Luca 20

Autoritatea lui Isus

(Mt 21,23-27; Mc 11,27-33)

1Într-una din zile, pe când învăța poporul în templu [și predica] vestea cea bună au venit arhiereii și cărturarii, împreună cu bătrânii, 2și i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau cine este acela care ți-a dat această putere!”. 3Atunci el, răspunzând, le-a zis: „Vă voi pune și eu o întrebare#20,3 Lit.: „vă voi întreba și eu un cuvânt”.. Spuneți-mi: 4botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?”! 5Ei însă discutau între ei, spunând: „Dacă spunem: «Din ceruri», el va spune: «De ce nu ați crezut în el?». 6Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinși că Ioan este un profet”. 7Și au răspuns că nu știau de unde era. 8Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea”.

Parabola viticultorilor ucigași

(Mt 21,33-46; Mc 12,1-12)

9Atunci a început să spună mulțimii această parabolă: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor viticultori#20,9 Lit.: „agricultori”. și a plecat într-o călătorie pe un timp îndelungat#20,9 Lit.: „suficient”.. 10La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să-i dea din rodul viei; dar viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu [mâinile] goale. 11A mai trimis și un alt servitor, dar ei l-au bătut și pe acesta, l-au necinstit și l-au trimis cu [mâinile] goale. 12A trimis un al treilea, dar ei l-au bătut până la sânge#20,12 Lit.: „l-au traumatizat”. și l-au alungat. 13Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate de el le va fi rușine». 14Însă viticultorii, văzându-l, discutau unii cu alții, zicând: «Acesta este moștenitorul; să-l ucidem pentru ca moștenirea lui să fie a noastră!». 15Și aruncându-l afară din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stăpânul viei? 16Va veni și-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple!”. 17Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnă ceea ce s-a scris:

«Piatra pe care au disprețuit-o

constructorii,

aceasta a devenit

piatră unghiulară#20,17 Lit.: „piatră din capul unghiului”.?».

18Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea, va fi zdrobit”. 19Cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, căci înțeleseseră că pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor.

Tributul cuvenit Cezárului

(Mt 22,15-22; Mc 12,13-17)

20Și urmărindu-l cu atenție, au trimis spioni care se prezentau ca fiind drepți, ca să-l prindă cu vreun cuvânt și să-l dea pe mâna#20,20 Lit.: „să-l trădeze”. autorității și a puterii guvernatorului. 21Ei l-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu ții cont de înfățișare#20,21 Lit.: „nu iei fața”., ci înveți calea lui Dumnezeu după adevăr. 22Ne este permis sau nu să dăm tribut Cezárului?”. 23El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus: 24„Arătați-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea și inscripția?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”. 25Atunci le-a spus: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu, ceea ce este al lui Dumnezeu!”. 26Astfel, nu l-au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului, ci, uimiți de răspunsul lui, au tăcut.

Saduceii și învierea

(Mt 22,23-33; Mc 12,18-27)

27Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, și l-au întrebat: 28„Învățătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit#20,28 Lit.: „care are soție”. care moare#20,28 Lit.: „este”. fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia și să ridice urmași fratelui său!». 29Erau deci șapte frați. Primul, luându-și soție, a murit fără copii. 30Cel de-al doilea 31și cel de-al treilea au luat-o [de soție]. Și toți cei șapte au murit și nu au lăsat copii. 32În cele din urmă, a murit și femeia. 33Așadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soție femeia? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”. 34Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară și se mărită; 35însă cei considerați vrednici să dobândească lumea cealaltă#20,35 Lit.: „veacul acela”. și învierea din morți nu se vor însura și nici nu se vor mărita, 36pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Iar că morții învie, o arată și Moise [în relatarea] despre rug, când îl numește pe Domnul: «Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób». 38Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, întrucât toți trăiesc pentru el”. 39Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învățătorule, bine ai vorbit!”. 40Și nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.

Originea lui Mesia

(Mt 22,41-45; Mc 12,35-37)

41Dar el le-a zis: „Cum spun ei că Cristos este Fiul lui Davíd?

42Pentru că însuși Davíd spune în Cartea Psalmilor:

«Domnul a spus Domnului meu:

așază-te la dreapta mea

43până când voi pune pe dușmanii tăi

scăunel sub picioarele tale#20,43 Imaginea reprezintă supunerea totală a adversarului: piciorul învingătorului peste capul celui învins.!».

44Așadar, Davíd îl numește Domn; cum poate fi fiul său?”.

Ipocrizia cărturarilor

(Mt 23,6-7; Mc 12,38-40)

45În timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor: 46„Fiți atenți la cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, cărora le place să fie salutați prin piețe, [să ocupe] primele locuri în sinagogi și locurile dintâi la ospețe! 47Ei devorează casele văduvelor și se prefac că se roagă îndelung: vor primi o condamnare mai aspră#20,47 Lit.: „abundentă”.”. #Is 5,1-5 #Ps 118,22 #11,53 #Dt 25,5 #Fil 3,11 #Ex 3,6 #Rom 6,10-11 #Gal 2,19 #Mt 22,46 #Mc 12,34 #Ps 110,1 #Lc 11,43

Selectat acum:

Luca 20: VBRC2020

Evidențiere

Partajează

Copiază