Într-o zi, Isus învăța mulțimea de oameni din apropierea templului, predicându-i Vestea Bună. Atunci au venit la El liderii preoților, învățătorii legii mozaice și conducătorii poporului (evreu). Aceștia I-au zis: „Spune-ne: cu aprobarea cui faci aceste lucruri? Cine Te-a autorizat să le faci?” Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Am și Eu o întrebare. Doresc să știu: De unde provenea botezul lui Ioan – din cer, sau de la oameni?” Dar ei au ezitat să răspundă și gândeau astfel: „Dacă răspundem «Din cer.», ne va zice «Atunci, de ce nu l-ați crezut?». Iar dacă vom răspunde «De la oameni.», tot poporul ne va omorî cu pietre; pentru că oamenii sunt convinși că Ioan a fost un profet.” Atunci au răspuns lui Isus că nu știu de unde provenea botezul lui Ioan. Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune în baza cărei autorizări fac aceste lucruri!” Apoi a început să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o viță de vie, a arendat-o unor viticultori și a plecat pentru un timp îndelungat într-o altă țară. Când era timpul strângerii fructelor, (proprietarul viei) a trimis la viticultori un sclav, ca să îi dea partea lui din producția de struguri. Dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis un alt sclav; dar viticultorii l-au bătut și pe acela, l-au ridiculizat și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit și l-au dat afară (din vie). Proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate că pe el îl vor primi onorabil!» Dar atunci când l-au văzut (venind), viticultorii au zis: «Priviți: vine cel care este moștenitorul de drept al viei! Haideți să îl omorâm, pentru ca moștenirea (lui) să fie a noastră!» L-au scos din vie și l-au omorât. În aceste condiții, ce le va face proprietarul viei? Va veni, îi va distruge și va arenda via altor viticultori.” Când au auzit ei această concluzie, au zis: „În niciun caz!” Dar Isus le-a zis: „Ce semnificație au aceste cuvinte care au fost scrise: «Piatra pe care zidarii au aruncat-o (ca fiind inutilă), a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile. Oricine va cădea peste această piatră, va fi sfărâmat; iar acela peste care va cădea ea, va fi anihilat»?” Liderii preoților și învățătorii legii (mozaice) intenționau să Îl prindă chiar atunci; dar se temeau de popor. Înțeleseseră că spunând această parabolă, Isus vorbise despre ei. Intenționând să Îl predea (în final) guvernatorului, ei au trimis la El niște spioni care se prezentau ca fiind sinceri. În realitate, aceștia urmăreau afirmațiile lui Isus, pentru a le folosi împotriva Lui. Ei L-au întrebat: „Învățătorule, știm că în vorbirea Ta îi înveți pe oameni corect cum să se raporteze la Dumnezeu și că nu îi evaluezi bazat pe lucruri exterioare. Este normal să plătim Cezarului impozit, sau nu?” Isus, care le înțelesese viclenia, le-a răspuns: „De ce Mă testați? Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!” Atunci El le-a zis: „Dați Cezarului ce îi aparține și oferiți-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” Atunci au constatat că nu pot folosi afirmațiile Lui ca pe o capcană care L-ar fi discreditat public; și mirându-se de răspunsul primit, au tăcut!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
