Ioel 2:1-13
Ioel 2:1-13 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Folosiți trompeta în Sion! Sunați alarma pe muntele Meu care este sfânt! Să tremure toți locuitorii țării; pentru că vine ziua lui Iahve și este aproape! Aceasta este o zi a întunericului și a beznei. Vor fi nori și o negură de mare intensitate. Vine un popor numeros care are o mare forță – exact cum apar zorile dimineții peste munți. El este o națiune cum nu a mai existat vreodată înainte și cum nu va mai fi pentru multe generații. În fața lui este un foc distrugător; și o flacără arde în urma lui. Țara este ca o Grădină a Edenului pentru el. Dar după ce trece prin ea, rămâne ca un deșert steril. Nimic nu poate să scape neafectat de el! Seamănă cu niște cai și aleargă asemănător cu niște călăreți. Când se deplasează, sare peste munți, făcând zgomot asemănător deplasării carelor. Produce sunetul flăcării de foc atunci când arde și consumă paiele rămase de la culturile cerealiere. Este ca o mare armată dispusă în poziție de atac. Popoarele tremură înaintea lor și toate fețele îngălbenesc… Ei aleargă ca niște luptători remarcabili și escaladează zidurile (orașelor). Fiecare se deplasează cu formația de care aparține și nu o abandonează. Ei nu se împing unul pe celălalt, ci fiecare merge în coloana lui. Atunci când atacă deplasându-se rapid printre săgeți, nu se opresc din mers. Se răspândesc în oraș, aleargă pe ziduri, reușesc să se urce pe case și intră pe ferestre ca un hoț. Pământul se cutremură înaintea lor, iar cerul tremură. Soarele și luna se întunecă, iar stelele își pierd lumina. Iahve începe să strige în fața armatei Sale. Tabăra Lui este foarte mare, iar cel care pune în aplicare cuvântul Său, are o remarcabilă forță! Ziua lui Iahve este specială și produce o mare frică. Cine o poate suporta? Din această cauză, Iahve spune: «Întoarceți-vă la Mine cu toată inima postind, plângând și lamentându-vă. Sfâșiați-vă inimile, nu hainele. Întoarceți-vă la Dumnezeul vostru; pentru că El este milos și are compasiune. Nu Se mânie repede, ci are bunătate din abundență și regretă faptul că (vă) face rău (pedepsindu-vă).
Ioel 2:1-13 Noua Traducere Românească (NTR)
Sunați din trâmbiță în Sion! Scoateți un strigăt puternic pe muntele Meu cel sfânt! Să tremure locuitorii țării, căci vine ziua DOMNULUI! Este aproape acea zi a întunericului și a întunecimii, acea zi a norilor și a negurii! Ca zorii care se aștern peste munți, așa vine un popor numeros și puternic, cum n-a mai fost vreodată și nici nu va mai fi după el în anii generațiilor viitoare. Focul distruge înaintea lor, iar după ei arde flacăra. Înaintea lor țara este ca grădina Edenului, dar după ei rămâne un deșert neroditor; nimic nu le scapă. La înfățișare sunt precum caii și aleargă ca niște armăsari de luptă. Vin huruind ca niște care și sar peste vârfurile munților; pocnesc ca o flacără de foc care arde pleava. Ei sunt ca un popor puternic, gata de luptă. Înaintea lor tremură popoarele; toate fețele pălesc. Aleargă ca niște viteji, se urcă pe ziduri ca niște războinici. Fiecare își ține drumul lui și nu se abate de pe calea lui. Nu se înghiontesc unii pe alții; fiecare mărșăluiește înainte. Se năpustesc printre săgeți, fără a rupe rândurile. Năvălesc în cetate, aleargă pe ziduri, se urcă pe case și intră prin ferestre ca hoțul. Pământul se cutremură înaintea lor, cerurile se zguduie, soarele și luna se întunecă, iar stelele își pierd strălucirea. DOMNUL Își face auzit glasul în fruntea armatei Sale. Într-adevăr, tabăra Sa este foarte numeroasă. Da, cel ce împlinește Cuvântul Său este puternic! Într-adevăr, mare este ziua DOMNULUI și de temut! Cine o poate suporta? „Totuși, chiar acum“, zice DOMNUL, „întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și cu jale“. Sfâșiați-vă inimile, nu hainele! Întoarceți-vă la DOMNUL, Dumnezeul vostru, căci El este binevoitor și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, și-I pare rău când trimite nenorocirea.
