Luca 8:22-56

Partajează

Luca 8:22-56 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și s-a întâmplat într-o anumită zi, că el s-a îmbarcat într-o corabie cu discipolii săi; și le-a spus: Să trecem de partea cealaltă a lacului. Și au ridicat ancora. Dar pe când navigau ei, el a adormit; și a coborât o furtună de vânt pe lac; și au fost umpluți cu apă și erau în pericol. Și au venit la el și l-au trezit, spunând: Stăpâne, stăpâne, pierim. Atunci s-a ridicat și a mustrat vântul și furia apei; și au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a spus: Unde vă este credința? Și înfricoșați, s-au minunat, spunând unii către alții: Ce fel de om este acesta? Pentru că poruncește chiar vânturilor și apei și ele ascultă de el. Și au ajuns în ținutul gadarenilor, care este față în față cu Galileea. Și când a ieșit pe uscat, l-a întâmpinat un anumit bărbat, ieșit din cetate, care avea draci de mult timp și nu purta haine, nici nu locuia în casă, ci în morminte. Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut jos înaintea lui și cu o voce tare a spus: Ce am a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te implor, nu mă chinui. (Fiindcă poruncise duhului necurat să iasă din om. Fiindcă deseori îl apucase; și a fost ținut legat cu lanțuri și în cătușe; și smulgea legăturile și era dus de drac în pustie.) Iar Isus l-a întrebat, spunând: Care îți este numele? Iar el a zis: Legiune, pentru că mulți draci intraseră în el. Și îl implorau să nu le poruncească să plece în adânc. Iar acolo, era o turmă mare de porci, păscând pe munte; și l-au implorat să le permită să intre în ei. Și le-a permis. Atunci dracii au ieșit din omul acela și au intrat în porci; și turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în lac și s-au înecat. Când cei ce îi pășteau au văzut ce se făcuse, au fugit și au mers și au povestit în cetate și în ținut. Atunci au ieșit să vadă ce se făcuse; și au venit la Isus și au găsit pe omul din care plecaseră dracii, șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut. Și cei ce văzuseră, le-au povestit în ce mod fusese vindecat cel posedat de draci. Atunci toată mulțimea din ținutul gadarenilor, de jur împrejur, l-a implorat să plece de la ei, pentru că fuseseră cuprinși de o mare frică; și el s-a îmbarcat în corabie și s-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieșiseră dracii îl ruga să fie cu el; dar Isus l-a trimis, spunând: Întoarce-te acasă și arată ce lucruri mari ți-a făcut Dumnezeu. Și a plecat și a vestit prin toată cetatea ce lucruri mari a făcut Isus pentru el. Și s-a întâmplat că, după ce s-a întors Isus, oamenii l-au primit; fiindcă toți îl așteptau. Și iată, a venit un bărbat numit Iair care era un conducător al sinagogii; și a căzut la picioarele lui Isus și îl implora să intre în casa lui; Pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani și ea era pe moarte. Dar pe când mergea el, oamenii îl împresurau. Și o femeie, care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, care cheltuise tot ce avea cu doctorii, neputând fi vindecată de niciunul, A venit din spate și s-a atins de marginea hainei lui; și imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit. Și Isus a spus: Cine s-a atins de mine? Și, toți negând, Petru și cei ce erau cu el au spus: Stăpâne, mulțimea te împresoară și te îmbulzește și tu spui: Cine s-a atins de mine? Dar Isus a spus: S-a atins cineva de mine; căci știu că a ieșit putere din mine. Iar femeia, când a văzut că nu este ascunsă, a venit tremurând și prosternându-se înaintea lui i-a spus în fața întregului popor din ce cauză se atinsese de el și cum fusese vindecată imediat. Iar el i-a spus: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace. Pe când vorbea el încă, a venit unul din casa conducătorului sinagogii, spunându-i: Fiica ta este moartă; nu mai tulbura pe Învățătorul. Dar când a auzit Isus, i-a răspuns, zicând: Nu te teme; crede numai și va fi făcută sănătoasă. Iar când a ajuns în casă, nu a lăsat pe niciunul să intre, decât pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și pe tatăl și pe mama fetei. Și toți plângeau și o jeleau; dar el a spus: Nu plângeți; nu este moartă, ci doarme. Și au râs de el în batjocură, știind că era moartă. Dar el i-a scos pe toți afară și a apucat-o de mână și a chemat-o, spunând: Fetițo, ridică-te. Și duhul ei a venit din nou și s-a sculat imediat; și Isus a poruncit să îi dea să mănânce. Și părinții ei au fost înmărmuriți; dar le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a făcut.

