Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Și au plecat. Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol. Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învățătorule! Învățătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile de apă. Ele s-au calmat și s-a făcut liniște. Atunci le-a spus: „Unde este credința voastră?”. Ei însă, cuprinși de teamă, se mirau, spunând unii către alții: „Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?”.
Și au tras la mal în ținutul gherasenilor, care este de partea cealaltă a Galiléii. După ce [Isus] a coborât pe uscat, i-a ieșit înainte un om din cetate care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte și nici nu locuia în casă, ci în morminte. Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut în fața lui și, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!”; pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătușe la mâini și lanțuri [la picioare], dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu. Atunci Isus l-a întrebat: „Care-ți este numele?”. El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulți diavoli în el. Și-l rugau să nu le poruncească să intre în abis.
Era acolo o turmă mare de porci care pășteau pe munte; și l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie. Atunci, ieșind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac și s-a înecat.
Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de știre în cetate și în sate. Iar ei au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, așezat la picioarele lui Isus. Și i-a cuprins frica. Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol, toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinși de o mare frică. Atunci, urcându-se [Isus] în barcă, s-a întors.
Omul din care fuseseră scoși diavolii îl ruga să-l [lase să] fie cu el. Însă [Isus] l-a trimis, spunând: „Întoarce-te acasă și povestește tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine!”. Iar el a plecat vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.
Când s-a întors Isus, a fost primit de mulțime, căci toți îl așteptau. Și iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iaír, care era conducătorul sinagogii și căzând la picioarele lui Isus, îl implora să vină în casa lui, fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte.
Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau. O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care își cheltuise toată avuția cu medicii și care nu a putut să fie vindecată de nimeni, apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei și îndată hemoragia ei s-a oprit. Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?”. Fiindcă toți negau, Petru i-a zis: „Învățătorule, mulțimile se îmbulzesc și te îngrămădesc”. Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simțit că o putere a ieșit din mine”. Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând și aruncându-se înaintea lui, a povestit în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum a fost vindecată imediat. Iar el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”.
Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător!”. Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai și ea va fi mântuită!”. Venind deci [Isus] la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan și Iacób, tatălui și mamei fetei. Toți plângeau și își băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!”. Iar ei îl luau în râs, știind că murise. Atunci [Isus], prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, ridică-te!”. Și sufletul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce. Părinții ei au rămas uluiți, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
