Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. A venit la Nazarét, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaía și deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:
„Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns,
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi
eliberarea
și celor orbi, recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriți;
să vestesc un an de bunăvoință
al Domnului”.
Apoi, închizând cartea și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el. A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați [ascultat-o] cu urechile voastre!”. Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura lui și spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veți zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă și aici, în patria ta!». Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; și adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani și șase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată țara, dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului. Și mulți leproși erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curățat, decât doar Naamán siriánul”.
Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie. Ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Apoi a coborât la Cafárnaum – o cetate din Galiléea – și îi învăța [în zilele de] sâmbătă, iar ei erau uimiți de învățătura lui, deoarece cuvântul lui era [spus] cu autoritate.
Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat și striga cu glas puternic: „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”. Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci și ieși din el!”. Atunci diavolul l-a trântit în mijloc și a ieșit din el fără ca să-i facă vreun rău. I-a cuprins teama pe toți și spuneau unii către alții: „Ce fel de cuvânt este acesta? El le poruncește duhurilor necurate cu autoritate și putere și ele ies!”. Și vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.
Ieșind din sinagogă, [Isus] a intrat în casa lui Símon. Soacra lui Símon era cuprinsă de o febră mare și l-au rugat pentru ea. Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei și aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea.
La apusul soarelui, toți cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-și mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: din mulți ieșeau diavoli care strigau și spuneau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”. Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească pentru că știau că el este Cristos.
După ce s-a făcut ziuă, ieșind, a mers într-un loc pustiu, însă mulțimile îl căutau și, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei. Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăția lui Dumnezeu și celorlalte cetăți, pentru că de aceea am fost trimis”. Și predica prin sinagogile din Iudéea.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