Luca 8:22-56 Noua Traducere Românească (NTR)

Într-una din zile, Isus S-a urcat în barcă împreună cu ucenicii Lui și le-a zis: ‒ Să traversăm în partea cealaltă a lacului! Și au plecat. În timp ce vâsleau ei, Isus a adormit. Atunci s-a stârnit pe lac o furtună, iar ei au fost acoperiți de ape și erau în pericol. Ei s-au apropiat și L-au trezit, zicând: ‒ Stăpâne, Stăpâne, pierim! Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și apa învolburată, iar acestea s-au oprit și s-a făcut liniște. Apoi i-a întrebat: ‒ Unde vă este credința? Ei s-au temut, au rămas uimiți și și-au zis unii altora: ‒ Cine deci este Acesta, de poruncește până și vânturilor și apei, iar ele Îl ascultă? Au vâslit mai departe, înspre teritoriul gherasenilor, care se află în dreptul Galileei. Când a coborât pe țărm, L-a întâmpinat un anumit om din cetate, care avea în el demoni. De multă vreme acesta nu purta haine și nu locuia într-o casă, ci în morminte. Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat și a zis cu glas tare: ‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinui! Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori duhul îl înșfăca și, deși omul era legat cu lanțuri și cătușe și ținut sub pază, el totuși rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii. Isus l-a întrebat: ‒ Care-ți este numele? El a zis: ‒ Legiune. Căci în el intraseră mulți demoni. Aceștia Îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos, în lac, și s-a înecat. Păzitorii turmei, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și i-au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Aceștia au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus. Când l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte, s-au înspăimântat. Cei ce văzuseră cum a fost salvat cel ce fusese demonizat le-au istorisit totul. Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L-a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă și S-a întors în cetatea Sa. Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase insistent să-l lase să rămână cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, zicând: „Întoarce-te acasă și istorisește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“. El a plecat și a proclamat prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el. La întoarcere, mulțimea I-a urat lui Isus bun venit, pentru că toți Îl așteptau. Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă, pentru că singura lui fată, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui. Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de marginea hainei Lui și deodată hemoragia ei s-a oprit. Isus a întrebat: ‒ Cine M-a atins? Pentru că toți negau, Petru I-a zis: ‒ Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“. Dar Isus a zis: ‒ M-a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine! Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s-a atins de El și cum fusese vindecată deodată. El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace!“. În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și a zis: ‒ Fata ta a murit. Nu-L mai deranja pe Învățător! Dar Isus, auzind, i-a zis lui Iair: ‒ Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată! Când a ajuns la casa lui Iair, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului. Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“. Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise. Isus, după ce i-a scos afară pe toți, a apucat-o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“. Duhul ei s-a întors, și ea s-a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se dea fetiței să mănânce. Părinții ei au rămas înmărmuriți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Luca 8:22-56 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Și au plecat. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: „Învățătorule, Învățătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște. Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?” Au venit cu corabia în ținutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. Când a ieșit Isus la țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii. Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile; și i-a apucat frica. Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. Tot norodul din ținutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors. Omul din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Întoarce-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus. La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. Și era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’” Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit. Du-te în pace.” Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul.” Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită.” Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei. Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.” Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!” Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Luca 8:22-56 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Într-una din zile, Iisus a urcat în barcă cu ucenicii Săi şi le-a spus: „Să trecem pe partea cealaltă a lacului.” Şi au ieşit în larg. Pe când vâsleau, El a adormit. Şi s-a iscat pe lac o furtună, iar barca a început să ia apă şi erau în primejdie. Apropiindu-se de El, L-au trezit spunând: „Învăţătorule! Învăţătorule! Pierim!” Trezindu-se, Iisus a certat vântul şi vuietul apei, iar ele s-au potolit şi s-a făcut linişte. Iar El le-a spus: „Unde este credinţa voastră?” Iar ei s-au minunat, cuprinşi de teamă şi îşi spuneau unii altora: „Cine este oare acesta, de porunceşte vânturilor şi apei iar ele I se supun?” Au ajuns la ţărm în ţinutul gherasenilor, care este pe partea cealaltă, în faţa Galileii. Când a coborât pe uscat, I-a ieşit înainte un om din cetate care avea demoni. De multă vreme nu mai purta haine şi nu mai stătea în casă, ci în morminte. Când L-a văzut pe Iisus a căzut înaintea Lui, strigând cu voce puternică: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!” Căci Iisus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de multă vreme duhul pusese stăpânire pe el şi ca să-l păzească îl legau în lanţuri, cu picioarele în chingi, dar el, rupând legăturile, era împins de demon în locuri pustii. Iisus l-a întrebat: „Care este numele tău?” iar el a răspuns: „Legiune”. Fiindcă intraseră mulţi demoni în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să plece în adâncuri. Şi era acolo o turmă mare de porci care păşteau pe munte, iar demonii L-au rugat să-i lase să intre în ei. Şi i-a lăsat. După ce au ieşit din om, demonii au intrat în porci, iar turma s-a aruncat în lac şi s-a înecat. Văzând ce s-a întâmplat, paznicii au luat-o la fugă şi au dat de veste în cetate şi prin sate. Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au ajuns la Iisus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos îmbrăcat şi întreg la minte la picioarele lui Iisus. Şi i-a cuprins teama. Cei care văzuseră le-au povestit cum a fost salvat cel posedat. Şi toată mulţimea din ţinutul gherasenilor I-a cerut să plece de la ei. Pentru că fuseseră cuprinşi de o mare spaimă. Iar El, urcând în barcă, s-a întors. Omul din care ieşiseră demonii Îl ruga să-l lase să rămână cu El. Dar Iisus l-a trimis, zicând: „Întoarce-te acasă şi povesteşte câte a făcut Dumnezeu pentru tine.” Şi a plecat vestind în toată cetatea câte a făcut Iisus pentru el. Când s-a întors Iisus, L-a întâmpinat mulţimea, pentru că toţi Îl aşteptau. Şi iată, a venit un om pe nume Iair care era mai-marele sinagogii şi căzând la picioarele lui Iisus L-a rugat să vină în casa lui, fiindcă avea numai o fiică de vreo doisprezece ani şi aceasta era pe moarte. Pe când se ducea într-acolo, mulţimile Îl îmbulzeau. Şi o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani şi care îşi cheltuise toată averea cu medicii, şi nu a putut fi vindecată de nimeni, s-a apropiat de Iisus din spate şi I-a atins poala hainei şi îndată hemoragia i s-a oprit. Şi Iisus a spus: „Cine M-a atins?” Fiindcă nimeni nu recunoştea, Petru a zis: „Învăţătorule, mulţimile Te înconjoară şi Te îmbulzesc.” Dar Iisus a spus: „Cineva M-a atins, fiindcă am simţit că a ieşit o putere din Mine.” Când a văzut femeia că nu a trecut neobservată, a venit tremurând şi s-a aruncat la picioarele Lui, istorisind tuturor din ce cauză L-a atins şi cum s-a vindecat îndată. Iar Iisus i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!” Pe când vorbea a venit cineva la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-L mai obosi pe Învăţător.” Dar Iisus auzind, i-a răspuns: „Nu te teme! Crede numai şi va fi mântuită.” Ajungând acasă nu a lăsat pe