Iisus veni, după aceea,
Plin de putere-n Galileea.
Pe oameni, El i-a învățat,
În sinagogi, neîncetat.
Toți cei din juru-I Îl slăveau
Și, dragoste, Îi arătau.
La Nazaret, El a sosit
Și, cum era obișnuit,
Când fost-a ziua de Sabat,
În sinagogă a intrat
Căci, să citească, a dorit.
Atuncea, I S-a oferit
A lui Isaia prorocie,
Care s-a potrivit să fie
Deschisă chiar în acel loc,
În care, marele proroc
A scris: „Duhul lui Dumnezeu
E, peste Mine, tot mereu.
Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc
Și, Evanghelia, s-o vestesc,
Săracilor. Trimis sunt Eu,
De către Domnul Dumnezeu,
Pentru-a aduce vindecare,
La toți acei dintre voi, care
Simt că li-e inima zdrobită.
Prin Mine, vă va fi vestită
Eliberarea robilor
Războiului; iar orbilor,
Vederile, le dăruiesc;
Pe apăsați, îi slobozesc
Și-apoi, vesti-voi tuturor –
Pentru orice locuitor
De pe-ntinsul pământului –
Anu-ndurării Domnului.”
În urmă, cartea, a închis-o,
Îngrijitorului a-ntins-o
Și a stat jos. Toți s-au uitat,
Uimiți, iar El a cuvântat:
„Tot ce, acuma, v-am citit,
Să știți că astăzi, s-a-mplinit.”
De bine, oameni-L vorbeau
Și, foarte mult, se minunau
De vorbele-I pline de har,
Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar,
Oare, acest Învățător,
Nu este-al lui Iosif fecior?”
Iisus le-a zis: „Fără-ndoială,
Îmi veți spune acea zicală:
„Te vindecă, întâi, pe Tine,
Și-apoi, îi fă, pe alții, bine”,
Sau „Fă și-acas’, la Tine-acum,
La fel ca și-n Capernaum!”
Apoi, a mai adăugat:
„Iată, vă spun adevărat:
Nu-i prețuit nici un proroc,
În țara sa, în al său loc.
Adevărat zic, oameni buni:
A fost, trei ani și șase luni,
Cerul închis, ploi să nu fie –
În vremurile lui Ilie –
Când mare foamete-a venit
Și peste țară-a bântuit.
Erau, atunci, în Israel
Văduve multe, însă, el –
Ilie – nu a fost trimis
La ele, ci, cum i s-a zis,
În Sarepta Sidonului,
După porunca Domnului
La una doar, a poposit.
De-asemenea, ați auzit,
Că-n zilele lui Elisei –
Leproși – mulți fost-au. Dintre ei,
Un sirian s-a curățat:
Naman – doar el s-a vindecat.”
Vorbele sale au stârnit
Mânie; toți s-au sfătuit
Și-au hotărât, pe loc, a-L scoate,
În mare grabă, din cetate.
De pe sprânceana muntelui,
În hăul de la poala lui,
Au vrut să-L zvârle, dar Iisus
Trecu prin ei și-apoi, S-a dus
În alte părți, ieșind ușor,
Din îmbulzeala gloatelor.
Spre Galileea, a pornit
Și-n Capernaum S-a oprit,
Unde-a-nceput și-a învățat
Norodu-n ziua de Sabat.
Uimiți erau, peste măsură,
De marea Lui învățătură,
Toți cei ce-n Templu, se găseau
Și vorbele Îi ascultau.
În sinagogă, s-a aflat
Un om, cu duhul necurat.
Văzându-L, pe Iisus, că vine,
El a strigat: „Ce-avem cu Tine?!
Venit-ai să ne prăpădești
Iisuse?! Ce vrei?! Cine ești,
Nazarinene, Te știu eu:
Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”
Iisus, pe-acel duh, l-a certat,
Spunând: „Să taci și, imediat,
Ieși, din acest nenorocit!”
Dracul, atunci, l-a tăvălit,
Pe bietul om, în adunare,
Speriindu-i pe toți, după care,
S-a depărtat de trupul său,
Fără a-i face nici un rău.
Cei cari – acolo – strânși, erau,
Cuprinși de spaimă, se-ntrebau:
„Ce-nseamnă lucrurile-aceste?!
El, cu putere, poruncește,
Și vorbele-I sunt ascultate,
De duhurile necurate,
Căci le-am văzut, cum au ieșit
Afară, când le-a poruncit!”
Îndată, vestea s-a întins
Și-ntreg ținutul l-a cuprins,
Încât, cu toții au aflat
Minunea ce s-a întâmplat.
Iisus, la Petru, a intrat.
Soacra acestuia sta-n pat,
Fiind, de friguri, chinuită.
Pe loc, a fost înzdrăvenită,
Când S-a apropiat Iisus
Și, mâna, peste ea, Și-a pus.
Apoi, femeia a venit
Și-a început de le-a slujit.
La asfințitul soarelui,
Toți cei din partea locului,
Care aveau bolnavi, i-au dus,
Să-i pună-n fața lui Iisus.
El, mâinile, Și le pleca,
Peste bolnavi, și-i vindeca.
Din mulți, afară, draci ieșeau
Și, plini de groază, Îi strigau:
„Tu ești Hristosul Domnului!
Noi știm că Tu ești Fiul Lui!”
Însă, Iisus nu i-a lăsat
Ca să vorbească – i-a mustrat
Pe cei pe care-afar’ i-a scos,
Căci Îl știau că e Hristos.
De ziuă, când s-a luminat,
Iisus, de-acolo, a plecat,
Să caute un loc pustiu.
Noroadele, până târziu,
L-au căutat, ca să-L oprească,
Să-L roage să nu-i părăsească.
Dar El le-a zis: „Vă părăsesc,
Fiindcă vreau ca să vestesc,
De-acuma, Evanghelia,
Și-n alte părți, căci, pentru Ea,
Sunt Eu, la voi, acum, trimis.”
După ce aste vorbe-a zis,
Prin Galileea, El S-a dus,
Făcând așa precum a spus.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
