Luca 4:14-44

Partajează

Luca 4:14-44 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea și I s-a dus vestea în tot ținutul dimprejur. El învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți. A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit.” Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?” Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuți’ și Îmi veți zice: ‘Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.’ Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni și când a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel, și totuși Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, și totuși niciunul din ei n-a fost curățit, afară de Naaman, Sirianul.” Toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Și s-au sculat, L-au scos din cetate și L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo. S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, și acolo învăța pe oameni în ziua Sabatului. Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere. În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat și care a strigat cu glas tare: „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu.” Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși afară din omul acesta!” Și dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieșit afară din el, fără să-i facă vreun rău. Toți au fost cuprinși de spaimă și ziceau unii către alții: „Ce înseamnă lucrul acesta? El poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate, și ele ies afară!” Și I s-a dus vestea în toate împrejurimile. După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari și L-au rugat pentru ea. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată și a început să le slujească. La asfințitul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi atinși de felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca. Din mulți ieșeau și draci, care strigau și ziceau: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Hristosul. Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părțile și au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” Și propovăduia în sinagogile Galileii.

Luca 4:14-44 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Apoi Iisus s-a întors cu puterea Duhului în Galileea, iar vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul. Şi îi învăţa în sinagogile lor, fiind lăudat de toţi. Şi s-a dus la Nazaret, unde crescuse, şi într-o sâmbătă a intrat, după obiceiul Său, în sinagogă şi s-a ridicat să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia şi deschizând-o a găsit locul în care era scris: Duhul Domnului este peste Mine căci El M-a uns să duc vestea cea bună săracilor; M-a trimis să vestesc celor întemniţaţi iertarea şi orbilor vederea; să-i eliberez pe cei asupriţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului. Apoi a închis cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. Atunci a început să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în auzul vostru.” Toţi Îl lăudau şi se mirau de harul cuvintelor pe care le spunea şi ziceau: „Nu e oare acesta fiul lui Iosif?” Dar El le-a spus: „Cu siguranţă îmi veţi spune zicala: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Fă şi aici, în ţara Ta câte am auzit că s-au întâmplat în Capernaum.” Şi a mai zis: „Adevărat vă spun: nici un profet nu e bine primit în ţara lui. Şi e adevărat ce vă spun că erau multe văduve în Israel pe vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni şi a fost foamete mare în tot ţinutul, dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, ci numai la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Şi erau mulţi leproşi în Israel pe vremea profetului Elisei şi nici unul dintre ei nu a fost curăţit, ci doar Naaman Sirianul.” Când au auzit acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie şi, ridicându-se, L-au scos din cetate şi L-au dus pe creasta muntelui pe care era zidită cetatea lor ca să-L arunce de acolo. Dar El, trecând printre ei, a plecat. Şi a coborât spre Capernaum, o cetate din Galileea, şi într-o sâmbătă îi învăţa pe oameni. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui avea putere. În sinagogă era un om care avea duh de demon necurat şi care striga cu o voce puternică: „Ei! ce-ai cu noi, Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne nimiceşti? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” Dar Iisus l-a mustrat: „Taci şi ieşi din el!” Iar diavolul l-a aruncat pe om în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă nici un rău. Pe toţi i-a cuprins spaima şi vorbeau între ei: „Ce fel de cuvânt este acesta? Fiindcă porunceşte cu autoritate şi putere duhurilor necurate şi ele ies.” Şi s-a răspândit vestea despre El pretutindeni în ţinutul acela. Plecând din sinagogă, Iisus a intrat în casă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, iar ei L-au rugat pentru ea. El, aplecându-se asupra ei, a certat febra şi aceasta a lăsat-o. Îndată, ea s-a sculat şi a început să le slujească. Pe la apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi cu tot felul de suferinţe i-au adus la Iisus, iar El îşi punea mâinile pe fiecare dintre ei şi îi vindeca. Din mulţi oameni ieşeau demoni care strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Dar El, certându-i, nu-i lăsa să spună aceasta fiindcă ştiau că El este Hristos. Când s-a făcut ziuă a ieşit şi a mers într-un loc pustiu. Dar mulţimile Îl căutau şi mergeau până la El ca să-L ţină să nu plece de la ei. Dar Iisus le-a spus: „Trebuie să duc vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” Şi predica în sinagogile din Iudeea.