nimeni să intre în afară de Petru, Ioan şi Iacov şi de tatăl şi mama copilei. Toţi plângeau şi o jeleau, dar El le-a spus: „Nu plângeţi fiindcă nu a murit, ci doarme.” Şi râdeau de El pentru că ştiau că murise. Dar El a luat-o de mână şi a strigat-o: „Copilă, trezeşte-te!” Duhul ei s-a întors şi s-a ridicat îndată iar Iisus i-a îndemnat să-i dea copilei să mănânce. Părinţii ei au rămas uimiţi, dar El le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Luca 8:22-56 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Într‑o zi, Isus S‑a urcat într‑o barcă împreună cu ucenicii Lui și le‑a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului.” Și au ieșit în larg. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s‑a iscat o furtună cu vânt puternic, au început să ia apă și erau în primejdie. Au venit la El, L‑au trezit și I‑au zis: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!” Isus S‑a trezit și a certat vântul și valurile, care s‑au potolit; și s‑a făcut liniște. Apoi le‑a zis ucenicilor: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă, ei s‑au minunat și ziceau unii către alții: „Cine este oare Acesta, care poruncește și vânturilor, și apei, iar ele I se supun?” Au tras la țărm în ținutul gherasenilor, care este în fața Galileei. Când a coborât Isus pe țărm, L‑a întâmpinat un om din cetate care avea demoni. De multă vreme nu purta haine și nu locuia într‑o casă, ci în morminte. Când L‑a văzut pe Isus, a căzut înaintea Lui urlând și a strigat tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!” Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. (Pentru că de multe ori duhul pusese stăpânire pe el și, ca să‑l păzească, îl legau cu lanțuri și cu obezi, dar el rupea legăturile și era gonit de demon în locuri pustii.) Isus l‑a întrebat: „Care‑ți este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți demoni în el. Și demonii Îl rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să plece în Adânc. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Și demonii L‑au rugat să le dea voie să intre în ei. Și El le‑a dat voie. Demonii au ieșit din om, au intrat în porci, și turma s‑a repezit de pe stâncă în lac și s‑a înecat. Când au văzut cele întâmplate, porcarii au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și l‑au găsit pe omul din care ieșiseră demonii șezând la picioarele Lui, îmbrăcat și sănătos la minte; și s‑au înspăimântat. Cei care văzuseră le‑au povestit cum fusese vindecat demonizatul. Toată mulțimea din ținutul gherasenilor L‑a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Iar El S‑a urcat în barcă și S‑a întors. Omul din care ieșiseră demonii Îl ruga să‑i dea voie să rămână cu El. Dar [Isus] i‑a dat drumul, zicând: „Întoarce‑te acasă și povestește tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine!” El a plecat și a vestit în toată cetatea tot ce făcuse Isus pentru el. Când S‑a întors Isus, mulțimea L‑a primit cu bucurie, căci toți Îl așteptau. Și iată că a venit un om pe nume Iair, care era un conducător al sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină în casa lui, pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe când se ducea El într‑acolo, mulțimile au început să‑L îmbulzească. Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care își cheltuise tot ce avea cu doctorii fără să o fi putut vindeca vreunul. Ea s‑a apropiat din spate și I‑a atins poala hainei. Îndată, scurgerea de sânge s‑a oprit. Și Isus a zis: „Cine s‑a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru [și cei ce erau cu El] au zis: „Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te împresoară, [și mai întrebi: «Cine s‑a atins de Mine?»”] Dar Isus a răspuns: „S‑a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.” Când a văzut femeia că nu se poate ascunde, a venit tremurând, a căzut la picioarele Lui și a povestit în fața întregului popor din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată pe loc. Dar Isus i‑a zis: „[Îndrăznește,] fiică! Credința ta te‑a mântuit. Mergi în pace!” Pe când vorbea El, a venit cineva din casa mai‑marelui sinagogii și i‑a spus lui Iair: „Fiica ta a murit; nu‑L mai necăji pe Învățător!” Dar Isus, când a auzit, i‑a zis: „Nu te teme; crede numai, și va fi vindecată!” Când a ajuns acasă, n‑a lăsat pe nimeni să intre cu El, în afară de Petru, Ioan, Iacov, tatăl fetei și mama ei. Toți plângeau și o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți, căci fetița n‑a murit, ci doarme!” Ei însă Îl luau în râs, căci știau că murise. Dar El, [după ce i‑a scos pe toți afară,] a apucat‑o de mână și a strigat‑o, zicând: „Fetițo, scoală‑te!” Și duhul ei s‑a întors, iar ea s‑a sculat îndată. Isus a poruncit să‑i dea fetiței să mănânce. Părinții ei au rămas uimiți. Dar El le‑a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Luca 8:22-56 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Într-una din zile Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac!” Și au plecat. