Isus, plin de Duhul Sfânt, S‑a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de Diavol timp de patruzeci de zile. N‑a mâncat nimic în acele zile; la sfârșitul lor, a flămânzit. Diavolul I‑a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să se facă pâine!” Isus i‑a răspuns: „Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, [ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu]. ” [Diavolul] L‑a urcat [pe un munte înalt], I‑a arătat într‑o clipă toate împărățiile lumii și I‑a zis: „Ție Îți voi da slava lor și toată stăpânirea aceasta; căci mie mi‑a fost dată și o dau cui vreau. Așadar, dacă Te vei închina în fața mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i‑a zis: „[Înapoia Mea, Satano!] Este scris:
Domnului, Dumnezeului tău, să I te închini
și numai Lui să‑I slujești. ”
Diavolul L‑a dus apoi în Ierusalim, L‑a pus pe acoperișul Templului și I‑a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos de aici; căci este scris:
El le va porunci îngerilor Săi
să te păzească
și:
Ei te vor purta pe mâini,
ca nu cumva să‑ți lovești piciorul de vreo piatră. ”
Isus i‑a răspuns zicând: „S‑a spus: Să nu‑L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău. ” După ce L‑a ispitit în toate aceste feluri, Diavolul a plecat de la El pentru o vreme.
Isus, plin de puterea Duhului, S‑a întors în Galileea, iar vestea despre El s‑a răspândit peste tot în împrejurimi. El îi învăța pe oameni în sinagogile lor și era lăudat de toți.
A mers în Nazaret, unde fusese crescut. După obiceiul Său, în sabat a intrat în sinagogă și S‑a ridicat să citească. I s‑a dat cartea profetului Isaia, iar El a deschis‑o și a găsit locul unde era scris:
„Duhul Domnului este peste Mine,
pentru că M‑a uns
să le aduc săracilor o veste bună,
M‑a trimis [să‑i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,]
să le propovăduiesc prinșilor de război eliberarea
și orbilor căpătarea vederii,
să‑i eliberez pe cei asupriți
și să vestesc anul bunăvoinței Domnului.”
Apoi, a înfășurat sulul cărții, i l‑a dat înapoi îngrijitorului și S‑a așezat. Privirile tuturor celor din sinagogă erau ațintite asupra Lui. Și a început să le spună: „Astăzi, scriptura aceasta s‑a împlinit în auzul vostru.” Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele cu har care‑I ieșeau din gură și ziceau: „Oare nu este acesta fiul lui Iosif?” Isus le‑a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «‘Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!’ Ce am auzit că ai făcut în Capernaum, fă și aici, în patria Ta!»” Și a mai zis: „Adevărat vă spun că niciun profet nu este bine primit în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, astfel că a fost o mare foamete în toată țara, și totuși Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea profetului Elisei, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci numai Naaman, sirianul.” Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de mânie, s‑au ridicat, L‑au scos din cetate și L‑au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să‑L arunce de acolo. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
