Luca 7:1-30

Partajează

Luca 7:1-30 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

După ce a terminat de spus cuvintele sale în auzul poporului, Iisus a intrat în Capernaum. Şi era un centurion care avea un slujitor pe care îl îndrăgea. Acesta era bolnav, pe moarte. Auzind despre Iisus, centurionul a trimis la El nişte bătrâni ai iudeilor cu rugămintea să vină să-i vindece slujitorul. Ajunşi la Iisus, ei L-au rugat stăruitor: „Merită să faci aceasta pentru el, fiindcă iubeşte neamul nostru şi sinagoga el ne-a construit-o.” Iisus a mers cu ei şi pe când ajunsese nu departe de casă, centurionul a trimis nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu; de aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Dar spune numai un cuvânt şi slujitorul meu se va vindeca. Pentru că şi eu sunt un om sub autoritatea cuiva şi am în subordine soldaţi şi dacă îi spun unuia: Du-te! – şi se duce, şi altuia: Vino! – şi vine, şi slujitorului meu: Fă aceasta! – şi face.” Auzind acestea, Iisus a fost uimit de el şi întorcându-se către mulţimea care îl însoţea, a zis: „Vă spun că nici la cei din poporul lui Israel nu am găsit asemenea credinţă.” Când s-au întors acasă, cei trimişi l-au găsit pe slujitor vindecat. Puţin după aceea s-a dus într-o cetate numită Nain şi mergeau cu El ucenicii şi o mulţime mare de oameni. Cum se apropiau de poarta cetăţii, iată că era dus la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, iar ea era văduvă. Şi era cu ea multă lume din cetate. Când a văzut-o, Domnului I s-a făcut milă de ea şi i-a spus: „Nu plânge!” Apoi, apropiindu-se, s-a atins de patul mortului, iar cei care îl purtau s-au oprit. Şi a zis: „Tinere, îţi spun, ridică-te!” Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu spunând: „Un profet mare s-a ridicat între noi, şi Dumnezeu l-a cercetat pe poporul Său.” Şi s-a răspândit acest cuvânt despre El în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimprejur. Pe Ioan l-au înştiinţat ucenicii Săi despre toate acestea. Chemându-şi doi dintre ucenici, Ioan i-a trimis la Domnul să-I spună: „Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” Când au ajuns la El, oamenii I-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să întrebăm: Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” În ceasul acela Iisus i-a vindecat pe mulţi de boli, de neputinţe, de duhuri rele şi le-a dăruit multor orbi vederea. Şi le-a răspuns: „Mergeţi şi povestiţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună. Fericit este cel care nu se va poticni din cauza mea.” După ce au plecat cei trimişi de Ioan, Iisus a început să vorbească mulţimii despre el: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată, cei cu haine strălucitoare şi care trăiesc în desfătări sunt în palate. Sau ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da! Vă spun, mai mult decât un profet. El este cel despre care stă scris: Iată, Eu îl trimit pe vestitorul Meu înaintea feţei Tale pe cel care va pregăti calea înaintea Ta. Vă spun că dintre cei născuţi din femeie nu e nimeni mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul, chiar şi vameşii, auzind, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan. Dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul.

