YouVersion
Pictograma căutare

Luca 8:22-56

Luca 8:22-56 NTR

Într-una din zile, Isus S-a urcat în barcă împreună cu ucenicii Lui și le-a zis: ‒ Să traversăm în partea cealaltă a lacului! Și au plecat. În timp ce vâsleau ei, Isus a adormit. Atunci s-a stârnit pe lac o furtună, iar ei au fost acoperiți de ape și erau în pericol. Ei s-au apropiat și L-au trezit, zicând: ‒ Stăpâne, Stăpâne, pierim! Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și apa învolburată, iar acestea s-au oprit și s-a făcut liniște. Apoi i-a întrebat: ‒ Unde vă este credința? Ei s-au temut, au rămas uimiți și și-au zis unii altora: ‒ Cine deci este Acesta, de poruncește până și vânturilor și apei, iar ele Îl ascultă? Au vâslit mai departe, înspre teritoriul gherasenilor, care se află în dreptul Galileei. Când a coborât pe țărm, L-a întâmpinat un anumit om din cetate, care avea în el demoni. De multă vreme acesta nu purta haine și nu locuia într-o casă, ci în morminte. Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat și a zis cu glas tare: ‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinui! Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori duhul îl înșfăca și, deși omul era legat cu lanțuri și cătușe și ținut sub pază, el totuși rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii. Isus l-a întrebat: ‒ Care-ți este numele? El a zis: ‒ Legiune. Căci în el intraseră mulți demoni. Aceștia Îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos, în lac, și s-a înecat. Păzitorii turmei, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și i-au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Aceștia au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus. Când l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte, s-au înspăimântat. Cei ce văzuseră cum a fost salvat cel ce fusese demonizat le-au istorisit totul. Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L-a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă și S-a întors în cetatea Sa. Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase insistent să-l lase să rămână cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, zicând: „Întoarce-te acasă și istorisește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“. El a plecat și a proclamat prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el. La întoarcere, mulțimea I-a urat lui Isus bun venit, pentru că toți Îl așteptau. Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă, pentru că singura lui fată, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui. Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de marginea hainei Lui și deodată hemoragia ei s-a oprit. Isus a întrebat: ‒ Cine M-a atins? Pentru că toți negau, Petru I-a zis: ‒ Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“. Dar Isus a zis: ‒ M-a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine! Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s-a atins de El și cum fusese vindecată deodată. El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace!“. În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și a zis: ‒ Fata ta a murit. Nu-L mai deranja pe Învățător! Dar Isus, auzind, i-a zis lui Iair: ‒ Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată! Când a ajuns la casa lui Iair, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului. Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“. Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise. Isus, după ce i-a scos afară pe toți, a apucat-o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“. Duhul ei s-a întors, și ea s-a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se dea fetiței să mănânce. Părinții ei au rămas înmărmuriți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.