Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordán și a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea și, când ele s-au sfârșit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”.
Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii și diavolul i-a spus: „Îți voi da toată autoritatea și gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. Răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris:
«Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora
și numai lui îi vei sluji»”.
L-a dus apoi în Ierusalím și l-a așezat pe coama templului și i-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris:
«Le va porunci îngerilor săi
în privința ta ca să te păzească
și: Te vor duce pe mâini
ca nu cumva să-ți lovești piciorul
de vreo piatră»”.
Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”. Și după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului și faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăța în sinagogile lor și era glorificat de toți. A venit la Nazarét, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaía și deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:
„Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns,
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi
eliberarea
și celor orbi, recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriți;
să vestesc un an de bunăvoință
al Domnului”.
Apoi, închizând cartea și dând-o înapoi slujitorului, s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el. A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați [ascultat-o] cu urechile voastre!”. Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura lui și spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veți zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă și aici, în patria ta!». Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; și adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani și șase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată țara, dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului. Și mulți leproși erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curățat, decât doar Naamán siriánul”.
Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie. Ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