Luca 7:1-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Iar după ce a terminat toate cuvintele sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Și robul unui anumit centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav și gata să moară. Dar când a auzit despre Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, implorându-l să vină și să vindece pe robul lui. Și când au venit la Isus, l-au implorat insistent, spunând: Cel căruia i se va face aceasta este demn; Fiindcă iubește națiunea noastră și el ne-a zidit o sinagogă. Atunci Isus a plecat cu ei. Dar deja, pe când el nu era departe de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i: Doamne, nu te mai tulbura; fiindcă nu sunt demn ca să intri sub acoperișul meu; De aceea nici pe mine nu m-am considerat demn să vin la tine; dar spune un cuvânt și servitorul meu va fi vindecat. Fiindcă și eu sunt om pus sub autoritate, având sub mine soldați și spun unuia: Du-te, și se duce; și altuia: Vino, și vine; și robului meu: Fă aceasta, și face. Când a auzit Isus acestea, s-a minunat de el și s-a întors și a spus oamenilor care îl urmau: Vă spun, nu am găsit așa credință mare nici chiar în Israel. Și cei trimiși, întorcându-se acasă, au găsit deplin sănătos pe robul care fusese bolnav. Și s-a întâmplat în ziua următoare, că a plecat într-o cetate numită Nain; și mulți dintre discipolii lui l-au însoțit și mulți oameni. Și când s-a apropiat de poarta cetății, iată, un mort era dus afară, singurul fiu al mamei lui, iar ea era văduvă; și o mare mulțime din cetate era cu ea. Și când Domnul a văzut-o, i s-a făcut milă de ea și i-a spus: Nu plânge. Și a venit și s-a atins de targă; iar cei ce o cărau, s-au oprit. Iar el a spus: Tinere, îți spun, ridică-te. Și mortul s-a ridicat în șezut și a început să vorbească. Iar el i l-a dat mamei lui. Și a venit o frică peste toți; și glorificau pe Dumnezeu, spunând: Un mare profet este ridicat între noi; și: Dumnezeu a vizitat pe poporul său. Și acest cuvânt despre el s-a răspândit prin toată Iudeea și prin toată regiunea. Și discipolii lui Ioan l-au anunțat despre toate acestea. Și Ioan chemând pe doi dintre discipolii săi, i-a trimis la Isus, spunând: Ești tu cel ce trebuie să vină, sau să așteptăm pe altul? Când bărbații au venit la el, au spus: Ioan Baptist ne-a trimis la tine, spunând: Ești tu cel ce trebuie să vină, sau să așteptăm pe altul? Iar în acea oră, el a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele; și multor orbi le-a dăruit vedere. Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan ce ați văzut și ați auzit; cum orbii văd din nou, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții sunt înviați și săracilor li se predică evanghelia. Și binecuvântat este oricine nu se va poticni în mine. Și după ce mesagerii lui Ioan au plecat, a început să vorbească oamenilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie scuturată de vânt? Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei îmbrăcați splendid și cei care trăiesc în lux sunt la curțile împărătești. Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care este scris: Iată, eu trimit pe mesagerul meu înaintea feței tale, care îți va pregăti calea înaintea ta. Fiindcă vă spun: Între cei născuți din femei, nu este profet mai mare decât Ioan Baptist; dar cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu, este mai mare decât el. Și toți oamenii care l-au auzit și vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, fiind botezați cu botezul lui Ioan. Dar fariseii și învățătorii legii au respins sfatul lui Dumnezeu împotriva lor, nefiind botezați de el.

Luca 7:1-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum. Robul unui centurion, la care acesta ținea foarte mult, era bolnav, pe moarte. Auzind despre Isus, centurionul a trimis la El câțiva bătrâni ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece robul. Aceștia au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Merită să‑i faci acest bine, căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne‑a zidit‑o.” Isus a plecat cu ei, dar, când a ajuns aproape de casă, centurionul a trimis la El niște prieteni să‑I spună: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! De aceea nici nu m‑am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci spune un cuvânt, și slujitorul meu va fi vindecat. Căci și eu sunt om aflat sub autoritate și am sub mine soldați; iar când îi zic unuia: «Du‑te!», se duce, când îi zic altuia: «Vino!», vine, și când îi zic robului meu: «Fă asta!», face.” La auzul acestor vorbe, Isus S‑a mirat de el și, întorcându‑Se către mulțimea care‑L urma, a zis: „Vă spun că nici în Israel n‑am găsit o asemenea credință!” Când s‑au întors acasă, cei trimiși l‑au găsit sănătos pe robul [care fusese bolnav]. După aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și o mulțime numeroasă. Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al mamei sale, care era văduvă; și împreună cu ea era o mulțime destul de mare din cetate. Când a văzut‑o, Domnului I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!” Apoi S‑a apropiat și S‑a atins de raclă, iar cei care o duceau s‑au oprit. El a zis: „Tinere, scoală‑te, îți spun!” Mortul s‑a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei lui. Toți au fost cuprinși de frică și‑L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s‑a ridicat între noi” și „Dumnezeu a cercetat poporul Său.” Cuvântul acesta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea și în tot ținutul dimprejur. Ucenicii lui Ioan l‑au înștiințat despre toate acestea. Ioan i‑a chemat pe doi dintre ei și i‑a trimis la Domnul să‑I spună: „Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?” Când au ajuns la El, oamenii I‑au zis: „Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să‑Ți spunem: «Tu ești Cel care vine sau să așteptăm pe altul?»” Chiar în ceasul acela Isus îi vindeca pe mulți de boli, de neputințe și de duhuri rele și multor orbi le dăruia vederea. Și le‑a răspuns zicând: „Mergeți și spuneți‑i lui Ioan ce vedeți și auziți: orbii își capătă vederea , șchiopii umblă , leproșii sunt curățiți, surzii aud , morții învie, iar săracilor li se aduc vești bune . Ferice de cel care nu se poticnește din pricina Mea!” După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine scumpe și care trăiesc în desfătări sunt în casele regilor. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. El este acela despre care s‑a scris: Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Ta. Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan [Botezătorul]. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. Și toți oamenii, când au auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