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un așa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie. Au venit la El, L-au deșteptat și I-au zis: „Învățătorule, Învățătorule, pierim!” Isus S-a sculat, a certat vântul și valurile înfuriate, care s-au potolit, și s-a făcut liniște. Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?” Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei și-L ascultă?” Au venit cu corabia în ținutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileei. Când a ieșit Isus la țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. Când L-a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și I-a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!” Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătușe la mâini și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile și era gonit de dracul prin pustii. Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulți draci în el. Și dracii Îl rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care pășteau. Și dracii L-au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s-a repezit de pe râpă în lac și s-a înecat. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. Oamenii au ieșit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus și l-au găsit pe omul din care ieșiseră dracii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile; și i-a apucat frica. Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. Tot norodul din ținutul gherghesenilor L-a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie și S-a întors. Omul din care ieșiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă și i-a zis: „Întoarce-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu!” El a plecat și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus. La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă, pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum Isus era îmbulzit de noroade. Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi și s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată scurgerea de sânge s-a oprit. Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu El I-au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: «Cine s-a atins de Mine?»” Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui și a spus în fața întregului norod din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit. Du-te în pace!” Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: „Fiica ta a murit, nu-L mai supăra pe Învățătorul!” Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, i-a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită!” Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei. Toți plângeau și o boceau. Atunci Isus le-a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.” Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!” Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Luca 8:22-56 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Într-o altă zi, Isus a urcat într-o barcă împreună cu discipolii Săi. El le-a zis: „Să traversăm lacul.” Și au plecat. În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe acel lac s-a declanșat o furtună care amenința să umple barca de apă; și toți erau în pericol (de scufundare). Venind la Isus, L-au trezit și au zis: „Învățătorule, suntem în pericol de moarte!” Isus S-a ridicat, a certat vântul și valurile (provocate de el); apoi, acestea au încetat și s-a făcut liniște. Atunci a zis discipolilor: „Unde vă este credința?” Plini de frică și mirându-se, ei au zis unii altora: „Cine este Acesta? El dă ordin vântului și valurilor, iar ele I se subordonează!” Au continuat să se deplaseze (cu barca) și au ajuns în zona unde locuiau gherasenii, pe cealaltă parte a lacului Galileeii. Când a ieșit pe mal, L-a