Iisus, de Duhul Sfânt, mânat,
De la Iordan, când a plecat,
Către pustie, a pornit.
Acolo, fost-a ispitit
De diavol, patruzeci de zile.
Cum spun ale Scripturii file,
El n-a mâncat, nici n-a băut.
Însă, când timpul a trecut,
Ajuns-a de a flămânzit.
Atunci, Satana a venit
Și-a zis: „Ascultă ce-ți spun eu:
De ești Fiul lui Dumnezeu,
Ce mai aștepți?! De foame, scapă,
Zicând ca, pâine, să se facă
Aceste pietre! Poruncește!”
„Nu doar cu pâine se trăiește!
Prea bine știi!” – Iisus i-a zis –
„Omul, așa precum e scris,
Trăiește cu orice cuvânt,
Ce vine de la Domnul Sfânt.”
Satan, pe-un munte, L-a urcat,
Iar după ce I-a arătat
Întinderea pământului –
Cu toată-mpărăția lui –
I-a spus: „De vrei, poți ca să fii,
Stăpân, pe aste-mpărății,
Căci toate, îmi sunt date mie.
Eu pot să ți le dărui ție,
Bine-nțeles, de Te-nvoiești
Să mi Te-nchini și să-mi slujești!”
„Napoia Mea” – Iisus i-a zis –
„Satano! Pentru că e scris:
„Să te închini doar Domnului
Și să-I slujești, mereu, doar Lui!”
Atuncea, diavolul L-a dus,
Pân’ la Ierusalim. L-a pus
Pe-acoperișul Templului:
„Dacă ești Fiul Domnului,
Așa precum mărturisești,
Sari jos, căci n-ai să Te lovești” –
Satana, lui Iisus, i-a zis –
„Pentru că știi că este scris:
„Va porunci, îngerilor,
Să Te păzească. Ei Te vor
Purta pe mâini, ca nu cumva,
S-atingi piciorul de ceva –
De pietre, să nu Te lovești.”
„Dar nici să nu Îl ispitești
Pe Domnul! Și asta s-a spus!” –
Satanei, i-a răspuns Iisus.
Oricât, Satan s-a străduit
A-L ispiti, n-a reușit;
Și-atunci, înfrânt și supărat,
Pentru o vreme, L-a lăsat.
Iisus veni, după aceea,
Plin de putere-n Galileea.
Pe oameni, El i-a învățat,
În sinagogi, neîncetat.
Toți cei din juru-I Îl slăveau
Și, dragoste, Îi arătau.
La Nazaret, El a sosit
Și, cum era obișnuit,
Când fost-a ziua de Sabat,
În sinagogă a intrat
Căci, să citească, a dorit.
Atuncea, I S-a oferit
A lui Isaia prorocie,
Care s-a potrivit să fie
Deschisă chiar în acel loc,
În care, marele proroc
A scris: „Duhul lui Dumnezeu
E, peste Mine, tot mereu.
Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc
Și, Evanghelia, s-o vestesc,
Săracilor. Trimis sunt Eu,
De către Domnul Dumnezeu,
Pentru-a aduce vindecare,
La toți acei dintre voi, care
Simt că li-e inima zdrobită.
Prin Mine, vă va fi vestită
Eliberarea robilor
Războiului; iar orbilor,
Vederile, le dăruiesc;
Pe apăsați, îi slobozesc
Și-apoi, vesti-voi tuturor –
Pentru orice locuitor
De pe-ntinsul pământului –
Anu-ndurării Domnului.”
În urmă, cartea, a închis-o,
Îngrijitorului a-ntins-o
Și a stat jos. Toți s-au uitat,
Uimiți, iar El a cuvântat:
„Tot ce, acuma, v-am citit,
Să știți că astăzi, s-a-mplinit.”
De bine, oameni-L vorbeau
Și, foarte mult, se minunau
De vorbele-I pline de har,
Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar,
Oare, acest Învățător,
Nu este-al lui Iosif fecior?”
Iisus le-a zis: „Fără-ndoială,
Îmi veți spune acea zicală:
„Te vindecă, întâi, pe Tine,
Și-apoi, îi fă, pe alții, bine”,
Sau „Fă și-acas’, la Tine-acum,
La fel ca și-n Capernaum!”
Apoi, a mai adăugat:
„Iată, vă spun adevărat:
Nu-i prețuit nici un proroc,
În țara sa, în al său loc.
Adevărat zic, oameni buni:
A fost, trei ani și șase luni,
Cerul închis, ploi să nu fie –
În vremurile lui Ilie –
Când mare foamete-a venit
Și peste țară-a bântuit.
Erau, atunci, în Israel
Văduve multe, însă, el –
Ilie – nu a fost trimis
La ele, ci, cum i s-a zis,
În Sarepta Sidonului,
După porunca Domnului
La una doar, a poposit.
De-asemenea, ați auzit,
Că-n zilele lui Elisei –
Leproși – mulți fost-au. Dintre ei,
Un sirian s-a curățat:
Naman – doar el s-a vindecat.”
Vorbele sale au stârnit
Mânie; toți s-au sfătuit
Și-au hotărât, pe loc, a-L scoate,
În mare grabă, din cetate.
De pe sprânceana muntelui,
În hăul de la poala lui,
Au vrut să-L zvârle, dar Iisus
Trecu prin ei și-apoi, S-a dus
În alte părți, ieșind ușor,
Din îmbulzeala gloatelor.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