Luca 7:1-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să-l vindece pe robul lui. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și I-au zis: „Face să-i faci acest bine, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.” Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu! De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit! Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și-i zic unuia: «Du-te!» și se duce; altuia: «Vino!» și vine; și robului meu: «Fă cutare lucru!» și-l face.” Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare.” Când s-au întors acasă, trimișii l-au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav. În ziua următoare Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!” Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus i l-a dat înapoi maicii lui. Toți au fost cuprinși de frică, Îl slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; și Dumnezeu Și-a cercetat poporul.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile. Ucenicii lui Ioan i-au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să-l așteptăm pe altul?” Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: «Tu ești Acela care are să vină sau să-l așteptăm pe altul?»” Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea. Și, drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire!” După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să le spună noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraților. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care este scris: «Iată, îl trimit pe solul Meu înaintea Feței Tale, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.» Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. Și tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii I-au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

Luca 7:1-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

După ce a terminat aceste cuvântări adresate poporului, Isus S-a dus în Capernaum. Sclavul foarte apreciat al unui centurion, era bolnav și aproape de moarte. Auzind vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El pe niște (bătrâni) reprezentanți ai iudeilor ca să Îl solicite să vină și să îi vindece sclavul. Ajungând la Isus, aceștia au insistat cu rugămintea lor, zicând: „Merită să îi faci acest bine; pentru că iubește națiunea noastră și el (este cel care) ne-a construit sinagoga!” Isus a plecat împreună cu ei. Dar când încă nu se depărtase (mult) de casă, prietenii centurionului au venit la Isus și I-au transmis următorul mesaj din partea acestuia: „Stăpâne, nu Te mai deranja să vii la mine acasă, pentru că nu merit (acest favor). Datorită acestui fapt, nici nu am venit eu personal la Tine. Consider că este suficient să pronunți (doar) un cuvânt pentru ca sclavul meu să se facă sănătos! Îți propun acest lucru, pentru că și eu, care sunt subordonat autorității, o exercit în relația cu soldații din subordinea mea. Astfel, când zic unuia «Du-te!», se duce. Când ordon altuia «Vino!», vine; iar când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», execută ce i-am cerut.” Auzind aceste cuvinte, Isus a fost surprins de mesajul centurionului. Apoi S-a întors spre mulțimea de oameni care Îl urma și a zis: „Să știți că nici chiar în Israel nu am găsit o credință atât de mare!” Când s-au întors cei trimiși (la Isus), au constatat că sclavul (centurionului) devenise sănătos. Într-o altă zi, Isus S-a dus într-un oraș numit Nain. Era urmat de discipoli și de o mare mulțime de oameni. Când s-au apropiat de poarta orașului, au văzut mulți oameni care ieșeau din el ca să participe la înmormântarea singurului fiu al unei femei văduve. El a văzut-o, I-a fost milă de ea și i-a zis: „Nu (mai) plânge!” Apoi S-a apropiat și s-a atins de sicriu; iar cei care îl duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinere, cu tine vorbesc: ridică-te!” Cel care fusese mort, s-a ridicat și a început să vorbească. Iar Isus l-a dat înapoi mamei lui. Toți au experimentat un sentiment de frică, L-au glorificat pe Dumnezeu și au zis: „A apărut un mare profet între noi!” și „Dumnezeu Își ajută poporul Său!” Iar vestea despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și în toate localitățile din jur. Discipolii lui Ioan i-au relatat și lui despre toate aceste lucruri. Atunci el și-a trimis la Isus pe doi dintre discipoli cu următoarea întrebare: Tu ești Acela care urma să vină (după mine), sau să așteptăm pe altul? Când s-au prezentat în fața lui Isus, aceștia I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, vrând să știe: Tu ești Acela despre care a spus că va veni (după el), sau să așteptăm pe altul?” Chiar atunci, Isus tocmai vindecase pe mulți de infirmități, de boli, de influență demonică și de orbire. Ca răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă la Ioan și relatați-i ce ați văzut și ce ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud, morții învie și săracilor li se predică Vestea Bună. Acela care nu are dubii cu privire la identitatea Mea, este un om fericit!” După ce au plecat cei trimiși de Ioan, Isus a început să vorbească mulțimilor de oameni despre el, zicând: „Ce ați vrut să vedeți când ați mers în deșert? O trestie care se îndoaie când bate vântul? Sau oare ce credeați că veți găsi acolo? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Cei care poartă asemenea haine și care trăiesc o viață de lux, sunt în palatele regilor. Ce sperați (totuși) să vedeți? Un profet?! Da, vă asigur că ați văzut mai mult decât un profet! El este cel despre care s-a scris: «Îți voi trimite înainte pe mesagerul Meu; și el Îți va pregăti drumul.». Să știți că Ioan este mai mare decât oricare om care s-a născut vreodată din femeie! Totuși, cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu, este mai mare decât el. Și apoi, toți acei oameni care l-au auzit pe Ioan, printre care erau chiar și colectori de impozite, au recunoscut că Dumnezeu are dreptate, acceptând botezul administrat de el. Dar fariseii și învățătorii legii (mozaice) au refuzat planul lui Dumnezeu pentru ei, respingând botezul lui.