Luca 4:14-44 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și Isus s-a întors în puterea Duhului în Galileea; și s-a răspândit o faimă despre el prin toată regiunea dimprejur. Și el îi învăța în sinagogile lor, fiind glorificat de toți. Și a venit în Nazaret, unde fusese crescut; și așa cum era obiceiul lui, a intrat în sinagogă în ziua de sabat și s-a sculat să citească, Și i s-a dat cartea profetului Isaia. Și după ce a deschis cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului este asupra mea, pentru că m-a uns să predic săracilor evanghelia; m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să predic celor captivi eliberarea și orbilor primirea vederii, să pun în libertate pe cei zdrobiți, Să predic anul de îndurare al Domnului. Și a închis cartea și a dat-o înapoi servitorului sinagogii și a șezut. Iar ochii tuturor celor ce erau în sinagogă erau ațintiți asupra lui. Și a început să le spună: În această zi este împlinită această scriptură în urechile voastre. Și toți îi aduceau mărturie și se minunau de cuvintele cu har care ieșeau din gura lui. Și spuneau: Nu este acesta fiul lui Iosif? Iar el le-a spus: Într-adevăr, îmi veți spune acest proverb: Doctore, vindecă-te pe tine însuți; tot ce am auzit că s-a făcut în Capernaum, fă și aici în patria ta. Și a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui. Dar în adevăr vă spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani și șase luni, când a fost foamete mare peste toată țara; Dar la niciuna dintre ele nu a fost trimis Ilie, decât în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și erau mulți leproși în Israel în timpul lui Elisei, profetul; totuși niciunul dintre ei nu a fost curățit, afară de Naaman, sirianul. Și toți cei din sinagogă, când au auzit acestea, au fost umpluți de furie. Și s-au sculat și l-au scos afară din cetate și l-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să îl arunce cu capul în jos. Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat. Și s-a coborât la Capernaum, o cetate a Galileii și îi învăța în sabate. Și erau înmărmuriți de doctrina lui, deoarece cuvântul lui era cu putere. Și în sinagogă era un om care avea un duh al unui drac necurat și a strigat cu voce tare, Spunând: Lasă-ne; ce avem noi a face cu tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimicești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu. Și Isus l-a mustrat, spunând: Taci și ieși din el. Și după ce dracul l-a trântit în mijloc, a ieșit din el și nu l-a vătămat. Și toți au fost uimiți și vorbeau între ei, spunând: Ce cuvânt este acesta! Pentru că poruncește cu autoritate și putere duhurilor necurate și ele ies afară. Și faima despre el s-a răspândit în fiecare loc din împrejurimi. Iar el s-a sculat, ieșind din sinagogă, și a intrat în casa lui Simon. Și soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare; și l-au implorat în legătură cu ea. Și s-a aplecat peste ea și a mustrat febra; și febra a lăsat-o; iar ea s-a sculat imediat și le-a servit. Și pe când soarele apunea, toți cei ce aveau bolnavi atinși de diverse boli, îi aduceau la el; iar el își punea mâinile pe fiecare dintre ei și îi vindeca. Și draci ieșeau de asemenea din mulți, strigând și spunând: Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar el mustrându-i, nu îi lăsa să vorbească, pentru că știau că el era Cristos. Iar când s-a făcut ziuă, a ieșit și s-a dus într-un loc pustiu; și oamenii îl căutau și au ajuns la el și îl opreau, ca să nu plece de la ei. Dar le-a spus: Eu trebuie să predic împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, pentru că de aceea sunt trimis. Și predica în sinagogile Galileii.