întâmpinat un om demonizat care ieșea din oraș. Acesta nu mai locuia de mult timp într-o casă, ci umbla dezbrăcat printre morminte. Când L-a văzut pe Isus, a țipat. Apoi a căzut înaintea Lui și a zis cu voce tare: „Ce am eu în comun cu Tine, Isus, Fiul Dumnezeului Foarte Înalt? Te rog să nu mă pedepsești!” Isus îi ordonase demonului să iasă din omul pe care îl poseda de mult timp; pentru că deși fusese păzit și legat cu lanțuri de mâini și de picioare, le rupea și era condus cu forța de demon în zone de deșert. Isus l-a întrebat: „Cum te numești?” El a răspuns: „Numele meu este «Legiune»!” – pentru că în acel om intraseră mai mulți demoni. Aceștia Îl rugau insistent pe Isus, cerându-I să nu le ordone să se ducă în Adânc. În acea zonă, era o mare turmă de porci care pășteau pe munte. Demonii L-au rugat pe Isus să le permită să intre în acei porci. El a acceptat cererea lor. Demonii au ieșit din acel om și au intrat în porci. Atunci ei au coborât rapid panta și au intrat în apa lacului, unde s-au înecat. Paznicii porcilor au fugit în oraș și prin satele din jurul lui, relatând despre ce se întâmplase. Oamenii au venit să verifice (informația primită) și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și cu mintea sănătoasă. Atunci ei s-au speriat. Martorii oculari au povestit cum fusese vindecat demonizatul. Pentru că erau afectați de frică, toți cei (veniți) din zona gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei. Atunci Isus a urcat într-o barcă și S-a întors. Omul din care ieșiseră demonii, Îl ruga să Îi permită să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis înapoi și i-a zis: „Du-te acasă și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” El a plecat și a relatat în tot orașul despre ce făcuse Isus (pentru el). Când a revenit (pe celălalt mal), pentru că toți Îl așteptau, Isus a fost primit cu mare entuziasm. Atunci a venit la Isus un om care se numea Iair – un lider al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, rugându-L să vină la el acasă, unde singura lui fetiță, în vârstă de doisprezece ani, era aproape moartă. În timp ce Se deplasa spre casa lui (Iair), mulțimea de oameni producea aglomerație în jurul Lui. Între aceștia era și o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie. Ea își cheltuise tot ce avea plătind medicilor care nu au putut să o vindece. Apropiindu-se pe la spatele lui Isus, s-a atins de marginea de jos a hainei Lui. Și imediat, hemoragia ei s-a oprit. Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Pentru că nimeni nu recunoștea, Petru și ceilalți care erau în jurul Lui, au zis: „Învățătorule, vezi că mulțimile de oameni Te înconjoară și fac aglomerație în jurul Tău! De ce mai întrebi «Cine s-a atins de Mine?»?” Isus le-a răspuns: „S-a atins cineva într-un mod care M-a făcut să simt că din Mine a ieșit o forță.” Când a constatat că este descoperită, acea femeie a venit tremurând; și aruncându-se jos înaintea Lui, a spus în auzul tuturor de ce se atinsese de El și cum fusese vindecată instantaneu. Isus i-a zis: „Curaj, femeie! Credința ta te-a vindecat! Du-te (acasă) liniștită!” În timp ce încă vorbea El, a venit cineva din partea liderului sinagogii și i-a spus acestuia: „Nu-L mai deranja pe Învățător; pentru că fiica ta a murit…” Dar Isus, când a auzit aceste cuvinte, a zis conducătorului sinagogii: „Nu te speria! Important este să crezi; și va fi vindecată!” Când a ajuns la casa lui, nu a permis nimănui să intre acolo. Excepție au făcut Petru, Iacov, Ioan, împreună cu tatăl și cu mama fetei. Toți plângeau și o jeleau. Atunci Isus a zis: „Nu (mai) plângeți! Fetița nu a murit, ci doarme!” Ei l-au ridiculizat, pentru că știau că (fata) murise. Dar după ce i-a dat pe toți afară, Isus a apucat-o de mână și a strigat cu voce tare: „Fetițo, scoală-te!” Spiritul s-a întors în ea și s-a ridicat imediat. Apoi Isus le-a cerut să îi dea (fetei) să mănânce. Părinții ei au rămas foarte surprinși. Dar Isus le-a ordonat să nu relateze nimănui despre ce s-a întâmplat.