Luca 7:1-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Iisus, vorbirea, Și-a-ncheiat, Și-n Capernaum, a intrat. Acolo, un sutaș avea Un rob, pe care-l îndrăgea, Iar robu-acel era pe moarte. Sutașul se mirase foarte, Căci întâmplări multe s-au spus, Pe seama Domnului Iisus. Astfel, el – grabnic – a trimis Niște Iudei, căror le-a zis Ca-n fața Domnului să iasă, Să-L cheme-apoi, la el, acasă, Spre a-i aduce vindecare, Acelui rob iubit, ce-i moare. Iudeii mers-au la Iisus, Ca să Îl roage, și I-au spus: „Tu știi de ce venim la Tine: Îi fă, sutașului, un bine, Căci iată, neamul ne-a iubit Și sinagogă ne-a zidit.” Iisus, de ei, S-a îndurat Și, împreună, au plecat Spre casele sutașului. Se-apropiau de casa lui, Când cineva, de el, trimis, La Domnul mers-a și I-a zis: „Doamne, nu Te mai osteni” – Spune sutașul – „de-a veni, La mine, căci eu nu sunt vrednic Să-mi intri-n casă. Un nevrednic Mă simt, și nici n-am îndrăznit, În fața Ta, să fi venit. O vorbă zi, iar robul meu Se va-nsănătoși. Și eu, Sub stăpânire, sunt sutași Și am, sub mine, mulți ostași. De-i spun unuia „Du-te”, face – De-l chem, îndată, vine-ncoace. La fel, este și robul meu – Face-ntru-totul ce-i spun eu.” Când auzi aste, Iisus, Celor ce-L însoțeau, le-a spus: „Mă miră, că e cu putință, Să aibă o așa credință Omul acesta. Ca și el, N-am întâlnit, în Israel.” Când cei trimiși au revenit Acasă, pe rob l-au găsit, De boala sa, eliberat, Căci, chiar atunci, s-a vindecat. În dimineața următoare, Iisus pornit-a să coboare Către cetatea Nain. Erau, Cu El, atunci, și-L însoțeau, La drum – pe lângă ucenici – Mulțime multă: mari și mici. Puțin aveau de străbătut Pân’ la cetate, și-au văzut, Cum un cortegiu funerar Trecea, încet, plin de amar, Ducând pe al cărării fir, Care urca spre cimitir, Pe singurul fiu ce-l avea O văduvă sărmană. Ea, De plânset, era răvășită Și, de puteri, secătuită. Domnul Iisus a auzit-o Și-atunci, cu milă, a privit-o, Zicând: „Să nu mai plângi femeie!” Apoi, făcut-a semn să steie, Celor ce racla au purtat-o. Ei s-au oprit și au lăsat-o, Încetișor, jos, pe pământ. Când S-a apropiat Cel Sfânt, S-au tras, cu toții, înapoi. El a atins racla și-apoi, Cu glasul Său blajin și bun, A zis: „Tinere, scoală-ți spun!” Îndată, mortul s-a trezit, S-a ridicat și a vorbit. Iisus, apoi, mergând agale, Îl duse-n fața mamei sale. Mulțimea s-a înspăimântat, Pe Dumnezeu L-a lăudat Spunând: „Azi, marele proroc Este cu noi, în acest loc, Căci Dumnezeu La înălțat, Acuma, când ne-a cercetat.” În Iuda, știrile s-au dus, Ca fulgerul, despre Iisus, Și au dat țării înconjur, Aflând de El, toți cei din jur. Ioan era și el urmat, De ucenici. Când au aflat Aceștia, ce-a făcut Iisus, Au mers și, lui Ioan, i-au spus, Tot ceea ce au auzit. Ioan, când ei au povestit, I-a ascultat, atent. Apoi, Trimise-n mare grabă, doi, Din ucenici, pân’ la Iisus, Să Îi vorbească: „Ni s-a spus, Ca să venim, Să Te-ntrebăm: „Ești Cel pe care-L așteptăm, Sau altul trebuie să vină?” Cei doi, având inima plină De bucurie, au plecat Și, pe Iisus, L-au întrebat: „Botezătorul ne-a trimis, La Tine, și așa a zis: „Ești Cel pe care-L așteptăm, Sau trebuie să căutăm Un altul?” Dar s-a întâmplat, Că-n acel timp, a vindecat Iisus, pe mulți bolnavi, veniți La El, fiind tămăduiți Toți cei ce-n chinuri se zbăteau, Toți cei ce duhuri rele-aveau; Orbii, vederea, și-au primit, Iar muților le-a revenit Graiul, din nou. Atunci, Iisus, Acelor ucenici, le-a spus: „Acuma, la Ioan, mergeți Și ce-ați văzut, să îi spuneți: Orbii văd iar, șchiopii pășesc, Leproșii, toți, se curățesc, Surzii, auz, au căpătat, Cei ce-au murit au înviat, Iar Evanghelia se vestește, Săracilor. Ferice este, De omu-acela, pentru care, Eu nu-s prilej de-mpiedicare.” Cei doi plecară, iar Iisus, Noroadelor, astfel, le-a spus: „La ce-ați ieșit?! Ce să vedeți?! O trestie-n pustiu? Spuneți! Deci, ce-ați dorit să vedeți voi? Un om avut, în haine moi? Cei care-s astfel îmbrăcați, Sunt la palat, printre-mpărați. Atunci, de ce-ați ieșit? Ce vreți? Ori un proroc vreți să vedeți? Așa e. Cel, din acest loc, Mai mult e decât un proroc! Despre Ioan, se află scris: „Iată că solul, Mi-am trimis, Mergând ‘naintea feței Tale, Să pregătească a Ta cale.” Adevărat vă spun, căci cei Născuți vreodată din femei, Decât Ioan, n-au fost mai mari. Să știți, însă, că acel cari – În ceruri – este cel mai mic, Mai mare-i decât el. Vă zic, Căci cei care l-au ascultat, Dreptate, Domnului, au dat, Și-al lui Ioan botez, primiră, Chiar vameșii. Se îndoiră Doar învățații Legii. Ei, Cu cărturari și Farisei, Prin faptul că nu au primit Botezul, au zădărnicit Planul făcut de Dumnezeu.