Luca 4:14-44 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Isus, plin de puterea Duhului, S‑a întors în Galileea, iar vestea despre El s‑a răspândit peste tot în împrejurimi. El îi învăța pe oameni în sinagogile lor și era lăudat de toți. A mers în Nazaret, unde fusese crescut. După obiceiul Său, în sabat a intrat în sinagogă și S‑a ridicat să citească. I s‑a dat cartea profetului Isaia, iar El a deschis‑o și a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M‑a uns să le aduc săracilor o veste bună, M‑a trimis [să‑i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,] să le propovăduiesc prinșilor de război eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să‑i eliberez pe cei asupriți și să vestesc anul bunăvoinței Domnului.” Apoi, a înfășurat sulul cărții, i l‑a dat înapoi îngrijitorului și S‑a așezat. Privirile tuturor celor din sinagogă erau ațintite asupra Lui. Și a început să le spună: „Astăzi, scriptura aceasta s‑a împlinit în auzul vostru.” Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele cu har care‑I ieșeau din gură și ziceau: „Oare nu este acesta fiul lui Iosif?” Isus le‑a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «‘Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!’ Ce am auzit că ai făcut în Capernaum, fă și aici, în patria Ta!»” Și a mai zis: „Adevărat vă spun că niciun profet nu este bine primit în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, astfel că a fost o mare foamete în toată țara, și totuși Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea profetului Elisei, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci numai Naaman, sirianul.” Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de mânie, s‑au ridicat, L‑au scos din cetate și L‑au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să‑L arunce de acolo. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat. S‑a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, și acolo îi învăța pe oameni în sabat. Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui avea putere. În sinagogă era un om care avea un demon, un duh necurat. El a strigat cu glas tare: „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l‑a certat și i‑a zis: „Taci și ieși din el!” Demonul l‑a trântit în mijlocul adunării și a ieșit din el, fără a‑l vătăma. Toți au fost cuprinși de spaimă, vorbeau între ei și ziceau: „Ce fel de cuvânt are acesta de poruncește cu autoritate și putere duhurilor necurate, și ele ies afară?” Și s‑a dus vestea despre El peste tot în împrejurimi. După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare și I‑au făcut o rugăminte cu privire la ea. El S‑a aplecat către ea, a certat febra și aceasta a lăsat‑o. Îndată ea s‑a ridicat și a început să le slujească. La asfințitul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi atinși de felurite neputințe i‑au adus la El. El Și‑a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i‑a vindecat. Din mulți ieșeau și demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești [Hristosul,] Fiul lui Dumnezeu!” Dar El îi mustra și nu‑i lăsa să vorbească, fiindcă știau că El este Hristosul. Când s‑a luminat de ziuă, Isus a ieșit și a plecat într‑un loc pustiu. Mulțimile Îl căutau și, când au ajuns la El, voiau să‑L oprească să plece de la ei. Dar El le‑a zis: „Trebuie să vestesc Împărăția lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” Și propovăduia în sinagogile din Iudeea.

Luca 4:14-44 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea; și I s-a dus vestea în tot ținutul de primprejur. El îi învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți. A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să le vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să-i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să le propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor – căpătarea vederii, să le dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă a închis cartea, i-a dat-o înapoi îngrijitorului și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit.” Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?” Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți!» și Îmi veți zice: «Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum!» Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni și când a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel, și totuși Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, și totuși niciunul din ei n-a fost curățit, în afară de Naaman, sirianul.” Toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Și s-au sculat, L-au scos din cetate și L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo. S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, și acolo îi învăța pe oameni în ziua Sabatului. Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere. În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat și care a strigat cu glas tare: „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși din omul acesta!” Și dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieșit din el fără să-i facă vreun rău. Toți au fost cuprinși de spaimă și ziceau unii către alții: „Ce înseamnă lucrul acesta? El le poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate, și ele ies afară!” Și I s-a dus vestea în toate împrejurimile. După ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari și L-au rugat pentru ea. El S-a plecat spre ea, a certat frigurile și au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată și a început să le slujească. La asfințitul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi atinși de felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare dintre ei și-i vindeca. Din mulți ieșeau și draci, care strigau și ziceau: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Dar El îi mustra și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Hristosul. Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părțile și au ajuns până la El: voiau să-L oprească să plece de la ei. Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” Și propovăduia în sinagogile Galileei.

