În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime L-a întâmpinat pe Isus.
Și iată că un bărbat din mulțime a strigat:
‒ Învățătorule, Te rog să privești cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! Iată, un duh îl apucă și deodată el începe să strige. Acel duh îl face să aibă convulsii și spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.
Isus, răspunzând, a zis:
‒ O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai îngădui? Adu-l aici pe fiul tău!
Chiar în timp ce băiatul se apropia, demonul l-a trântit la pământ și l-a aruncat în convulsii. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.
Dar în timp ce toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Plecați bine urechea la cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor“. Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea; fuseseră ascunse de ei, ca să nu le înțeleagă. Și se temeau să-L întrebe cu privire la aceste cuvinte.
Apoi a început o dispută între ei cu privire la cine ar fi cel mai mare dintre ei.
Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l-a pus să stea lângă El și le-a zis:
‒ Oricine îl primește, în Numele Meu, pe acest copilaș pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare.
Atunci Ioan, răspunzând, a zis:
‒ Stăpâne, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urmează.
Dar Isus i-a zis:
‒ Nu-l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.
Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la Cer, Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim. A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El. Dar aceștia nu L-au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim.
Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis:
‒ Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să-i ardă, cum a făcut Ilie?
Însă Isus, întorcându-Se, i-a mustrat și a zis:
‒ Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Căci Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!
Apoi au plecat într-un alt sat.
În timp ce mergeau pe drum, cineva I-a zis:
‒ Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!
Însă Isus i-a spus:
‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.
Altuia i-a zis:
‒ Urmează-Mă!
Dar acela I-a răspuns:
‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu.
Dar Isus i-a zis:
‒ Lasă morții să-și înmormânteze morții, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!
Un altul a zis:
‒ Te voi urma, Doamne, însă dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!
Dar Isus i-a răspuns:
‒ Niciun om care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
