Luca 8

Femeile evlavioase

1După acestea Iisus umbla prin cetăţi şi sate ca să propovăduiască şi să ducă vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi erau cu El cei doisprezece 2şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri necurate şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, 3Ioana, soţia lui Huza, administratorul lui Irod, Suzana şi multe altele care Îi slujeau din averea lor.

Parabola semănătorului

4După ce s-a adunat mulţime mare şi au venit la El mulţi din cetăţi, Iisus le-a spus printr-o parabolă: 5„A ieşit semănătorul să-şi semene sămânţa. Şi, pe când semăna, una a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o. 6Alta a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. 7Alta a căzut în mijlocul spinilor şi, pentru că au crescut odată cu ea, spinii au înăbuşit-o. 8Alta a căzut pe pământ bun şi, după ce a crescut, a dat rod însutit.” Spunând acestea striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!”

9Dar ucenicii L-au întrebat: „Ce este această parabolă?” 10Şi le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi le sunt date în parabole, pentru ca

văzând, să nu vadă

şi auzind să nu înţeleagă.

11Iată ce înseamnă parabola: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12Cei de lângă drum sunt cei care l-au auzit, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor pentru ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. 13Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează. 14Cea care a căzut între spini sunt cei care au auzit, dar din cauza grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii se înăbuşă pe cale şi nu ajung la capăt. 15Cea care este pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi aduc rod în răbdare.

Parabola făcliei puse în sfeşnic

16Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune în sfeşnic pentru ca toţi cei care intră să vadă lumina. 17Pentru că nu există lucru ascuns care să nu fie descoperit şi nici lucru tăinuit care să nu se afle şi să nu se arate. 18Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi. Căci celui care are i se va da, iar celui care n-are şi ce i se pare că are i se va lua.”

Mama şi fraţii lui Iisus

19Au venit la El mama şi fraţii Lui, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii. 20I-au spus: „Mama şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.” 21Dar El le-a răspuns: „Mama şi fraţii Mei sunt cei care ascultă şi împlinesc cuvântul lui Dumnezeu.”

Liniştirea furtunii

22Într-una din zile, Iisus a urcat în barcă cu ucenicii Săi şi le-a spus: „Să trecem pe partea cealaltă a lacului.” Şi au ieşit în larg. 23Pe când vâsleau, El a adormit. Şi s-a iscat pe lac o furtună, iar barca a început să ia apă şi erau în primejdie. 24Apropiindu-se de El, L-au trezit spunând: „Învăţătorule! Învăţătorule! Pierim!” Trezindu-se, Iisus a certat vântul şi vuietul apei, iar ele s-au potolit şi s-a făcut linişte. 25Iar El le-a spus: „Unde este credinţa voastră?” Iar ei s-au minunat, cuprinşi de teamă şi îşi spuneau unii altora: „Cine este oare acesta, de porunceşte vânturilor şi apei iar ele I se supun?”

Vindecarea unui om demonizat

26Au ajuns la ţărm în ţinutul gherasenilor, care este pe partea cealaltă, în faţa Galileii. 27Când a coborât pe uscat, I-a ieşit înainte un om din cetate care avea demoni. De multă vreme nu mai purta haine şi nu mai stătea în casă, ci în morminte. 28Când L-a văzut pe Iisus a căzut înaintea Lui, strigând cu voce puternică: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!” 29Căci Iisus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de multă vreme duhul pusese stăpânire pe el şi ca să-l păzească îl legau în lanţuri, cu picioarele în chingi, dar el, rupând legăturile, era împins de demon în locuri pustii. 30Iisus l-a întrebat: „Care este numele tău?” iar el a răspuns: „Legiune”. Fiindcă intraseră mulţi demoni în el. 31Şi-L rugau să nu le poruncească să plece în adâncuri.

32Şi era acolo o turmă mare de porci care păşteau pe munte, iar demonii L-au rugat să-i lase să intre în ei. Şi i-a lăsat. 33După ce au ieşit din om, demonii au intrat în porci, iar turma s-a aruncat în lac şi s-a înecat. 34Văzând ce s-a întâmplat, paznicii au luat-o la fugă şi au dat de veste în cetate şi prin sate. 35Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au ajuns la Iisus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos îmbrăcat şi întreg la minte la picioarele lui Iisus. Şi i-a cuprins teama. 36Cei care văzuseră le-au povestit cum a fost salvat cel posedat. 37Şi toată mulţimea din ţinutul gherasenilor I-a cerut să plece de la ei. Pentru că fuseseră cuprinşi de o mare spaimă. Iar El, urcând în barcă, s-a întors. 38Omul din care ieşiseră demonii Îl ruga să-l lase să rămână cu El. Dar Iisus l-a trimis, zicând: 39„Întoarce-te acasă şi povesteşte câte a făcut Dumnezeu pentru tine.” Şi a plecat vestind în toată cetatea câte a făcut Iisus pentru el.

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei

40Când s-a întors Iisus, L-a întâmpinat mulţimea, pentru că toţi Îl aşteptau. 41Şi iată, a venit un om pe nume Iair care era mai-marele sinagogii şi căzând la picioarele lui Iisus L-a rugat să vină în casa lui, 42fiindcă avea numai o fiică de vreo doisprezece ani şi aceasta era pe moarte.

Pe când se ducea într-acolo, mulţimile Îl îmbulzeau. 43Şi o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani şi care îşi cheltuise toată averea cu medicii, şi nu a putut fi vindecată de nimeni, 44s-a apropiat de Iisus din spate şi I-a atins poala hainei şi îndată hemoragia i s-a oprit. 45Şi Iisus a spus: „Cine M-a atins?” Fiindcă nimeni nu recunoştea, Petru a zis: „Învăţătorule, mulţimile Te înconjoară şi Te îmbulzesc.” 46Dar Iisus a spus: „Cineva M-a atins, fiindcă am simţit că a ieşit o putere din Mine.” 47Când a văzut femeia că nu a trecut neobservată, a venit tremurând şi s-a aruncat la picioarele Lui, istorisind tuturor din ce cauză L-a atins şi cum s-a vindecat îndată. 48Iar Iisus i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!”

49Pe când vorbea a venit cineva la mai-marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-L mai obosi pe Învăţător.” 50Dar Iisus auzind, i-a răspuns: „Nu te teme! Crede numai şi va fi mântuită.” 51Ajungând acasă nu a lăsat pe nimeni să intre în afară de Petru, Ioan şi Iacov şi de tatăl şi mama copilei. 52Toţi plângeau şi o jeleau, dar El le-a spus: „Nu plângeţi fiindcă nu a murit, ci doarme.” 53Şi râdeau de El pentru că ştiau că murise. 54Dar El a luat-o de mână şi a strigat-o: „Copilă, trezeşte-te!” 55Duhul ei s-a întors şi s-a ridicat îndată iar Iisus i-a îndemnat să-i dea copilei să mănânce. 56Părinţii ei au rămas uimiţi, dar El le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Selectat acum:

Luca 8: BINT09

Evidențiere

Partajează

Copiază