Luca 4:14-44 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Plin de forța oferită de Spirit(ul Sfânt), Isus S-a întors în Galileea; și oamenii au început să vorbească despre El în localitățile învecinate cu această zonă. În timp ce El îi învăța pe oameni în sinagogile lor, era lăudat de toți. A venit în Nazaret, unde crescuse ca și copil. Conform obiceiului pe care îl avea, a intrat în sinagogă în ziua Sabatului. S-a ridicat să citească și I s-a dat cartea profetului Isaia. Când a deschis-o, a citit textul care avea următorul conținut: „Spiritul lui Iahve este cu Mine. El M-a desemnat să predic săracilor Vestea Bună. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită și să anunț eliberarea prizonierilor. Am mai fost trimis să ofer vedere orbilor, să eliberez pe cei oprimați și să anunț începutul anului în care putem beneficia de bunăvoința lui Iahve.” Apoi a închis cartea, a dat-o înapoi celui care se îngrijea de păstrarea ei și a stat jos. Toți cei care erau în sinagogă, Îl priveau cu maximă atenție. Atunci a început să le spună: „Ce am citit din Scriptură, s-a întâmplat (chiar) astăzi!” Toți vorbeau bine despre El; și mirându-se cu privire la cuvintele pline de har pe care le rostea, se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?” Isus le-a zis: „Desigur, veți considera că este cazul să Îmi spuneți proverbul «Doctore, vindecă-Te pe Tine!», adică Îmi veți pretinde: «Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum!» Dar să știți că niciun profet nu este apreciat corespunzător în patria lui. Da, așa este. Amintiți-vă că pe vremea lui Ilie, deși erau multe văduve în Israel atunci când a fost foamete din cauza secetei, Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, cu excepția aceleia din Sarepta, aparținând de Sidon. Iar pe vremea profetului Elisei, erau mulți leproși în Israel; și totuși, cu excepția lui Naaman, sirianul, niciunul dintre ei nu a fost vindecat de lepra lui.” Toți oamenii care erau în sinagogă, s-au mâniat foarte rău când au auzit aceste remarci ale lui Isus. Atunci s-au ridicat, L-au scos de acolo și L-au dus pe creasta muntelui pe care era construit orașul, ca să Îl arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo. A coborât în Capernaum, care era un oraș din provincia Galileea. Acolo învăța oamenii în ziua Sabatului. Ei erau foarte surprinși de faptul că îi învăța cu o autoritate remarcabilă. În sinagogă era un om posedat de un demon. Acesta a strigat cu voce tare: „Ah! Isus din Nazaret, ce avem noi în comun? Ai venit să ne anihilezi? Îți cunosc identitatea: ești Sfântul lui Dumnezeu!” Isus i-a ordonat: „Taci și ieși din acest om!” După ce l-a trântit pe pământ în mijlocul lor, demonul a ieșit din el fără să îi mai facă vreun rău. Toți au rămas foarte surprinși și se întrebau reciproc: „Ce înseamnă acest lucru? El dă ordine în mod autoritar demonilor; iar aceștia Îl ascultă, ieșind din oameni!” Și imediat, oamenii din toate zonele învecinate cu acea localitate, au aflat despre aceste lucruri. Plecând din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon. Au găsit acolo pe soacra lui, având mare febră; și L-au rugat pe Isus să facă ceva pentru situația ei. Îndreptându-Se spre ea, El a certat febra care a și încetat. Apoi femeia s-a ridicat imediat din pat și a început să îi servească. După apusul soarelui, toți oamenii care aveau bolnavi în familie, i-au adus la Isus; iar El Își punea mâinile peste ei și îi vindeca. Din mulți bolnavi ieșeau și demoni care strigau: „Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu!” Dar El le interzicea în mod autoritar să vorbească, pentru că știau că este Cristos. Când s-a făcut ziuă, Isus a plecat din zonă, intenționând să ajungă într-un loc nepopulat. Dar mulțimile de oameni au început să Îl caute; și până la urmă L-au găsit. Intenționau să Îl oprească să plece de la ei. Dar El le-a zis: „Trebuie să predic Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu și în alte orașe. Acesta este scopul pentru care am fost trimis!” Astfel a continuat să predice în sinagogile din (provincia) Galileea.

