. Isus, care le‑a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l‑a pus să stea lângă El și le‑a zis: „Oricine îl primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M‑a trimis. Fiindcă cel care este mai mic între voi toți, acela este mare.” Ioan a răspuns: „Stăpâne, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu Te urmează împreună cu noi.” Isus i‑a răspuns: „Nu‑l opriți, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.” Când s‑a împlinit vremea înălțării Sale, Isus S‑a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim. A trimis soli înaintea Sa, care au mers și au intrat într‑un sat al samaritenilor, ca să facă pregătiri pentru El. Dar aceștia nu L‑au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim. Văzând aceasta, Iacov și Ioan, ucenicii Săi, au zis: „Doamne, vrei să chemăm să se coboare foc din cer și să‑i mistuie , [cum a făcut Ilie]?” Isus S‑a întors spre ei și i‑a mustrat. [El a zis: „Nu știți de ce duh sunteți mânați! Căci Fiul Omului n‑a venit să nimicească sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”] Și au plecat în alt sat. Pe când erau pe drum, cineva I‑a zis: „[Doamne,] Te voi urma oriunde vei merge.” Isus i‑a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n‑are unde să‑Și plece capul.” A zis apoi către altul: „Urmează‑mă!” Acesta I‑a răspuns: „Doamne, îngăduie‑mi să mă duc mai întâi să‑l îngrop pe tatăl meu!” Dar Isus i‑a zis: „Lasă morții să‑și îngroape morții, iar tu mergi și vestește Împărăția lui Dumnezeu!” Altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar îngăduie‑mi mai întâi să‑mi iau rămas‑bun de la cei din casa mea!” Isus i‑a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și privește înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”

Luca 9:37-62 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare L-a întâmpinat pe Isus. Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: „Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el! Îl apucă un duh și, deodată, răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot. I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, și n-au putut.” „O, neam necredincios și pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu-l aici pe fiul tău!” Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și i l-a dat înapoi tatălui său. Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Pe când toți se minunau de tot ce făcea Isus, El le-a zis ucenicilor Săi: „Voi ascultați bine ce vă spun: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor!” Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, și se temeau să-L întrebe în privința aceasta. Apoi le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii; a luat un copilaș, l-a pus lângă El și le-a zis: „Oricine primește acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește și oricine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.” Ioan a luat cuvântul și I-a zis: „Învățătorule, noi am văzut un om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi.” „Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi!” Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim. A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Și au plecat într-alt sat. Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.” Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să-l îngrop pe tatăl meu!” Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu!” Un altul I-a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei!” Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu.”

Luca 9:37-62 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

A doua zi, când au coborât de pe munte, Isus a fost întâmpinat de o mare mulțime de oameni. Și din mijlocul ei, un om a strigat: „Învățătorule, Te rog să ai milă de singurul fiu al meu: este chinuit de un spirit (rău). În crizele pe care i le produce, zbiară, are convulsii și face spumă la gură. Acest spirit îl abandonează abia după ce l-a agresat până la epuizare! I-am rugat pe discipolii Tăi să îl scoată; dar nu au reușit!” Isus a răspuns: „Vai cât de necredincioasă și de orientată spre rău este această generație! Oare cât timp vă voi mai suporta? Adu-ți fiul aici!” În timp ce venea băiatul, demonul l-a trântit și i-a provocat convulsii. Dar Isus a certat spiritul rău și i-a redat tatălui fiul vindecat. Toți au rămas foarte surprinși de surprinzătoarele lucruri pe care le poate face Dumnezeu. Dar în timp ce toți se mirau de ce făcea Isus, El le-a zis discipolilor: „Fiți foarte atenți la ce vă spun acum: Fiul Omului va fi trădat și va ajunge la discreția oamenilor!” Dar discipolii nu știau ce înseamnă aceste cuvinte, pentru că semnificația lor le era ascunsă, ca să nu le înțeleagă. Și le era teamă să Îi solicite lui Isus o explicație. Apoi au început să discute între ei, pentru ca să știe cine ar fi cel mai mare (în grupul lor). Isus, care știa ce gândeau ei, a luat un copil și l-a pus lângă El. Apoi le-a zis: „Cine primește acest copil în numele Meu, (de fapt) pe Mine Mă primește; și cine Mă primește, Îl primește (și) pe Cel care M-a trimis. Să știți că cine este cel mai mic între voi, (în realitate) este cel mai mare.” Ioan a zis: „Învățătorule, noi am văzut un om care făcea exorcizări în numele Tău; și i-am interzis să le mai facă, pentru că nu aparținea grupului nostru.” Isus i-a răspuns: „Să nu îi mai interziceți acest lucru; pentru că cine nu se manifestă ostil față de voi, este de partea voastră.” Când se apropiase timpul în care Isus urma să fie luat în cer, El a privit spre Ierusalim, decis să meargă acolo. A trimis câțiva reprezentanți de-ai Săi într-un sat locuit de samariteni, ca să Îi pregătească o gazdă. Dar acei oameni nu au acceptat să îl primească – pentru că (de fapt,) Isus urma să meargă în Ierusalim. În urma acestui refuz, discipolii Săi numiți Iacov și Ioan, au zis: „Doamne, vrei să ordonăm să coboare foc din cer și să îi distrugă – așa cum a făcut (altădată) Ilie?” Isus S-a întors spre ei și le-a făcut reproșuri, [zicându-le: „Nu știți ce fel de spirit vă inspiră! Fiul Omului nu a venit să distrugă sufletele oamenilor, ci să le salveze.]” Apoi au plecat în alt sat. În timp ce erau pe drum, un om I-a zis (lui Isus): „Domnule, Te voi urma oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au culcușurile lor, iar păsările dorm în cuiburi; dar Fiul Omului nu are un loc unde să se odihnească.” A zis altuia: „Vino după Mine!” Acela I-a răspuns: „Domnule, lasă-mă mai întâi să mă duc să îl îngrijesc pe tatăl meu până va muri!” Dar Isus i-a zis: „Lasă pe acești oameni să se îngrijească reciproc, iar tu du-te și proclamă Regatul lui Dumnezeu!” Altul I-a zis (lui Isus): „Te voi urma, dar permite-mi ca mai întâi să mă duc să spun «La revedere!» familiei mele!” Isus i-a răspuns: „Nimeni nu se califică pentru Regatul lui Dumnezeu dacă după ce a luat plugul de coarne, privește înapoi!”

