Luca 20:1-26
Luca 20:1-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, și I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta?” Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi: Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-ați crezut?’ Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un proroc.” Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor. Au început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:1-26 Noua Traducere Românească (NTR)
Într-una din zile, în timp ce Isus învăța poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii, și L-au întrebat: ‒ Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți-a dat această autoritate? Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți-Mi: botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni? Ei însă discutau între ei, zicând: ‒ Dacă vom răspunde: „Din Cer!“, va întreba: „Atunci de ce nu l-ați crezut?“, iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet. Așa că I-au răspuns că ei nu știu de unde era. Atunci Isus le-a zis: ‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Apoi a început să spună poporului următoarea pildă: ‒ Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie pentru un timp îndelungat. La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea din rodul viei. Viticultorii însă l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Stăpânul a trimis un alt sclav, dar și pe acela l-au bătut și, după ce l-au umilit, l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l-au rănit și l-au alungat. Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“. Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră!“. Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Așadar, ce le va face stăpânul viei? El va veni și-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora. Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: ‒ Să nu se întâmple așa! Dar El, uitându-Se la ei, a zis: ‒ Atunci ce înseamnă cuvântul acesta care a fost scris: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului“? Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera. Chiar în ceasul acela, cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă. Atunci L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului. Aceștia L-au întrebat: ‒ Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni ce este drept, și că nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? El însă, înțelegând viclenia lor, le-a zis: ‒ Arătați-Mi un denar. Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: ‒ Ale Cezarului. El le-a zis: ‒ Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Astfel, ei n-au putut să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:1-26 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” Şi au răspuns că nu ştiu de unde. Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.” Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris: Piatra pe care au aruncat-o zidarii, aceasta a ajuns în capul unghiului? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor. Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.
Luca 20:1-26 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăța el poporul în templu și predica evanghelia, că preoții de seamă și scribii au venit peste el cu bătrânii, Și i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ți-a dat această autoritate? Iar el a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru; și răspundeți-mi: Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut? Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinși că Ioan era un profet. Și au răspuns că nu puteau spune de unde era. Și Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea. Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată pentru un timp îndelungat. Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis fără nimic. Și din nou, a trimis alt rob; și l-au bătut și pe acela și l-au ocărât și l-au trimis fără nimic. Și din nou, a trimis un al treilea; și de asemenea l-au rănit și l-au aruncat afară. Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta. Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moștenitorul; să îl ucidem, ca moștenirea să fie a noastră. Și l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face așadar domnul viei? Va veni și va nimici pe acești viticultori și va da via altora. Și când au auzit, au spus: Nicidecum. Iar el i-a privit și a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei. Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera. Și preoții de seamă și scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor. Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să îl prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului. Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu? Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți? Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului. Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut.
Luca 20:1-26 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Într‑una din [acele] zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii și I‑au zis: „Spune‑ne, cu ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți‑a dat această autoritate?” Drept răspuns, El le‑a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți‑Mi: botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci, de ce n‑ați crezut în el?» Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.” Atunci au răspuns că nu știu de unde. Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.” Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie , a arendat‑o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat. La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să‑i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l‑au bătut, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis un alt rob; ei l‑au bătut și pe acela, l‑au batjocorit și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea rob; ei l‑au rănit și pe acela și l‑au scos afară. Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.» Dar lucrătorii, văzându‑l, au vorbit între ei, zicând: «Iată‑l pe moștenitor. Să‑l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!» Și, după ce l‑au scos afară din vie, l‑au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? Va veni și‑i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!” Dar Isus i‑a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise: Piatra pe care au lepădat‑o zidarii a ajuns în capul unghiului ? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar acela peste care va cădea ea va fi spulberat.” Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta. Ei Îl pândeau pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vreun cuvânt și să‑L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. Aceștia L‑au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” Isus le‑a cunoscut viclenia și le‑a spus: [„De ce Mă ispitiți?] Arătați‑Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. El le‑a zis: „Atunci dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Nu L‑au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:1-26 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, și I-au zis: „Spune-ne cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta!” Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi: botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut?» Și dacă răspundem: «De la oameni», tot norodul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan era un proroc.” Atunci I-au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, le-a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată. La vremea roadelor a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Am să-l trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.» Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: «Iată moștenitorul! Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră!» Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? Va veni, îi va pierde pe vierii aceia, și via le-o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” Dar Isus i-a privit drept în față și le-a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: «Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului»? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, și pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.” Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor. Au început să-L pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să-i plătim bir cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban! Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:1-26 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Într-o zi, Isus învăța mulțimea de oameni din apropierea templului, predicându-i Vestea Bună. Atunci au venit la El liderii preoților, învățătorii legii mozaice și conducătorii poporului (evreu). Aceștia I-au zis: „Spune-ne: cu aprobarea cui faci aceste lucruri? Cine Te-a autorizat să le faci?” Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Am și Eu o întrebare. Doresc să știu: De unde provenea botezul lui Ioan – din cer, sau de la oameni?” Dar ei au ezitat să răspundă și gândeau astfel: „Dacă răspundem «Din cer.», ne va zice «Atunci, de ce nu l-ați crezut?». Iar dacă vom răspunde «De la oameni.», tot poporul ne va omorî cu pietre; pentru că oamenii sunt convinși că Ioan a fost un profet.” Atunci au răspuns lui Isus că nu știu de unde provenea botezul lui Ioan. Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune în baza cărei autorizări fac aceste lucruri!” Apoi a început să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o viță de vie, a arendat-o unor viticultori și a plecat pentru un timp îndelungat într-o altă țară. Când era timpul strângerii fructelor, (proprietarul viei) a trimis la viticultori un sclav, ca să îi dea partea lui din producția de struguri. Dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis un alt sclav; dar viticultorii l-au bătut și pe acela, l-au ridiculizat și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit și l-au dat afară (din vie). Proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate că pe el îl vor primi onorabil!» Dar atunci când l-au văzut (venind), viticultorii au zis: «Priviți: vine cel care este moștenitorul de drept al viei! Haideți să îl omorâm, pentru ca moștenirea (lui) să fie a noastră!» L-au scos din vie și l-au omorât. În aceste condiții, ce le va face proprietarul viei? Va veni, îi va distruge și va arenda via altor viticultori.” Când au auzit ei această concluzie, au zis: „În niciun caz!” Dar Isus le-a zis: „Ce semnificație au aceste cuvinte care au fost scrise: «Piatra pe care zidarii au aruncat-o (ca fiind inutilă), a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile. Oricine va cădea peste această piatră, va fi sfărâmat; iar acela peste care va cădea ea, va fi anihilat»?” Liderii preoților și învățătorii legii (mozaice) intenționau să Îl prindă chiar atunci; dar se temeau de popor. Înțeleseseră că spunând această parabolă, Isus vorbise despre ei. Intenționând să Îl predea (în final) guvernatorului, ei au trimis la El niște spioni care se prezentau ca fiind sinceri. În realitate, aceștia urmăreau afirmațiile lui Isus, pentru a le folosi împotriva Lui. Ei L-au întrebat: „Învățătorule, știm că în vorbirea Ta îi înveți pe oameni corect cum să se raporteze la Dumnezeu și că nu îi evaluezi bazat pe lucruri exterioare. Este normal să plătim Cezarului impozit, sau nu?” Isus, care le înțelesese viclenia, le-a răspuns: „De ce Mă testați? Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!” Atunci El le-a zis: „Dați Cezarului ce îi aparține și oferiți-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” Atunci au constatat că nu pot folosi afirmațiile Lui ca pe o capcană care L-ar fi discreditat public; și mirându-se de răspunsul primit, au tăcut!