Luca 4:14-44 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Iisus veni, după aceea, Plin de putere-n Galileea. Pe oameni, El i-a învățat, În sinagogi, neîncetat. Toți cei din juru-I Îl slăveau Și, dragoste, Îi arătau. La Nazaret, El a sosit Și, cum era obișnuit, Când fost-a ziua de Sabat, În sinagogă a intrat Căci, să citească, a dorit. Atuncea, I S-a oferit A lui Isaia prorocie, Care s-a potrivit să fie Deschisă chiar în acel loc, În care, marele proroc A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc Și-apoi, vesti-voi tuturor – Pentru orice locuitor De pe-ntinsul pământului – Anu-ndurării Domnului.” În urmă, cartea, a închis-o, Îngrijitorului a-ntins-o Și a stat jos. Toți s-au uitat, Uimiți, iar El a cuvântat: „Tot ce, acuma, v-am citit, Să știți că astăzi, s-a-mplinit.” De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?” Iisus le-a zis: „Fără-ndoială, Îmi veți spune acea zicală: „Te vindecă, întâi, pe Tine, Și-apoi, îi fă, pe alții, bine”, Sau „Fă și-acas’, la Tine-acum, La fel ca și-n Capernaum!” Apoi, a mai adăugat: „Iată, vă spun adevărat: Nu-i prețuit nici un proroc, În țara sa, în al său loc. Adevărat zic, oameni buni: A fost, trei ani și șase luni, Cerul închis, ploi să nu fie – În vremurile lui Ilie – Când mare foamete-a venit Și peste țară-a bântuit. Erau, atunci, în Israel Văduve multe, însă, el – Ilie – nu a fost trimis La ele, ci, cum i s-a zis, În Sarepta Sidonului, După porunca Domnului La una doar, a poposit. De-asemenea, ați auzit, Că-n zilele lui Elisei – Leproși – mulți fost-au. Dintre ei, Un sirian s-a curățat: Naman – doar el s-a vindecat.” Vorbele sale au stârnit Mânie; toți s-au sfătuit Și-au hotărât, pe loc, a-L scoate, În mare grabă, din cetate. De pe sprânceana muntelui, În hăul de la poala lui, Au vrut să-L zvârle, dar Iisus Trecu prin ei și-apoi, S-a dus În alte părți, ieșind ușor, Din îmbulzeala gloatelor. Spre Galileea, a pornit Și-n Capernaum S-a oprit, Unde-a-nceput și-a învățat Norodu-n ziua de Sabat. Uimiți erau, peste măsură, De marea Lui învățătură, Toți cei ce-n Templu, se găseau Și vorbele Îi ascultau. În sinagogă, s-a aflat Un om, cu duhul necurat. Văzându-L, pe Iisus, că vine, El a strigat: „Ce-avem cu Tine?! Venit-ai să ne prăpădești Iisuse?! Ce vrei?! Cine ești, Nazarinene, Te știu eu: Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!” Iisus, pe-acel duh, l-a certat, Spunând: „Să taci și, imediat, Ieși, din acest nenorocit!” Dracul, atunci, l-a tăvălit, Pe bietul om, în adunare, Speriindu-i pe toți, după care, S-a depărtat de trupul său, Fără a-i face nici un rău. Cei cari – acolo – strânși, erau, Cuprinși de spaimă, se-ntrebau: „Ce-nseamnă lucrurile-aceste?! El, cu putere, poruncește, Și vorbele-I sunt ascultate, De duhurile necurate, Căci le-am văzut, cum au ieșit Afară, când le-a poruncit!” Îndată, vestea s-a întins Și-ntreg ținutul l-a cuprins, Încât, cu toții au aflat Minunea ce s-a întâmplat. Iisus, la Petru, a intrat. Soacra acestuia sta-n pat, Fiind, de friguri, chinuită. Pe loc, a fost înzdrăvenită, Când S-a apropiat Iisus Și, mâna, peste ea, Și-a pus. Apoi, femeia a venit Și-a început de le-a slujit. La asfințitul soarelui, Toți cei din partea locului, Care aveau bolnavi, i-au dus, Să-i pună-n fața lui Iisus. El, mâinile, Și le pleca, Peste bolnavi, și-i vindeca. Din mulți, afară, draci ieșeau Și, plini de groază, Îi strigau: „Tu ești Hristosul Domnului! Noi știm că Tu ești Fiul Lui!” Însă, Iisus nu i-a lăsat Ca să vorbească – i-a mustrat Pe cei pe care-afar’ i-a scos, Căci Îl știau că e Hristos. De ziuă, când s-a luminat, Iisus, de-acolo, a plecat, Să caute un loc pustiu. Noroadele, până târziu, L-au căutat, ca să-L oprească, Să-L roage să nu-i părăsească. Dar El le-a zis: „Vă părăsesc, Fiindcă vreau ca să vestesc, De-acuma, Evanghelia, Și-n alte părți, căci, pentru Ea, Sunt Eu, la voi, acum, trimis.” După ce aste vorbe-a zis, Prin Galileea, El S-a dus, Făcând așa precum a spus.