Luca 9:37-62 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Din munte, s-au înapoiat, A doua zi. I-au așteptat Norodul, ce voia, nespus, Ca să Îl vadă pe Iisus. Un om, din gloată, necăjit Și-ndurerat, a îndrăznit Ca să Îl roage, pe Iisus: „Învățătorule!” – I-a spus – „Cu îndurare, rogu-Te, La al meu fiu, Tu uită-Te, Pentru că-l am numai pe el. Are un duh, iar duhu-acel – Când îl apucă – îl muncește, Și-atât de mult îl chinuiește – Întrecând orișice măsură – Până când spume, e la gură. Atât de mult, dracul îl ține. Încât de-abia își mai revine. Pe-ai Tăi discipoli, i-am rugat Să-l vindece: au încercat, Însă, oricât de mult au vrut, Să-i scoată duhul, n-au putut.” „O, neam necredincios și rău! Cât voi mai fi, în sânul tău? Cât să te sufăr Eu, pe tine?! Adu-l, pe fiul tău, la Mine!” Pe când băiatul își făcea, Drum, prin mulțime, și venea, Către Iisus, dracul, furios, L-a scuturat, l-a trântit jos, Până aproape-a leșinat. Atunci, Iisus duhu-a certat: Să iasă-afar’ i-a poruncit Și astfel, s-a-nsănătoșit Copilul, fiind dat, apoi, La al său tată, înapoi. Gloata, cuprinsă de uimire, Privea a Domnului mărire. Pe când noroadele, uimite, Erau, de cele săvârșite, Sub ale lor priviri, Iisus, Discipolilor Săi, le-a spus: „Uitați-vă cu toți, la Mine, Și ascultați-Mă dar, bine: Al omului Fiu, dragilor, În mâinile oamenilor, Dat fi-va!” Toți Îl ascultau, Dar vorbele-I, nu-I pricepeau, Fiindu-le acoperit Al Său cuvânt; n-au îndrăznit, Nimic a-L întreba, căci teamă, La toți le-a fost, de bună seamă. Apoi, au vrut să afle, care, Dintre ei, este cel mai mare. Gândul, le-a cunoscut Iisus, Și-un copilaș, El le-a adus: „Dacă, acest copil, cumva, Primit va fi, de cineva, În casă, în Numele Meu, Acolo voi intra și Eu; Astfel, în casa ‘ceea, vine Cel care M-a trimis pe Mine. Aflați dar, că acela care Este mai mic, e cel mai mare.” Ioan a zis, către Hristos: „Noi am văzut, cum draci, a scos, În al Tău Nume, cineva. Când am văzut așa ceva – Și pentru că nu ne-a urmat – Pe acel om, nu l-am lăsat Să mai lucreze-n al Tău Nume.” Iisus a zis: „În astă lume, Cel ce nu vi se-mpotrivește, A fi cu voi, se dovedește. Un lucru, deci, voiesc să știți: Pe-acela, să nu-l mai opriți!” Când vremea s-a apropiat – Iisus urmând a fi luat La ceruri – El a socotit Că este timpul potrivit, Ca, spre Ierusalim, să plece, Să-nfrunte ce se va petrece. În fața Sa, soli au plecat, Care, un loc, au căutat Să-I afle, pentru găzduit, Dar, nici un loc, nu au găsit; Satul Samaritenilor Nu L-a primit pe-nvățător, Când a pornit – așa cum știm – Să meargă, la Ierusalim. Văzând, doi ucenici ai Săi – Ioan și Iacov – cât de răi Sunt oamenii acelui loc, Au zis: „Doamne, nu vrei, ca foc, Să poruncim să se pogoare, Din ceruri, și să îi omoare, Așa cum s-a-ntâmplat să fie Și-atunci, în vremea lui Ilie?” Iisus S-a-ntors și i-a certat: „Nu știți ce duh va insuflat! Nu pierderea sufletului, Dorește Fiul omului. El vrea, o cale, să gătească, Prin care, să îl mântuiască.” Un om venit-a, la Iisus, I s-a-nchinat și-apoi, a spus: „Doamne, eu intenționez, Oriunde mergi, să Te urmez!” Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini, păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să Își așeze capul.” „Urmează-Mă”– i-a spus, la altul. Omu-i răspunse: „Doamne, eu Vreau să-l îngrop, pe tatăl meu.” „Această grijă, să n-o porți! Morții îngroape-și ai lor morți!” – Zise Iisus – „Du-te-ți zic Eu, Vestește, a Lui Dumnezeu Împărăție, tuturor!” Un altul, către-nvățător, A spus: „Doamne, la rândul meu, Doresc să Te urmez și eu, Dar vreau, întâi, de la ai mei, Să-mi iau rămas bun.” „Toți acei Care, la plugul, privesc ‘napoi – I-a zis Domnul Iisus, apoi – „De-a Domnului Împărăție, Nevrednici sunt, vreau să se știe!”

