Iisus, plin de Duh Sfânt, s-a întors de la Iordan şi Duhul L-a dus în pustie, unde a fost ispitit de Diavol timp de patruzeci de zile. Şi n-a mâncat nimic în cele patruzeci de zile şi la sfârşitul lor a flămânzit. Atunci Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să se facă pâine!” Iisus i-a răspuns: „Stă scris: nu numai cu pâine trăieşte omul.” Ducându-L mai sus, Diavolul I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi I-a spus: „Ţie îţi voi da toată puterea aceasta şi slava lor, fiindcă mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. Aşadar, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Iisus i-a răspuns: „Stă scris:
Domnului Dumnezeului tău să I te închini
şi numai Lui să-I slujeşti !”
Apoi Diavolul L-a dus la Ierusalim, L-a aşezat în locul cel mai înalt al Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici, fiindcă stă scris:
Îngerilor Săi le va porunci pentru Tine,
să Te păzească
şi:
Te vor ridica pe mâini
ca nu cumva să-Ţi loveşti de piatră piciorul. ”
Dar Iisus i-a răspuns: „S-a zis: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău !” Când a sfârşit toate aceste ispite, Diavolul a plecat de la El pentru o vreme.
Apoi Iisus s-a întors cu puterea Duhului în Galileea, iar vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul. Şi îi învăţa în sinagogile lor, fiind lăudat de toţi.
Şi s-a dus la Nazaret, unde crescuse, şi într-o sâmbătă a intrat, după obiceiul Său, în sinagogă şi s-a ridicat să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia şi deschizând-o a găsit locul în care era scris:
Duhul Domnului este peste Mine
căci El M-a uns
să duc vestea cea bună săracilor;
M-a trimis să vestesc celor întemniţaţi iertarea
şi orbilor vederea;
să-i eliberez pe cei asupriţi
şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.
Apoi a închis cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. Atunci a început să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în auzul vostru.” Toţi Îl lăudau şi se mirau de harul cuvintelor pe care le spunea şi ziceau: „Nu e oare acesta fiul lui Iosif?” Dar El le-a spus: „Cu siguranţă îmi veţi spune zicala: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Fă şi aici, în ţara Ta câte am auzit că s-au întâmplat în Capernaum.” Şi a mai zis: „Adevărat vă spun: nici un profet nu e bine primit în ţara lui. Şi e adevărat ce vă spun că erau multe văduve în Israel pe vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni şi a fost foamete mare în tot ţinutul, dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, ci numai la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Şi erau mulţi leproşi în Israel pe vremea profetului Elisei şi nici unul dintre ei nu a fost curăţit, ci doar Naaman Sirianul.” Când au auzit acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie şi, ridicându-se, L-au scos din cetate şi L-au dus pe creasta muntelui pe care era zidită cetatea lor ca să-L arunce de acolo. Dar El, trecând printre ei, a plecat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
