Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în deșert, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârșitul lor a flămânzit.
Atunci diavolul I-a zis:
‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește-i acestei pietre să se transforme în pâine!
Însă Isus i-a răspuns:
‒ Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!“.
Atunci diavolul L-a dus sus, pe un loc înalt, și I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii.
Diavolul I-a zis:
‒ Ție Îți voi da toată această autoritate și gloria lor, căci mie mi-a fost încredințată, iar eu o dau cui vreau. Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta!
Isus, răspunzând, i-a zis:
‒ Este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să-I slujești!“.
Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streașina Templului și I-a zis:
‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească“
și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“.
Isus, răspunzând, i-a spus:
‒ S-a zis: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“.
După ce L-a ispitit în orice fel, diavolul s-a îndepărtat de la El până la o anumită vreme.
Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului, și vestea cu privire la El s-a răspândit prin toată vecinătatea. El îi învăța pe oameni în sinagogi și era glorificat de toți.
A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S-a ridicat să citească. I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:
„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M-a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea
și orbilor – redarea vederii,
să-i eliberez pe cei asupriți,
să proclam anul de îndurare al Domnului“.
Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.
El a început să le vorbească astfel:
‒ Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.
Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:
‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?
El le-a zis:
‒ Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!“.
Apoi a zis:
‒ Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria lui. Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși în Israel, dar niciunul dintre ei n-a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.
Când au auzit acestea, toți cei din sinagogă s-au mâniat foarte tare. Ei s-au ridicat, L-au scos în afara cetății și L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