Luca 7:1-30 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, [Isus] a intrat în Cafárnaum. Un centurion avea un servitor la care ținea mult și care, fiind bolnav, trăgea să moară. Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul. Ajungând la Isus, aceștia îl implorau, zicând: „Este vrednic să-i faci aceasta, căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne-a construit-o”. Isus a mers cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis câțiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! De aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt și servitorul meu va fi vindecat! Căci deși sunt un om supus autorității, am sub comanda mea soldați; și spun unuia «Du-te!» și se duce, iar altuia «Vino!» și vine; și servitorului meu «Fă aceasta!» și face”. Isus s-a mirat auzind aceasta și întorcându-se către mulțimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israél nu am găsit așa o credință”. Întorcându-se acasă, cei trimiși l-au găsit pe servitor sănătos. Îndată după aceea s-a dus într-o cetate numită Náin. Mergeau împreună cu el discipolii și o mare mulțime. Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era cu ea. Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”. Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Și a spus: „Tinere, îți zic, scoală-te!”. Mortul s-a ridicat și a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. Pe toți i-a cuprins teama și-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” și „Dumnezeu a vizitat poporul său”. Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudéea și în toată împrejurimea. Discipolii i-au făcut cunoscute lui Ioan toate acestea. Ioan a chemat doi dintre discipolii săi și i-a trimis la Domnul, spunând: „Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?”. Când au ajuns la el, bărbații aceia i-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu ești acela care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?»”. În ceasul acela îi vindecase pe mulți de boli, de suferințe și de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea. Atunci, răspunzând, le-a zis: „Mergând, spuneți-i lui Ioan ceea ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună și fericit este cel care nu se scandalizează de mine!”. Când au plecat trimișii lui Ioan, [Isus] a început să spună către mulțimi despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? Dar ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt îmbrăcați în haine scumpe și trăiesc în desfătare sunt în [palate] regale! Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, și mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale, care va pregăti calea înaintea ta!». Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. Tot poporul care-l asculta și vameșii l-au recunoscut pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Dar fariseii și învățații Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu cu privire la ei, căci nu s-au lăsat botezați de el.