Luca 20:1-26 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Odată, când Iisus vestea, În Templu, Evanghelia Și-mpărtășea, norodului, Cu drag, învățătura Lui, L-au căutat preoții mari, Bătrânii și-ai lor cărturari. Ajunși, în fața lui Iisus, Ei L-au chemat și-apoi, I-au spus: „Cu ce puteri ai săvârșit Totul? De unde ai primit, Acea putere? Să ne spui!” El le-a vorbit, la rândul Lui: „Doresc, întâi, la rândul Meu, Să vă întreb, ceva, și Eu. Deci, iată ce am să vă cer: Botezul lui Ioan, din cer – Sau, de la oameni – a venit?” Ei, între ei, au șușotit: „Dacă, „din cer”, Îi vom răspunde, Va zice: „De-ați știut de unde Vă vine, de ce n-ați crezut?” Acum, cu toții am văzut, Că lumea l-a crezut proroc, Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc, Să spunem, că botezul lui, Vine din partea omului, Pentru că gloata asta toată, Cu pietre, are să ne bată, Până pierim.” Ei au găsit, Că este mult mai nimerit, La întrebare, a-I răspunde, Precum că n-au știut, de unde, E-al lui Ioan botez. Iisus, După ce au sfârșit, le-a spus: „Nu știți! Bine! Atunci, nici Eu N-am să vă spun, la rândul Meu, Cu ce putere am făcut Minunile, ce le-ați văzut!” Apoi, norodului, Iisus, Această pildă, i-a mai spus: „Un om, o vie, a sădit, Iar după-aceea, a tocmit Vieri, căror le-a-ncredințat, Via-n arendă, și-a plecat Înspre o țară-ndepărtată, Lipsind o vreme-ndelungată. Însă, la vremea roadelor, El a trimis, vierilor, Pe robul său, să i se dea Partea, ce i se cuvenea, Din rodul viei. A pornit Robul, cum i s-a poruncit, Dar când vierii l-au văzut, Au tăbărât de l-au bătut Și îl trimiseră, apoi, Cu mâna goală, înapoi. Atunci, stăpânu-a trimis iar, Vierilor, pe-un alt rob, dar Și el a fost batjocorit Și-apoi, din vie, izgonit. Cu-al treilea rob, a fost la fel: Păți, ca primii doi, și el, Fiind rănit și-afară dat. Când a văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânul viei s-a gândit: „Ce să mă fac? Am să trimit, Acuma, chiar pe fiul meu, Cel prea iubit, căci – gândesc eu – Cu cinste, el va fi primit.” Dar, când vierii l-au zărit, Pe fiu, iute, s-au adunat Și au ținut, îndată, sfat, Zicând: „Iată dar, că sosește Cel care, via, moștenește. Să îl ucidem! Îl lovim, Iar via, noi o moștenim!” Pe fiu, vieri-au tăbărât, L-au prins și-apoi, l-au omorât. Acum, stăpânul, ce-a făcut, Când, aste lucruri, a văzut? Pe-acei vieri, el i-a tăiat, Iar via, altora, le-a dat.” Când vorbele I-au auzit, Ei, „Nicidecum!” au și rostit. Iisus, însă, și-a ridicat Privirile, le-a cercetat, Atent, fețele și-apoi, zise: „Ce-nseamnă vorbele ce-s scrise: „Piatra cari fost-a lepădată – Cea care este aruncată De meșterii zidari – e-adusă Și-n capul unghiului, e pusă? Zdrobit e cel ce va cădea, Pe piatră și, de-asemenea; Cel peste care a picat Piatra, acela-i spulberat”?” Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus. De-atuncea, ei au încercat Să Îl pândească, ne-ncetat, Și mulți iscoditori au pus, Să stea în preajma lui Iisus. Aceștia doar se prefăceau Neprihăniți, și căutau, Mereu, capcane a-I întinde – Cu vorbe – ca să-L poată prinde, Voind – mânați de ura firii – Să-L dea-n puterea stăpânirii, Pe mâna dregătorului. Astfel, iscoditorii Lui, Prinzând prilej, grabnic, s-au dus În fața Sa și-apoi, I-au spus: „Învățătorule, venim, La Tine, pentru că noi știm, Că drept, norodu-ai învățat Și că, nicicând, n-ai căutat A privi fața omului, Ci-l înveți, calea Domnului, În adevăr. Deci, Tu cum vezi Problema birului? Ce crezi? Cezarului – am vrea să știm – Se cade, bir, să îi plătim?” El le-a știut gândul ascuns, De-acea, astfel, le-a răspuns: „De ce-ncercați, vicleni să fiți Și vreți ca să Mă ispitiți? Dați-Mi un ban! Ei, ce vedeți? Ce e înscris pe el? Spuneți! Al cui e chipul desenat Și slova ce s-a încrustat, Aici, pe fața banului?” „Toate-s ale Cezarului!” – Au răspuns ei. „E-adevărat! Atuncea, dați – ce e de dat – Cezarului, iar Domnului, Să-I dați ceea ce este-al Lui!” Astfel, văzând că n-au putut, Cu vorbe-al prinde, au tăcut Cu toții și s-au minunat De-acel răspuns, ce le-a fost dat.