Luca 9:37-62 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare. Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru că este singurul meu [copil] și, iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură [puternic] de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat! I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut!”. Atunci Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”. Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său. Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi: „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”. Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta. Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el și le-a spus: „Cine primește acest copil în numele meu, pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți care sunteți aici, acela este mare”. Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”. Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceți, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”. Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím și a trimis soli înaintea sa. Și mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el. Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalím. Văzând [aceasta], discipolii Iacób și Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i consume?”. Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. Și au mers într-un alt sat. În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului [au] cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”. Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”. Dar el i-a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!”. Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!”. Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu”.

Luca 9:37-62 Noua Traducere Românească (NTR)

În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime L-a întâmpinat pe Isus. Și iată că un bărbat din mulțime a strigat: ‒ Învățătorule, Te rog să privești cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! Iată, un duh îl apucă și deodată el începe să strige. Acel duh îl face să aibă convulsii și spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut. Isus, răspunzând, a zis: ‒ O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai îngădui? Adu-l aici pe fiul tău! Chiar în timp ce băiatul se apropia, demonul l-a trântit la pământ și l-a aruncat în convulsii. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu. Dar în timp ce toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Plecați bine urechea la cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor“. Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea; fuseseră ascunse de ei, ca să nu le înțeleagă. Și se temeau să-L întrebe cu privire la aceste cuvinte. Apoi a început o dispută între ei cu privire la cine ar fi cel mai mare dintre ei. Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l-a pus să stea lângă El și le-a zis: ‒ Oricine îl primește, în Numele Meu, pe acest copilaș pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare. Atunci Ioan, răspunzând, a zis: ‒ Stăpâne, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urmează. Dar Isus i-a zis: ‒ Nu-l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la Cer, Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim. A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El. Dar aceștia nu L-au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim. Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis: ‒ Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să-i ardă, cum a făcut Ilie? Însă Isus, întorcându-Se, i-a mustrat și a zis: ‒ Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Căci Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască! Apoi au plecat într-un alt sat. În timp ce mergeau pe drum, cineva I-a zis: ‒ Doamne, Te voi urma oriunde vei merge! Însă Isus i-a spus: ‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul. Altuia i-a zis: ‒ Urmează-Mă! Dar acela I-a răspuns: ‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu. Dar Isus i-a zis: ‒ Lasă morții să-și înmormânteze morții, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu! Un altul a zis: ‒ Te voi urma, Doamne, însă dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea! Dar Isus i-a răspuns: ‒ Niciun om care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!

Luca 9:37-62 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: „Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. Îl apucă un duh și, deodată, răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată și n-au putut.” „O, neam necredincios și pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Pe când toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: „Voi ascultați bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, și se temeau să-L întrebe în privința aceasta. Apoi, le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El și le-a zis: „Oricine primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește și oricine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.” Ioan a luat cuvântul și a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu merge după noi.” „Nu-l opriți”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.” Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim. A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Și au plecat într-alt sat. Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” Dar Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu.” Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.” Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu.”