Luca 4:1-30
Luca 4:1-30 Noua Traducere Românească (NTR)
Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în deșert, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit. Atunci diavolul I-a zis: ‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește-i acestei pietre să se transforme în pâine! Însă Isus i-a răspuns: ‒ Este scris: „Omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“. Atunci diavolul L-a dus sus, pe un loc înalt, și I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. Diavolul I-a zis: ‒ Ție Îți voi da toată această autoritate și gloria lor, căci mie mi-a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta! Isus, răspunzând, i-a zis: ‒ Este scris: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să-I slujești!“. Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streașina Templului și I-a zis: ‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, căci este scris: „El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine, ca să Te păzească“ și „Ei Te vor purta pe brațe, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“. Isus, răspunzând, i-a spus: ‒ S-a zis: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“. După ce L-a ispitit în orice fel, diavolul s-a îndepărtat de la El până la o anumită vreme. Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s-a răspândit prin toată vecinătatea. El îi învăța pe oameni în sinagogi și era glorificat de toți. A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S-a ridicat să citească. I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, căci El M-a uns ca să aduc celor sărmani vestea bună. El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și orbilor – redarea vederii, să-i eliberez pe cei asupriți, să proclam anul de îndurare al Domnului“. Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. El a început să le vorbească astfel: ‒ Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre. Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau: ‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif? El le-a zis: ‒ Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!“. Apoi a zis: ‒ Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria lui. Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși în Israel, dar niciunul dintre ei n-a fost curățit, ci doar sirianul Naaman. Când au auzit acestea, toți cei din sinagogă s-au mâniat foarte tare. Ei s-au ridicat, L-au scos în afara cetății și L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Luca 4:1-30 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Iisus, plin de Duh Sfânt, s-a întors de la Iordan şi Duhul L-a dus în pustie, unde a fost ispitit de Diavol timp de patruzeci de zile. Şi n-a mâncat nimic în cele patruzeci de zile şi la sfârşitul lor a flămânzit. Atunci Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să se facă pâine!” Iisus i-a răspuns: „Stă scris: nu numai cu pâine trăieşte omul.” Ducându-L mai sus, Diavolul I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi I-a spus: „Ţie îţi voi da toată puterea aceasta şi slava lor, fiindcă mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. Aşadar, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Iisus i-a răspuns: „Stă scris: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti !” Apoi Diavolul L-a dus la Ierusalim, L-a aşezat în locul cel mai înalt al Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici, fiindcă stă scris: Îngerilor Săi le va porunci pentru Tine, să Te păzească şi: Te vor ridica pe mâini ca nu cumva să-Ţi loveşti de piatră piciorul. ” Dar Iisus i-a răspuns: „S-a zis: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău !” Când a sfârşit toate aceste ispite, Diavolul a plecat de la El pentru o vreme. Apoi Iisus s-a întors cu puterea Duhului în Galileea, iar vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul. Şi îi învăţa în sinagogile lor, fiind lăudat de toţi. Şi s-a dus la Nazaret, unde crescuse, şi într-o sâmbătă a intrat, după obiceiul Său, în sinagogă şi s-a ridicat să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia şi deschizând-o a găsit locul în care era scris: Duhul Domnului este peste Mine căci El M-a uns să duc vestea cea bună săracilor; M-a trimis să vestesc celor întemniţaţi iertarea şi orbilor vederea; să-i eliberez pe cei asupriţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului. Apoi a închis cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. Atunci a început să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în auzul vostru.” Toţi Îl lăudau şi se mirau de harul cuvintelor pe care le spunea şi ziceau: „Nu e oare acesta fiul lui Iosif?” Dar El le-a spus: „Cu siguranţă îmi veţi spune zicala: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Fă şi aici, în ţara Ta câte am auzit că s-au întâmplat în Capernaum.” Şi a mai zis: „Adevărat vă spun: nici un profet nu e bine primit în ţara lui. Şi e adevărat ce vă spun că erau multe văduve în Israel pe vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni şi a fost foamete mare în tot ţinutul, dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, ci numai la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Şi erau mulţi leproşi în Israel pe vremea profetului Elisei şi nici unul dintre ei nu a fost curăţit, ci doar Naaman Sirianul.” Când au auzit acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie şi, ridicându-se, L-au scos din cetate şi L-au dus pe creasta muntelui pe care era zidită cetatea lor ca să-L arunce de acolo. Dar El, trecând printre ei, a plecat.