Ioel 2:1-13 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Sunați din trâmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării! Căci vine ziua Domnului, este aproape! O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic cum n-a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea lui și pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului și, după el, este un pustiu sterp; nimic nu-i scapă. Parcă sunt niște cai și aleargă ca niște călăreți. Vin huruind ca niște care pe munți și pârâie ca o flacără de foc când mistuie miriștea; par o puternică oștire gata de luptă. Tremură popoarele înaintea lor și toate fețele îngălbenesc. Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui și nu se abate din cărarea lui. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers. Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case și intră pe ferestre ca un hoț. Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă și stelele își pierd lumina. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare și cel ce împlinește cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșată. Cine o poate suferi? „Dar chiar acum”, zice Domnul, „întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!” Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.
Ioel 2:1-13 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Sunați din trâmbiță în Sion și sunați alarma pe muntele meu cel sfânt; să tremure toți locuitorii țării, pentru că ziua DOMNULUI vine, pentru că este aproape; O zi de întuneric și de întunecime, o zi cu nori și de întuneric gros; ca dimineața revărsată peste munți; un popor mare și puternic; nu a fost vreodată asemenea, nici nu va mai fi după el, în anii multor generații. Un foc mistuie înaintea lor; și în spatele lor o flacără arde; țara este ca grădina Edenului înaintea lor și în spatele lor o pustie părăsită; da, și nimic nu le va scăpa. Înfățișarea lor este ca înfățișarea cailor; și ca niște călăreți, astfel vor alerga. Vor sări ca zgomotul carelor pe vârfurile munților, ca zgomotul flăcării de foc care mistuie miriștea, ca un popor puternic desfășurat pentru bătălie. Înaintea feței lor popoarele vor fi foarte îndurerate; toate fețele se vor înnegri. Ei vor alerga precum războinicii; vor urca pe zid ca bărbații de război; și vor mărșălui fiecare pe căile lui și nu vor rupe rândurile lor; Nici nu se împing unul pe altul; fiecare va merge pe cărarea lui; și când vor cădea pe sabie, nu vor fi răniți. Vor alerga încoace și încolo în cetate; vor alerga pe zid, se vor cățăra pe case; ca un hoț vor intra pe ferestre. Pământul se va zgudui înaintea lor; cerurile vor tremura; soarele și luna vor fi întunecate și stelele își vor retrage strălucirea; Și DOMNUL își va înălța vocea înaintea armatei sale, pentru că tabăra lui este foarte mare, pentru că este puternic cel care împlinește cuvântul său, pentru că ziua DOMNULUI este mare și foarte înfricoșătoare; și cine o poate suporta? De aceea chiar acum, spune DOMNUL, întoarceți-vă la mine cu toată inima voastră și cu post și cu plâns și cu jale; Și sfâșiați-vă inima, și nu hainele, și întoarceți-vă la DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru că el este cu har și milostiv, încet la mânie și de o mare bunătate și se pocăiește de rău.
Ioel 2:1-13 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
„Sunați din trâmbiță în Sion! Dați un strigăt de alarmă pe muntele Meu cel sfânt!” Să tremure toți locuitorii țării, pentru că vine ziua DOMNULUI, este aproape! O zi de întuneric și de negură, o zi de nori și de întunecime. Cum se întinde bezna peste munți, așa vine un popor mare și puternic cum n‑a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea lor și pâlpâie flacăra după ei. Înaintea lor, țara era ca o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp; nimic nu‑i scapă. Au înfățișare de cai și gonesc ca niște călăreți. Huruie ca niște care ce sar peste culmile munților, ca sfârâitul flăcărilor ce mistuie miriștea, ca un popor puternic pregătit de luptă. Tremură popoarele înaintea lor și toate fețele pălesc. Aleargă în pas războinic, se suie pe ziduri ca niște viteji încercați. Fiecare ține drumul drept și nu se abate din cale. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul și se năpustesc prin sulițe fără să rupă rândurile. Năvălesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case și intră pe fereastră ca hoții. Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă și stelele își pierd strălucirea. DOMNUL face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare și cel ce împlinește cuvântul Lui este puternic. Da, ziua DOMNULUI este mare și nespus de înfricoșătoare; cine o va putea suferi? „Dar chiar acum”, zice DOMNUL, „întoarceți‑vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet!” Sfâșiați‑vă inimile, nu hainele! Întoarceți‑vă la DOMNUL, Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și îndurător, îndelung răbdător și bogat în bunătate și Se căiește de rău.
