Luca 1:57-80
Luca 1:57-80 Noua Traducere Românească (NTR)
Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul. Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar mama lui, răspunzând, a zis: ‒ Nu, ci se va numi Ioan. Ei i-au zis: ‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta. Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el. Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând: ‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor și a adus răscumpărare poporului Său. El ne-a ridicat un Mântuitor puternic în Casa slujitorului Său David, așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime, aducându-ne eliberare de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri și Își amintește de legământul Lui cel sfânt, de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia ne va da voie, eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri, să-I slujim fără teamă, în sfințenie și dreptate, înaintea Lui, în toate zilele noastre. Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui, să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui, datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii. Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.
Luca 1:57-80 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.” Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său şi ne-a înălţat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, precum a grăit prin gura sfinţilor Săi, a profeţilor din vechime, izbăvire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc, ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri şi să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt, de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru, că ne va da să-I slujim fără teamă, izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri, în sfinţenie şi dreptate, înaintea feţei Lui, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Sale pentru a face cunoscută poporului Său mântuirea, spre iertarea păcatelor, prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus, ca să-i lumineze pe cei ce stăteau în întuneric şi în umbra morţii şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii. Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.
Luca 1:57-80 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; și a născut un fiu. Și vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă față de ea; și se bucurau cu ea. Și s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; și l-au numit Zaharia, după numele tatălui său. Și mama lui a răspuns și a zis: Nu, ci se va numi Ioan. Și i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit așa. Și făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească. Și a cerut o tăbliță de scris și a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Și toți s-au minunat. Și gura lui a fost deschisă imediat și limba lui dezlegată și a vorbit, lăudând pe Dumnezeu. Și frică a venit peste toți cei ce locuiau împrejurul lor; și toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ținutul muntos al Iudeii. Și toți cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Și mâna Domnului era cu el. Și Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, spunând: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat și a răscumpărat pe poporul său, Și ne-a ridicat un corn al salvării în casa servitorului său, David, Așa cum vorbise prin gura sfinților săi profeți, care fuseseră de când lumea a început; Ca să fim salvați de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc; Să înfăptuiască mila promisă părinților noștri și să își amintească sfântul lui legământ; Jurământul pe care i l-a jurat tatălui nostru Avraam, Că ne va da, fiind noi scăpați din mâna dușmanilor noștri, să îi servim fără frică, În sfințenie și dreptate înaintea lui, toate zilele vieții noastre. Și tu copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feței Domnului, să pregătești căile lui; Să dai cunoștința salvării poporului său, prin iertarea păcatelor lor, Prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat, Să dea lumină celor ce șed în întuneric și în umbra morții, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii. Iar copilul a crescut și s-a întărit în duh și a fost în pustiuri până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Luca 1:57-80 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Elisabetei i s‑a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și‑a arătat marea Lui îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să‑l circumcidă pe prunc și voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a răspuns zicând: „Nu, ci se va numi Ioan!” Ei i‑au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!” Atunci l‑au întrebat pe tatăl său prin semne cum ar vrea să‑i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță și a scris astfel: „Numele lui este Ioan.” Și toți s‑au mirat. Dintr‑odată, i s‑a deschis gura și i s‑a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lui i‑a cuprins teama și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate lucrurile acestea. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și mâna Domnului era cu el. Zaharia, tatăl lui, s‑a umplut de Duhul Sfânt, a profețit și a zis: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că Și‑a cercetat și Și‑a răscumpărat poporul și pentru că ne‑a ridicat un Mântuitor puternic în casa robului Său David, după cum vestise prin gura sfinților Săi profeți din vechime: mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Se îndură El de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Său cel sfânt: jurământul cu care S‑a jurat părintelui nostru Avraam că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor, ne va lăsa să‑I slujim fără frică în sfințenie și dreptate, înaintea Lui, în toate zilele noastre. Și tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să‑I pregătești căile și să‑i dai poporului Său cunoștința mântuirii, spre iertarea păcatelor lui. Prin mila cea mare a Dumnezeului nostru, ne va cerceta Soarele din înălțime, ca să‑i lumineze pe cei ce zac în întuneric și în umbra morții , și să ne îndrume pașii pe calea păcii!” Iar copilul creștea și se întărea în duh, și a stat în pustiu până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.