Luca 4:14-44 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. A venit la Nazarét, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaía și deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de bunăvoință al Domnului”. Apoi, închizând cartea și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el. A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați [ascultat-o] cu urechile voastre!”. Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura lui și spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veți zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă și aici, în patria ta!». Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; și adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani și șase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată țara, dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului. Și mulți leproși erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curățat, decât doar Naamán siriánul”. Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie. Ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat. Apoi a coborât la Cafárnaum – o cetate din Galiléea – și îi învăța [în zilele de] sâmbătă, iar ei erau uimiți de învățătura lui, deoarece cuvântul lui era [spus] cu autoritate. Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat și striga cu glas puternic: „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci și ieși din el!”. Atunci diavolul l-a trântit în mijloc și a ieșit din el fără ca să-i facă vreun rău. I-a cuprins teama pe toți și spuneau unii către alții: „Ce fel de cuvânt este acesta? El le poruncește duhurilor necurate cu autoritate și putere și ele ies!”. Și vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea. Ieșind din sinagogă, [Isus] a intrat în casa lui Símon. Soacra lui Símon era cuprinsă de o febră mare și l-au rugat pentru ea. Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei și aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea. La apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-și mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: din mulți ieșeau diavoli care strigau și spuneau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”. Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească pentru că știau că el este Cristos. După ce s-a făcut ziuă, ieșind, a mers într-un loc pustiu, însă mulțimile îl căutau și, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei. Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăția lui Dumnezeu și celorlalte cetăți, pentru că de aceea am fost trimis”. Și predica prin sinagogile din Iudéea.

Luca 4:14-44 Noua Traducere Românească (NTR)

Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s-a răspândit prin toată vecinătatea. El îi învăța pe oameni în sinagogi și era glorificat de toți. A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S-a ridicat să citească. I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, căci El M-a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună. El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și orbilor – redarea vederii, să-i eliberez pe cei asupriți, să proclam anul de îndurare al Domnului“. Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. El a început să le vorbească astfel: ‒ Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre. Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau: ‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif? El le-a zis: ‒ Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!“. Apoi a zis: ‒ Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria lui. Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși în Israel, dar niciunul dintre ei n-a fost curățit, ci doar sirianul Naaman. Când au auzit acestea, toți cei din sinagogă s-au mâniat foarte tare. Ei s-au ridicat, L-au scos în afara cetății și L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat. Apoi S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, și, în ziua de Sabat, a început să-i învețe pe oameni. Ei erau uimiți de învățătura Lui, deoarece cuvântul Lui avea autoritate. În sinagogă era un om care avea în el un duh necurat, un demon. El a strigat cu glas tare: ‒ Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu! Isus l-a mustrat, zicând: ‒ Taci și ieși din el! Atunci demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor și a ieșit din el fără să-i facă vreun rău. Toți au fost cuprinși de uimire și se întrebau unii pe alții, zicând: „Ce fel de învățătură este aceasta? El poruncește cu autoritate și cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“. Și I s-a dus vestea în orice loc din vecinătate. S-a ridicat și, după ce a ieșit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, și ei L-au rugat pentru ea. El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat deodată și a început să le slujească. După apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi suferind de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Și-a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i-a vindecat. De asemenea, din mulți ieșeau demoni, care strigau și ziceau: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!“. Dar El îi mustra și nu le dădea voie să vorbească, pentru că știau că El este Cristosul. În zorii zilei, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Mulțimile au început să-L caute și au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, pentru ca să nu plece de la ei, însă El le-a zis: „Trebuie să vestesc și în alte cetăți Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am fost trimis“. Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.