Luca 4:1-30 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar Isus, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie, Fiind ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. Și nu a mâncat nimic în zilele acelea; și după ce s-au terminat, la urmă a flămânzit. Și diavolul i-a spus: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să se facă pâine. Și Isus i-a răspuns, zicând: Este scris că omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. Și diavolul, luându-l pe un munte înalt, i-a arătat toate împărățiile pământului în timp de o clipă. Și diavolul i-a spus: Îți voi da ție toată această putere și gloria lor, pentru că îmi este dată; și o dau oricui voiesc. De aceea dacă mi te vei închina, toată va fi a ta. Și Isus a răspuns și i-a zis: Înapoia mea, Satan; fiindcă este scris: Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai lui servește-i. Și l-a adus la Ierusalim și l-a așezat pe un turn al templului și i-a spus: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici; Fiindcă este scris: El va porunci îngerilor săi referitor la tine, să te apere; Și te vor purta pe mâini, ca nu cumva să îți lovești piciorul de vreo piatră. Și Isus, răspunzând, i-a zis: S-a spus: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. Și după ce diavolul a terminat toată ispitirea, a plecat de la el pentru un timp. Și Isus s-a întors în puterea Duhului în Galileea; și s-a răspândit o faimă despre el prin toată regiunea dimprejur. Și el îi învăța în sinagogile lor, fiind glorificat de toți. Și a venit în Nazaret, unde fusese crescut; și așa cum era obiceiul lui, a intrat în sinagogă în ziua de sabat și s-a sculat să citească, Și i s-a dat cartea profetului Isaia. Și după ce a deschis cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului este asupra mea, pentru că m-a uns să predic săracilor evanghelia; m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să predic celor captivi eliberarea și orbilor primirea vederii, să pun în libertate pe cei zdrobiți, Să predic anul de îndurare al Domnului. Și a închis cartea și a dat-o înapoi servitorului sinagogii și a șezut. Iar ochii tuturor celor ce erau în sinagogă erau ațintiți asupra lui. Și a început să le spună: În această zi este împlinită această scriptură în urechile voastre. Și toți îi aduceau mărturie și se minunau de cuvintele cu har care ieșeau din gura lui. Și spuneau: Nu este acesta fiul lui Iosif? Iar el le-a spus: Într-adevăr, îmi veți spune acest proverb: Doctore, vindecă-te pe tine însuți; tot ce am auzit că s-a făcut în Capernaum, fă și aici în patria ta. Și a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui. Dar în adevăr vă spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani și șase luni, când a fost foamete mare peste toată țara; Dar la niciuna dintre ele nu a fost trimis Ilie, decât în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și erau mulți leproși în Israel în timpul lui Elisei, profetul; totuși niciunul dintre ei nu a fost curățit, afară de Naaman, sirianul. Și toți cei din sinagogă, când au auzit acestea, au fost umpluți de furie. Și s-au sculat și l-au scos afară din cetate și l-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să îl arunce cu capul în jos. Dar el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Luca 4:1-30 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Isus, plin de Duhul Sfânt, S‑a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de Diavol timp de patruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în acele zile; la sfârșitul lor, a flămânzit. Diavolul I‑a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să se facă pâine!” Isus i‑a răspuns: „Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, [ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu]. ” [Diavolul] L‑a urcat [pe un munte înalt], I‑a arătat într‑o clipă toate împărățiile lumii și I‑a zis: „Ție Îți voi da slava lor și toată stăpânirea aceasta; căci mie mi‑a fost dată și o dau cui vreau. Așadar, dacă Te vei închina în fața mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i‑a zis: „[Înapoia Mea, Satano!] Este scris: Domnului, Dumnezeului tău, să I te închini și numai Lui să‑I slujești. ” Diavolul L‑a dus apoi în Ierusalim, L‑a pus pe acoperișul