Luca 1:57-80 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu! Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Și au început să-i facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și el vorbea și-L binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a cercetat și l-a răscumpărat pe poporul Său! Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime – mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care i Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfințenie și în neprihănire, în toate zilele vieții noastre. Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să-i dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui, datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să-i lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.” Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Luca 1:57-80 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Timpul pentru sarcina Elisabetei a expirat; și ea a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au considerat că Iahve i-a acordat o mare favoare; și au participat la bucuria ei. Când au circumcis copilul în a opta zi de la nașterea lui, intenția lor a fost să îi pună numele tatălui lui – Zaharia. Dar mama lui a zis: „Nu! Îi vom pune numele Ioan!” Ei au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu are acest nume.” Au consultat și pe tatăl copilului, întrebându-l prin intermediul semnelor cu privire la numele băiatului. Zaharia a cerut o tăbliță, pe care apoi a scris: El se numește Ioan. Atunci toți (ceilalți) au rămas surprinși. Chiar în acel moment, Zaharia a început să vorbească normal, lăudând pe Dumnezeu. Toți vecinii lor au fost afectați de frică; și oamenii din toată acea zonă au aflat ce se întâmplase. Ei rețineau informațiile despre el și se întrebau: „Oare ce va deveni acest copil?” Iar Iahve era în mod evident cu el. Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Spiritul Sfânt și a profețit, zicând: „Binecuvântez pe Iahve, pe Cel care este Dumnezeul lui Israel, pentru că Și-a ajutat poporul și l-a răscumpărat. El ne-a ridicat un mare Salvator provenit dintre descendenții sclavului său numit David. A făcut exact cum prezisese folosindu-Se de gura sfinților Săi profeți care au existat în vremurile vechi. Ei anunțaseră salvare de dușmanii noștri și din mâinile celor care ne urăsc. Astfel, El Își demonstrează bunătatea față de strămoșii noștri și Își amintește de sfântul Său legământ. Acesta este în acord cu ce îi jurase Dumnezeu strămoșului nostru numit Avraam. El îi spusese că după ce ne va salva de dușmanii noștri, ne va permite să Îi slujim fără frică, trăind permanent în prezența Lui în sfințenie și în dreptate. Iar tu, copile, vei fi numit Profet al Celui Foarte Înalt, pentru că vei merge înaintea lui Iahve ca să Îi pregătești drumul (Fiului Său). Vei conștientiza poporul Său cu privire la conceptul salvării care constă în iertarea păcatelor, grație îndurării și milei Dumnezeului nostru. Iar salvarea va veni la noi ca soarele atunci când răsare în zori. Astfel vor fi luminați cei care erau în întuneric și care trăiau amenințați de iminența morții; iar noi vom alege metoda păcii!” Copilul creștea fizic și se dezvolta spiritual. A locuit în zone de deșert până când și-a făcut apariția înaintea poporului Israel.
Luca 1:57-80 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când timpul i se împlinise, Elisaveta zămislise Un fiu. De cum au auzit, Vecini și rudele-au venit, La ea, și toți s-au bucurat, Că Dumnezeu i-a arătat, În bunătatea Lui cea mare, Atât de multă îndurare. A opta zi, toți cei din jur, Să taie pruncul împrejur, Veniră. Ei s-au mai gândit Să-i dea un nume potrivit – Deci, Zaharia – pruncului, Cum se numea și tatăl lui. Dar mama sa a cuvântat: „Nu! El, Ioan, va fi chemat!” Mirați, ăst nume să-l audă, Ei ziseră: „Dar nici o rudă, Din toate câte știm că ai, Nu poartă numele ce-l dai!” Și toți, spre tatăl lui, priveau, Făcându-i semne, căci voiau A ști care-i părerea lui, Privind numele pruncului. Dar Zaharia n-a vorbit; Când o tăbliță a primit, Numele pruncului, l-a scris Și, totodată, a și zis: „Ioan, copilul e chemat!” Mesenii, toți, s-au minunat, De ce-au văzut și-au auzit, Iar Zaharia a simțit Că limba i s-a dezlegat Și graiul și-a recăpătat. Apoi, a tot vorbit mereu Și-a lăudat pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a cuprins Frica, iar vestea s-a întins, În tot acel muntos ținut – Din Iuda – încât a știut Oricine, ce s-a întâmplat, Când pruncul nume-a căpătat. Aceia care auzeau Aceste lucruri, se-ntrebau: „Ce va urma, oare, să fie, Pruncul acesta? Cine știe…” De-atunci, mâna lui Dumnezeu A fost, cu-acel copil, mereu. Când Zaharia a primit Duhul Cel Sfânt, a prorocit: „Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat! Ne-a ridicat o mântuire” – Sau „corn”, grecește-n tălmăcire – „Puternică, mare, aleasă, La al Său rob, David, în casă, Așa precum El ne-a vestit, Prin sfinții Săi ce-au prorocit, Din vremea veche – mântuire De-ai noști’ dușmani și izbăvire Din mâinile acelor care, Ne urmăreau, cu ură mare! Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ, Cum, lui Avram, El i-a jurat, Că după ce vom fi scăpat De-ai noști’ vrăjmași, prin mâna Lui, Cu toți sluji-vom Domnului, Fără de frică, locuind În fața Lui și viețuind Doar în sfințenie și iubire, În pace și neprihănire, În viața care ni s-a dat. Tu, pruncule, ai fost chemat Să fii proroc al Domnului. Vei merge, înaintea Lui, Cărarea, să Îi pregătești, Poporului, să-i dăruiești A mântuirii cunoștință, Ca astfel, să aibă știință Că mântuirea tuturor, Stă-n ștergerea păcatelor Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!” Din zi, în zi, pruncul creștea Și-n duh, mereu, se întărea. Doar în pustiu a locuit, Pân’ vremea i s-a împlinit – Abia atunci, venit-a el De se-arată, lui Israel.
Luca 1:57-80 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta au venit pentru circumcízia copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său. Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el. Zaharía, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israél, pentru că a vizitat și a răscumpărat poporul său și ne-a înălțat o putere de mântuire în casa lui Davíd, slujitorul său, precum a promis prin gura sfinților săi profeți care au fost din vechime, să ne mântuiască de dușmanii noștri și de mâna tuturor acelora care ne urăsc. Astfel a arătat îndurare față de părinții noștri, și-și aduce aminte de legământul său cel sfânt. De jurământul pe care l-a făcut lui Abrahám, părintele nostru, că ne va dărui [harul] ca, eliberați din mâna dușmanilor noștri, să-i slujim fără teamă, în sfințenie și dreptate, sub privirea lui, în toate zilele [vieții] noastre. Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregătești căile sale, pentru a da poporului său știința mântuirii întru iertarea păcatelor, prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru cu care ne va vizita Cel care Răsare din înălțime, ca să-i lumineze pe cei ce se află în întuneric și în umbra morții și să îndrepte pașii noștri pe calea păcii”. Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israél.
Luca 1:57-80 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime; mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.