Luca 8:22-56 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Într-o corabie-a urcat Iisus. Cu El, s-au îmbarcat Și ucenicii. El Le-a spus: „Vreau, peste lac, ca să fiu dus.” Pe când vâsleau ei, dintr-odată, Apa a fost învolburată De o furtună strașnică. Cu furie năprasnică, Talazuri mari se năpusteau Și, în corabie, loveau. Iisus dormea, netulburat; Discipolii L-au deșteptat Strigând speriați: „Doamne, pierim! Ne înghit apele! Murim!” Iisus, atunci, S-a ridicat, Valuri și vânturi a certat, Încât, toate s-au potolit Iar liniștea s-a-nstăpânit. Privi spre ucenici apoi, Și zise: „Să Îmi spuneți voi, Unde vă e credința, oare?” Dar ei, speriați, plini de mirare, Unii pe alții, se-ntrebau, Pentru că nu Îl cunoșteau: „Cine e Cel care vorbește? L-ați auzit, cum poruncește, Și apelor și vântului, Iar ele-ascultă glasul Lui?!” La Ghergheseni, au debarcat – Locul acela-i situat Având, în față, Galileea. Au coborât pe plaja ‘ceea Și-ndată, i-a întâmpinat Un om, de mulți draci, posedat. El nu purta îmbrăcăminte, Iar casă, își avea-n morminte. Când, pe Iisus, el L-a zărit, A scos un țipăt ascuțit Și-a căzut jos: „Vai! Ce am eu” – A zis – „Fiu al lui Dumnezeu, Iisuse, cu Tine, a face?! Să nu mă chinui! Să-mi dai pace!” În acest fel, omu-a vorbit, Căci duhului i-a poruncit Iisus, să iasă, imediat, Din trupu-n care a intrat. ‘Nainte, omu-a fost păzit, Prins în obezi și-nlănțuit; Dar el, cătușele, rupea Și, în pustietăți, fugea, Mânat, mereu, de-acel duh rău, Ce locuia în trupul său. Iisus a întrebat: „Îmi spune, Care ți-e numele?” „Legiune” – Răspunse el, căci au intrat Mulți draci, în trup. Ei L-au rugat, Pe-nvățător, de-i scoate-afară, Să nu-i trimită-n Adânc, iară. În depărtare, se zăreau, Turme de porci, care pășteau. Dracii, văzând turmele-acele, Voiră a intra în ele; Deci, pe Iisus, ei L-au rugat Să-i lese, iar El i-a lăsat. Dracii, din om, când au ieșit, În acei porci, s-au repezit Și-apoi, turma s-a aruncat În lac, unde s-a înecat. Când au văzut cele-ntâmplate, Porcarii au fugit prin sate Și, veștile, le-au răspândit. Atuncea, lumea a ieșit, Să vadă ce s-a petrecut. Pe îndrăcit, toți l-au văzut, Șezând lângă Iisus, pe jos. Era-mbrăcat și sănătos. O frică mare i-a umplut Pe toți, căci cei care-au văzut Cum fost-a însănătoșit Cel posedat, au povestit Minunea-ndată, tuturor. Norodul Gherghesenilor, Speriat de ce s-a petrecut, Să părăsească-acel ținut, Îl sfătuise, pe Iisus. Cu ucenicii, El S-a dus, Luă corabia și-apoi, Trecură lacul, înapoi. Cel ce fusese posedat De duhuri rele, L-a rugat Să-l ia cu El, însă, Iisus, Acasă, l-a trimis și-a spus: „Întoarce-te în casa ta, Degrabă. Du-te, nu mai sta! Și povestește, la oricine, Cum Domnul S-a-ndurat de tine Și cum ai fost tămăduit.” El a plecat, atunci, grăbit, Și-n tot acel ținut, a spus, Cum l-a tămăduit Iisus. Când, înapoi, a revenit Iisus, de lume-a fost primit, Cu bucurie. Toți știau, Că vine și Îl așteptau. Un om, atuncea, a venit – Iair acesta s-a numit, Fiind fruntaș – de toți știut – Al sinagogii, din ținut. El, la Iisus, a alergat, Pân’ la pământ s-a închinat, Rugându-L Să-l urmeze-ndată, Acasă, căci avea o fată, De doișpe ani. Biata fecioară, Bolnavă greu, trăgea să moară. Pe drum, Iisus era-mbulzit, De oamenii care-au venit Să-L vadă. Între ei, mergea Și o femeie. Ea avea O scurgere de sânge, care Nu își găsise vindecare, De doișpe ani. Și-a cheltuit Averea – doctori, a plătit – Dar nimenea nu a putut S-o vindece, cum ar fi vrut. Ea, la Iisus, a alergat, Prin spate-I, s-a apropiat De El și mâna a întins, Iar când, de haina-I, s-a atins, Pe loc, sângele s-a oprit, Simțind cum s-a tămăduit. Iisus S-a-ntors și a zis: „Cine E cel ce s-a atins, de Mine?” Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce-L însoțeau, Răspunseră: „Neîncetat, De gloată, ești înconjurat, Și-acuma, Tu mai întrebi, „Cine E cel ce s-a atins de Mine?” „Am fost atins, căci am simțit”– A zis Iisus – „cum a ieșit, Din Mine, o putere mare.” Văzându-se fără scăpare, Femeia I s-a-nfățișat; Speriată, I s-a închinat Și-n urmă, ea a povestit, Cât de mult timp, a suferit, Din ce pricină a întins Mâna și, haina, I-a atins, Și cum simțit-a, imediat, Că boala i s-a vindecat. Iisus, femeii, i-a vorbit: „Credința ta te-a mântuit! Du-te în pace, fiica Mea!” Pe când El, încă, mai vorbea, O slugă, a fruntașului, Venit-a și, stăpânului, Îi dete astă tristă veste: „A ta copilă nu mai este! E moartă. N-ai ce mai spera. Pe-nvățător, nu-L supăra, Căci nu mai e nimic a face.” Iisus a zis: „Tu fii pe pace, Fruntașule! Tu crede doar, Și fiica, bine-ți va fi, iar!” La casele fruntașului, Ajunseră. În jurul Lui, Iisus, pe Petru, l-a chemat, Ioan și Iacov. I-au urmat Părinții fetei. Toți plângeau; Pe mica moartă, o jeleau. Apoi, norodului, Iisus, Aste cuvinte, i le-a spus: „Să nu mai plângeți, în zadar! Fata nu-i moartă: doarme doar.” Lumea prezentă își bătea Joc, de-a Lui vorbă, căci știa Cum că fetița a murit ‘Nainte de-a fi El, sosit. Iisus i-a scos pe toți afară, Apoi, intră în casă, iară, Și, mâna fetei, a luat: „Scoală fetițo!”– a strigat. La glasul Său, i-a revenit Duhul, iar fata s-a trezit. Iisus le-a spus, părinților, Să dea mâncare, fiicei lor. Aceștia-nmărmuriți erau Și, ochilor, abia-și credeau. Iisus le zise ce să facă Și-apoi, le-a poruncit să tacă, Să nu mai spună ce-au văzut, Ca să nu-L facă cunoscut.