Ioel 2:1-13 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
„Sunați din trâmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfânt”, ca să tremure toți locuitorii țării, căci vine ziua Domnului, este aproape! O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic cum n-a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea lui și pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui țara era ca o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp; nimic nu-i scapă. Parcă sunt niște cai și aleargă ca niște călăreți. Vin huruind ca niște care pe munți și pârâie ca o flacără de foc când mistuie miriștea; par o puternică oștire gata de luptă. Tremură popoarele înaintea lor și toate fețele îngălbenesc. Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui și nu se abate din cărarea lui. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers. Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case și intră pe ferestre ca un hoț. Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă și stelele își pierd lumina. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului și foarte înfricoșătoare. Cine o poate suferi? „Dar chiar acum”, zice Domnul, „întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și cu bocet!” Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.
Ioel 2:1-13 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Trâmbițe-n mâini, voi să luați! Din ele, în Sion, sunați! Sunați pe al Meu munte sfânt, Să tremure toți cei cari sânt În țară! Vine ziua Lui! E-aproape ziua Domnului! O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie. Focul, în față-i, tot cuprinde Și-n spate-i flacăra se-ntinde. Grădină a Edenului, E țara, înaintea lui, Iar după el, e un pustiu Căci nu rămâne nimic viu; De flacăra-i nimicitoare, Nimic nu poate-avea scăpare. Pare că sunt cai îndrăzneți Și fug ca niște călăreți. Vin uruind, ca niște cară, Și pârâie precum o pară De foc, pe munți, când întâlnește Miriștea și o mistuiește. Par o oștire întărită Care de luptă-i pregătită. Înspăimântat, orice popor Se-arată, înaintea lor, Iar fețele îngălbenesc Îndată de cum îi zăresc. Ca și războinicii aleargă, Urcă pe zid, știind să meargă Pe a lui cale fiecare Și nu se-abat de la cărare. Nu se împing, nu se zoresc, Țin șirul și se năpustesc Printre săgeți și nicidecum Nu se opresc din al lor drum. Se răspândesc într-o cetate Și-aleargă fără greutate, Pe ziduri. Nu vor să se lase: Se cațără și intră-n case Pe ramele ferestrelor, Precum hoardele hoților. Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele. Tunet, e glasul Domnului, Mergând în fața oștii Lui. Tabăra Lui e foarte mare. De-asemenea e foarte tare Acela care se vădește, Cuvântul, că îl împlinește. A Domnului zi se arată Mare a fi și-nfricoșată. Dar cine poate fi în stare Să suferă acea zi, oare? „Acuma chiar” – a zis apoi, Domnul – „vă-ntoarceți înapoi Cu inimile, către Mine, De plânset și de bocet pline! Cu post, de-asemeni, căutați, ‘Nainte-Mi să vă-nfățișați! Nu sfâșiați, straiele, voi, Ci inimile, și-napoi Veniți la Cel care, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Căci El este îndurător Și îndelung e răbdător. De milă plin, S-a arătat Și-n bunătate e bogat. De relele ce le trimite – Asupră-vă îngrămădite – Și care-s gata ca să vie, Îi pare rău. Dar cine știe
Ioel 2:1-13 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Sunați din trâmbiță în Sión! Strigați pe muntele meu cel sfânt! Să tremure toți locuitorii țării, căci vine Ziua Domnului, este aproape! Va fi o zi de întuneric și beznă, o zi cu nori și cu negură. Ca zorile se revarsă peste munți un popor numeros și puternic, cum nu a mai fost din veșnicie și nu va mai fi pentru anii [care vor fi] din generație în generație. Înaintea lui devorează focul și flacăra arde în urma lui. Țara este ca grădina Éden înaintea lui și un pustiu devastat după el: nu este scăpare pentru el. Ca înfățișarea cailor este înfățișarea lui și precum călăreții, așa aleargă. Ca zgomotul carelor pe vârfurile munților ei sar, ca vuietul flăcării de foc ce mistuie pleava, ca un popor puternic și dispus pentru luptă. Înaintea lui tremură popoarele și toate fețele își pierd strălucirea. Ca vitejii aleargă, ca oamenii de luptă urcă pe zid; fiecare umblă pe căile sale și nu se abate de la cărările sale. Nimeni nu-l împinge pe fratele său, fiecare viteaz umblă pe drumul lui, cad în mijlocul sulițelor, dar nu sunt răniți. Sar în cetate, aleargă pe ziduri, urcă în case pe ferestre și intră ca hoții. Înaintea lui se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, iar stelele își pierd strălucirea. Domnul a pus să fie glasul lui înaintea armatei lui, căci tabăra lui este foarte mare și puternic este cel care împlinește cuvântul său. Pentru că mare este Ziua Domnului și foarte înfricoșătoare. Cine îi va putea rezista? Chiar acum – oracolul Domnului – întoarceți-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns și cu jale! Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate și iartă răul.