Luca 7:1-30 Noua Traducere Românească (NTR)

După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum. Un sclav al unui centurion, sclav pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină și să-i vindece sclavul. Ei au venit la Isus și L-au rugat insistent, zicând: „El merită să-i îndeplinești această cerere, căci iubește națiunea noastră și ne-a construit sinagoga“. Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă, când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci nu merit să intri sub acoperișul meu! De aceea nici n-am considerat că merit să vin eu însumi la Tine! Prin urmare, spune un cuvânt și fă ca slujitorul meu să fie vindecat astfel! Căci și eu sunt un om pus sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Când îi spun unuia: «Du-te!», el se duce. Când îi spun altuia: «Vino!», el vine. Iar când îi spun sclavului meu: «Fă asta!», el face“. Isus a rămas uimit de el când a auzit aceste lucruri și S-a întors spre mulțimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit atâta credință!“. Când cei trimiși s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoșit. Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni au mers cu El. Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea. Când a văzut-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!“. Apoi S-a apropiat și a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică-te!“. Cel mort s-a ridicat și a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale. Pe toți i-a cuprins frica și Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S-a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“. Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea și în întreaga vecinătate. Ucenicii lui Ioan l-au anunțat pe acesta cu privire la toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Domnul cu un mesaj, zicând: ‒ Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul? Ei au venit deci la Isus și I-au zis: ‒ Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Cel Care urma să vină sau să așteptăm pe altul?“. Chiar în ceasul acela Isus i-a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea. Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Duceți-vă și anunțați-l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le-ați văzut și le-ați auzit: cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproși sunt curățiți, cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia. Fericit este cel care nu se îndoiește de Mine! După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în deșert? O trestie clătinată de vânt? Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine deosebite și trăiesc în lux sunt în palate! Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet! Acesta este cel despre care a fost scris: «Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu, care-Ți va pregăti calea înaintea Ta!». Vă spun că, între cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el“. Tot poporul care L-a auzit, chiar și colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezați cu botezul lui Ioan. Însă fariseii și învățătorii Legii au respins scopul lui Dumnezeu pentru ei înșiși, nelăsându-se botezați de el.

Luca 7:1-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine, căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.” Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit. Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare.” Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!” Apoi, S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!” Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile. Ucenicii lui Ioan au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?’” Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulți de boli, de chinuri, de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea. Și, drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.” După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraților. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feței Tale, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.’ Vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. Și tot norodul care l-a auzit și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.