Luca 8:22-56 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Și au plecat. Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol. Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învățătorule! Învățătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile de apă. Ele s-au calmat și s-a făcut liniște. Atunci le-a spus: „Unde este credința voastră?”. Ei însă, cuprinși de teamă, se mirau, spunând unii către alții: „Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?”. Și au tras la mal în ținutul gherasenilor, care este de partea cealaltă a Galiléii. După ce [Isus] a coborât pe uscat, i-a ieșit înainte un om din cetate care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte și nici nu locuia în casă, ci în morminte. Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut în fața lui și, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!”; pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătușe la mâini și lanțuri [la picioare], dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu. Atunci Isus l-a întrebat: „Care-ți este numele?”. El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulți diavoli în el. Și-l rugau să nu le poruncească să intre în abis. Era acolo o turmă mare de porci care pășteau pe munte; și l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie. Atunci, ieșind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac și s-a înecat. Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de știre în cetate și în sate. Iar ei au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, așezat la picioarele lui Isus. Și i-a cuprins frica. Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol, toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinși de o mare frică. Atunci, urcându-se [Isus] în barcă, s-a întors. Omul din care fuseseră scoși diavolii îl ruga să-l [lase să] fie cu el. Însă [Isus] l-a trimis, spunând: „Întoarce-te acasă și povestește tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine!”. Iar el a plecat vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el. Când s-a întors Isus, a fost primit de mulțime, căci toți îl așteptau. Și iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iaír, care era conducătorul sinagogii și căzând la picioarele lui Isus, îl implora să vină în casa lui, fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte. Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau. O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care își cheltuise toată avuția cu medicii și care nu a putut să fie vindecată de nimeni, apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei și îndată hemoragia ei s-a oprit. Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?”. Fiindcă toți negau, Petru i-a zis: „Învățătorule, mulțimile se îmbulzesc și te îngrămădesc”. Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simțit că o putere a ieșit din mine”. Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând și aruncându-se înaintea lui, a povestit în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum a fost vindecată imediat. Iar el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”. Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător!”. Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai și ea va fi mântuită!”. Venind deci [Isus] la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan și Iacób, tatălui și mamei fetei. Toți plângeau și își băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!”. Iar ei îl luau în râs, știind că murise. Atunci [Isus], prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, ridică-te!”. Și sufletul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce. Părinții ei au rămas uluiți, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.