Luca 20:1-26 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Într-una din zile, pe când învăța poporul în templu [și predica] vestea cea bună au venit arhiereii și cărturarii, împreună cu bătrânii, și i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau cine este acela care ți-a dat această putere!”. Atunci el, răspunzând, le-a zis: „Vă voi pune și eu o întrebare. Spuneți-mi: botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?”! Ei însă discutau între ei, spunând: „Dacă spunem: «Din ceruri», el va spune: «De ce nu ați crezut în el?». Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinși că Ioan este un profet”. Și au răspuns că nu știau de unde era. Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea”. Atunci a început să spună mulțimii această parabolă: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat într-o călătorie pe un timp îndelungat. La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să-i dea din rodul viei; dar viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu [mâinile] goale. A mai trimis și un alt servitor, dar ei l-au bătut și pe acesta, l-au necinstit și l-au trimis cu [mâinile] goale. A trimis un al treilea, dar ei l-au bătut până la sânge și l-au alungat. Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate de el le va fi rușine». Însă viticultorii, văzându-l, discutau unii cu alții, zicând: «Acesta este moștenitorul; să-l ucidem pentru ca moștenirea lui să fie a noastră!». Și aruncându-l afară din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stăpânul viei? Va veni și-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple!”. Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnă ceea ce s-a scris: «Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară?». Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea, va fi zdrobit”. Cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, căci înțeleseseră că pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor. Și urmărindu-l cu atenție, au trimis spioni care se prezentau ca fiind drepți, ca să-l prindă cu vreun cuvânt și să-l dea pe mâna autorității și a puterii guvernatorului. Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu ții cont de înfățișare, ci înveți calea lui Dumnezeu după adevăr. Ne este permis sau nu să dăm tribut Cezárului?”. El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus: „Arătați-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea și inscripția?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”. Atunci le-a spus: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu, ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Astfel, nu l-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului, ci, uimiți de răspunsul lui, au tăcut.
Luca 20:1-26 Noua Traducere Românească (NTR)
Într-una din zile, în timp ce Isus învăța poporul în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii, și L-au întrebat: ‒ Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți-a dat această autoritate? Isus, răspunzând, le-a zis: ‒ Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți-Mi: botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni? Ei însă discutau între ei, zicând: ‒ Dacă vom răspunde: „Din Cer!“, va întreba: „Atunci de ce nu l-ați crezut?“, iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet. Așa că I-au răspuns că ei nu știu de unde era. Atunci Isus le-a zis: ‒ Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Apoi a început să spună poporului următoarea pildă: ‒ Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie pentru un timp îndelungat. La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea din rodul viei. Viticultorii însă l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. Stăpânul a trimis un alt sclav, dar și pe acela l-au bătut și, după ce l-au umilit, l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l-au rănit și l-au alungat. Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“. Dar viticultorii, când l-au văzut, și-au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moștenirea să fie a noastră!“. Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Așadar, ce le va face stăpânul viei? El va veni și-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora. Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: ‒ Să nu se întâmple așa! Dar El, uitându-Se la ei, a zis: ‒ Atunci ce înseamnă cuvântul acesta care a fost scris: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului“? Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera. Chiar în ceasul acela, cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă. Atunci L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă cu vorba și să-L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului. Aceștia L-au întrebat: ‒ Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni ce este drept, și că nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? El însă, înțelegând viclenia lor, le-a zis: ‒ Arătați-Mi un denar. Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: ‒ Ale Cezarului. El le-a zis: ‒ Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! Astfel, ei n-au putut să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.
Luca 20:1-26 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, și I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta?” Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi: Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-ați crezut?’ Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un proroc.” Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor. Au început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.