Templului și I‑a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici; căci este scris: El le va porunci îngerilor Săi să te păzească și: Ei te vor purta pe mâini, ca nu cumva să‑ți lovești piciorul de vreo piatră. ” Isus i‑a răspuns zicând: „S‑a spus: Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău. ” După ce L‑a ispitit în toate aceste feluri, Diavolul a plecat de la El pentru o vreme. Isus, plin de puterea Duhului, S‑a întors în Galileea, iar vestea despre El s‑a răspândit peste tot în împrejurimi. El îi învăța pe oameni în sinagogile lor și era lăudat de toți. A mers în Nazaret, unde fusese crescut. După obiceiul Său, în sabat a intrat în sinagogă și S‑a ridicat să citească. I s‑a dat cartea profetului Isaia, iar El a deschis‑o și a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M‑a uns să le aduc săracilor o veste bună, M‑a trimis [să‑i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,] să le propovăduiesc prinșilor de război eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să‑i eliberez pe cei asupriți și să vestesc anul bunăvoinței Domnului.” Apoi, a înfășurat sulul cărții, i l‑a dat înapoi îngrijitorului și S‑a așezat. Privirile tuturor celor din sinagogă erau ațintite asupra Lui. Și a început să le spună: „Astăzi, scriptura aceasta s‑a împlinit în auzul vostru.” Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele cu har care‑I ieșeau din gură și ziceau: „Oare nu este acesta fiul lui Iosif?” Isus le‑a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «‘Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!’ Ce am auzit că ai făcut în Capernaum, fă și aici, în patria Ta!»” Și a mai zis: „Adevărat vă spun că niciun profet nu este bine primit în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, astfel că a fost o mare foamete în toată țara, și totuși Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea profetului Elisei, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci numai Naaman, sirianul.” Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de mânie, s‑au ridicat, L‑au scos din cetate și L‑au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să‑L arunce de acolo. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Luca 4:1-30 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de Diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; și după ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine!” Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»” Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului și I-a zis: „Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă dar Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: «Să I te închini Domnului, Dumnezeului tău, și numai Lui să-I slujești.»” Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: «El le va porunci îngerilor Lui să Te păzească» și: «Ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră».” Isus i-a răspuns: „S-a spus: «Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău.»” După ce L-a ispitit în toate felurile, Diavolul a plecat de la El, până la o vreme. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea; și I s-a dus vestea în tot ținutul de primprejur. El îi învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți. A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să le vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să-i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să le propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor – căpătarea vederii, să le dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă a închis cartea, i-a dat-o înapoi îngrijitorului și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit.” Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?” Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți!» și Îmi veți zice: «Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum!» Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni și când a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel, și totuși Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, și totuși niciunul din ei n-a fost curățit, în afară de Naaman, sirianul.” Toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Și s-au sculat, L-au scos din cetate și L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo.
