Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea.
În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.
Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar mama lui, răspunzând, a zis:
‒ Nu, ci se va numi Ioan.
Ei i-au zis:
‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta.
Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el.
Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfânt și a profețit, zicând:
‒ Binecuvântat să fie Domnul,
Dumnezeul lui Israel,
pentru că a venit în ajutor
și a adus răscumpărare poporului Său.
El ne-a ridicat un Mântuitor puternic
în Casa slujitorului Său David,
așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime,
aducându-ne eliberare de dușmanii noștri
și din mâna tuturor celor ce ne urăsc.
El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri
și Își amintește de legământul Lui cel sfânt,
de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
potrivit căruia ne va da voie,
eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri,
să-I slujim fără teamă,
în sfințenie și dreptate,
înaintea Lui, în toate zilele noastre.
Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt.
Căci vei merge înaintea Domnului
ca să pregătești căile Lui,
să dai poporului Său cunoștința mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
datorită milei nemărginite a Dumnezeului nostru,
în urma căreia va veni în ajutorul nostru
Soarele din înălțime,
ca să strălucească peste cei aflați în întuneric
și în umbra morții,
ca să ne călăuzească pașii pe calea păcii.
Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.