Luca 4:1-30 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Plin de Spiritul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan și a fost condus de Acesta în deșert. Acolo a fost testat de diavol patruzeci de zile, timp în care nu a mâncat nimic. Apoi a flămânzit. Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, ordonă acestei pietre să se transforme în pâine!” Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, [ci (și) cu orice cuvânt care provine din gura lui Dumnezeu.»]” Diavolul L-a dus pe un loc foarte înalt și I-a prezentat într-o clipă toate regatele lumii; apoi I-a zis: „Îți voi oferi toată autoritatea și toată gloria acestora – pentru că mie îmi este dată și o confer oricui doresc. Deci dacă Te vei închina înaintea mea, toate vor fi ale Tale.” Răspunzând, Isus i-a zis: „La spatele Meu, Satan! Este scris: «Să te închini Dumnezeului tău numit Iahve; și numai Lui să Îi slujești.»” Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a pus pe terasa templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; pentru că este scris: «El va porunci îngerilor Săi să Te păzească.» și «ei Te vor lua pe brațe ca să nu Îți lovești piciorul de vreo piatră.»” Isus i-a răspuns: „S-a zis: «Să nu-L provoci pe Dumnezeul tău numit Iahve să acționeze incorect!»” După ce L-a testat pe Isus în toate felurile, diavolul a plecat temporar de la El. Plin de forța oferită de Spirit(ul Sfânt), Isus S-a întors în Galileea; și oamenii au început să vorbească despre El în localitățile învecinate cu această zonă. În timp ce El îi învăța pe oameni în sinagogile lor, era lăudat de toți. A venit în Nazaret, unde crescuse ca și copil. Conform obiceiului pe care îl avea, a intrat în sinagogă în ziua Sabatului. S-a ridicat să citească și I s-a dat cartea profetului Isaia. Când a deschis-o, a citit textul care avea următorul conținut: „Spiritul lui Iahve este cu Mine. El M-a desemnat să predic săracilor Vestea Bună. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită și să anunț eliberarea prizonierilor. Am mai fost trimis să ofer vedere orbilor, să eliberez pe cei oprimați și să anunț începutul anului în care putem beneficia de bunăvoința lui Iahve.” Apoi a închis cartea, a dat-o înapoi celui care se îngrijea de păstrarea ei și a stat jos. Toți cei care erau în sinagogă, Îl priveau cu maximă atenție. Atunci a început să le spună: „Ce am citit din Scriptură, s-a întâmplat (chiar) astăzi!” Toți vorbeau bine despre El; și mirându-se cu privire la cuvintele pline de har pe care le rostea, se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?” Isus le-a zis: „Desigur, veți considera că este cazul să Îmi spuneți proverbul «Doctore, vindecă-Te pe Tine!», adică Îmi veți pretinde: «Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum!» Dar să știți că niciun profet nu este apreciat corespunzător în patria lui. Da, așa este. Amintiți-vă că pe vremea lui Ilie, deși erau multe văduve în Israel atunci când a fost foamete din cauza secetei, Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, cu excepția aceleia din Sarepta, aparținând de Sidon. Iar pe vremea profetului Elisei, erau mulți leproși în Israel; și totuși, cu excepția lui Naaman, sirianul, niciunul dintre ei nu a fost vindecat de lepra lui.” Toți oamenii care erau în sinagogă, s-au mâniat foarte rău când au auzit aceste remarci ale lui Isus. Atunci s-au ridicat, L-au scos de acolo și L-au dus pe creasta muntelui pe care era construit orașul, ca să Îl arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo.
Luca 4:1-30 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus, de Duhul Sfânt, mânat, De la Iordan, când a plecat, Către pustie, a pornit. Acolo, fost-a ispitit De diavol, patruzeci de zile. Cum spun ale Scripturii file, El n-a mâncat, nici n-a băut. Însă, când timpul a trecut, Ajuns-a de a flămânzit. Atunci, Satana a venit Și-a zis: „Ascultă ce-ți spun eu: De ești Fiul lui Dumnezeu, Ce mai aștepți?! De foame, scapă, Zicând ca, pâine, să se facă Aceste pietre! Poruncește!” „Nu doar cu pâine se trăiește! Prea bine știi!” – Iisus i-a zis – „Omul, așa precum e scris, Trăiește cu orice cuvânt, Ce vine de la Domnul Sfânt.” Satan, pe-un munte, L-a urcat, Iar după ce I-a arătat Întinderea pământului – Cu toată-mpărăția lui – I-a spus: „De vrei, poți ca să fii, Stăpân, pe aste-mpărății, Căci toate, îmi sunt date mie. Eu pot să ți le dărui ție, Bine-nțeles, de Te-nvoiești Să mi Te-nchini și să-mi slujești!” „Napoia Mea” – Iisus i-a zis – „Satano! Pentru că e scris: „Să te închini doar Domnului Și să-I slujești, mereu, doar Lui!” Atuncea, diavolul L-a dus, Pân’ la Ierusalim. L-a pus Pe-acoperișul Templului: „Dacă ești Fiul Domnului, Așa precum mărturisești, Sari jos, căci n-ai să Te lovești” – Satana, lui Iisus, i-a zis – „Pentru că știi că este scris: „Va porunci, îngerilor, Să Te păzească. Ei Te vor Purta pe mâini, ca nu cumva, S-atingi piciorul de ceva – De pietre, să nu Te lovești.” „Dar nici să nu Îl ispitești Pe Domnul! Și asta s-a spus!” – Satanei, i-a răspuns Iisus. Oricât, Satan s-a străduit A-L ispiti, n-a reușit; Și-atunci, înfrânt și supărat, Pentru o vreme, L-a lăsat. Iisus veni, după aceea, Plin de putere-n Galileea. Pe oameni, El i-a învățat, În sinagogi, neîncetat. Toți cei din juru-I Îl slăveau Și, dragoste, Îi arătau. La Nazaret, El a sosit Și, cum era obișnuit, Când fost-a ziua de Sabat, În sinagogă a intrat Căci, să citească, a dorit. Atuncea, I S-a oferit A lui Isaia prorocie, Care s-a potrivit să fie Deschisă chiar în acel loc, În care, marele proroc A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc Și-apoi, vesti-voi tuturor – Pentru orice locuitor De pe-ntinsul pământului – Anu-ndurării Domnului.” În urmă, cartea, a închis-o, Îngrijitorului a-ntins-o Și a stat jos. Toți s-au uitat, Uimiți, iar El a cuvântat: „Tot ce, acuma, v-am citit, Să știți că astăzi, s-a-mplinit.” De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?” Iisus le-a zis: „Fără-ndoială, Îmi veți spune acea zicală: „Te vindecă, întâi, pe Tine, Și-apoi, îi fă, pe alții, bine”, Sau „Fă și-acas’, la Tine-acum, La fel ca și-n Capernaum!” Apoi, a mai adăugat: „Iată, vă spun adevărat: Nu-i prețuit nici un proroc, În țara sa, în al său loc. Adevărat zic, oameni buni: A fost, trei ani și șase luni, Cerul închis, ploi să nu fie – În vremurile lui Ilie – Când mare foamete-a venit Și peste țară-a bântuit. Erau, atunci, în Israel Văduve multe, însă, el – Ilie – nu a fost trimis La ele, ci, cum i s-a zis, În Sarepta Sidonului, După porunca Domnului La una doar, a poposit. De-asemenea, ați auzit, Că-n zilele lui Elisei – Leproși – mulți fost-au. Dintre ei, Un sirian s-a curățat: Naman – doar el s-a vindecat.” Vorbele sale au stârnit Mânie; toți s-au sfătuit Și-au hotărât, pe loc, a-L scoate, În mare grabă, din cetate. De pe sprânceana muntelui, În hăul de la poala lui, Au vrut să-L zvârle, dar Iisus Trecu prin ei și-apoi, S-a dus În alte părți, ieșind ușor, Din îmbulzeala gloatelor.
Luca 4:1-30 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordán și a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea și, când ele s-au sfârșit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”. Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii și diavolul i-a spus: „Îți voi da toată autoritatea și gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. Răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei sluji»”. L-a dus apoi în Ierusalím și l-a așezat pe coama templului și i-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privința ta ca să te păzească și: Te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră»”. Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”. Și după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp. Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. A venit la Nazarét, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaía și deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de bunăvoință al Domnului”. Apoi, închizând cartea și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el. A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați [ascultat-o] cu urechile voastre!”. Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura lui și spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veți zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă și aici, în patria ta!». Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; și adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani și șase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată țara, dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului. Și mulți leproși erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curățat, decât doar Naamán siriánul”. Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie. Ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Luca 4:1-30 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; și, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.” Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului, și I-a zis: „Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.’” Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească’; și ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.’” Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.’” După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea și I s-a dus vestea în tot ținutul dimprejur. El învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți. A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit.” Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?” Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuți’ și Îmi veți zice: ‘Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.’ Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni și când a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel, și totuși Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, și totuși niciunul din ei n-a fost curățit, afară de Naaman, Sirianul.” Toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Și s-au sculat, L-au scos din cetate și L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo.