Ioel 2
2
Alarmă în Ziua Domnului#2,0 Il 2,1-11 reia, în relație cu Ziua Domnului (Il 1,15), descrierea invaziei lăcustelor sub chipul unei armate al cărei atac este irezistibil.
1Sunați din trâmbiță#2,1 Avertisment al pericolului iminent (cf. Ez 33,3.6; Os 5,8; Am 3,6), sunetul trâmbiței sau al cornului vestește pedepsirea lui Israèl (Is 18,3; Ier 4,5; 6,1; Os 8,1) și venirea „zilei mâniei” (Il 2,1; Sof 1,16; cf. Ap 8,6–9,21). Aici este folosit și pentru a convoca adunarea religioasă (Il 2,15; Num 10,2-10); la sfârșit, va da semnalul adunării celei mari a celor aleși în ziua de pe urmă (cf. Is 27,13; 1Cor 15,22; 1Tes 4,16-17). în Sión!
Strigați pe muntele meu cel sfânt!
Să tremure toți locuitorii țării,
căci vine Ziua Domnului, este aproape!
2Va fi o zi de întuneric și beznă,
o zi cu nori și cu negură#2,2 Reprezentarea Zilei Domnului ca întuneric se mai găsește și în Sof 1,15, unde sunt prezenți aceiași patru termeni. O astfel de reprezentare a atotputerniciei Domnului își are originea în teofania de pe Sinài (cf. Ex 19,9.16; 20,21). Alți profeți compară teofania Domnului cu fenomenele naturii (cf. Nah 1,3-7; Hab 3,3-7)..
Ca zorile se revarsă peste munți
un popor numeros și puternic,
cum nu a mai fost din veșnicie
și nu va mai fi pentru anii [care vor fi]
din generație în generație.
Invazia lăcustelor
3Înaintea lui devorează focul
și flacăra arde în urma lui.
Țara este ca grădina Éden#2,3 Referință evidentă la Gen 2,8-14 pentru a crea un termen de comparație adecvat să descrie cea mai mare putere distrugătoare din Ziua Domnului. înaintea lui
și un pustiu devastat după el:
nu este scăpare pentru el#2,3 Profetul are înaintea sa episodul cu cele cinci cetăți care erau asemenea grădinii Edenului mai înainte ca Domnul să le distrugă cu sulf și foc atunci când Lot și fiicele sale au fost salvați (cf. Gen 13,10; 19,24-29). În Ziua Domnului însă, nimeni nu va putea să se salveze, pentru că nimeni nu va interveni ca să mijlocească..
4Ca înfățișarea cailor este înfățișarea lui
și precum călăreții, așa aleargă.
5Ca zgomotul carelor#2,5 Este exprimată astfel rapiditatea armatei, formată din care de luptă, care nu se aud atâta timp cât sunt de partea cealaltă a muntelui; dar, pe neașteptate, când ajung pe vârf, se aud foarte aproape.
pe vârfurile munților ei sar,
ca vuietul flăcării de foc ce mistuie pleava,
ca un popor puternic
și dispus pentru luptă.
6Înaintea lui tremură popoarele
și toate fețele își pierd strălucirea#2,6 Lit.: „își adună”..
7Ca vitejii aleargă,
ca oamenii de luptă urcă pe zid;
fiecare umblă pe căile sale
și nu se abate de la cărările sale.
8Nimeni nu-l împinge pe fratele său,
fiecare viteaz umblă pe drumul lui,
cad în mijlocul sulițelor,
dar nu sunt răniți#2,8 Lit.: „tăiați în bucăți”..
9Sar în cetate, aleargă pe ziduri,
urcă în case pe ferestre
și intră ca hoții.
Viziunea Zilei Domnului
10Înaintea lui se cutremură pământul,
se zguduie cerurile,
soarele și luna se întunecă,
iar stelele își pierd#2,10 Lit.: „își adună”. strălucirea#2,10 Imaginile folosite aici exprimă spaima universală înaintea apariției Domnului (cf. Ier 8,16; 10,10; 49,21; Ez 26,10; 27,28; Nah 1,5; Hab 3,10)..
11Domnul a pus să fie glasul lui
înaintea armatei lui,
căci tabăra lui este foarte mare
și puternic este cel care
împlinește cuvântul său.
Pentru că mare este Ziua Domnului și foarte înfricoșătoare.
Cine îi va putea rezista?
Invitație la pocăință
12Chiar acum – oracolul Domnului –
întoarceți-vă la mine
din toată inima voastră,
cu post, cu plâns și cu jale!#2,12 Întoarcerea la Domnul e afirmarea exigenței unei convertiri religioase a omului îndepărtat de Dumnezeu (cf. Is 31,6; Ier 3,12.14.22; Os 14,2-3; Mal 3,7; Zah 1,3; Ps 90,3). Convertirea este un act al spiritului; înainte de toate, constă în conștientizarea unei decizii care se referă la adevăr, însă nu în mod abstract și în ordine conceptuală, ci în sens că voința trebuie să se plece în lumina inteligenței.
13Sfâșiați-vă inimile#2,13 Imaginea este luată din obiceiul de a sfâșia hainele în semn de tristețe și de doliu (cf. Gen 37,29; 44,13; Num 14,6; Ios 7,6; Jud 11,35 etc.). Profetul insistă ca actul de căință să fie sincer (cf. Is 4,4; Ez 36,26; Zah 7,12; Ps 51,19)., nu hainele,
și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru!
Căci el este milostiv și îndurător,
încet la mânie și plin de bunătate
și iartă răul.
14Cine știe#2,14 Forma dubitativă nu se referă la siguranța iertării, ci exprimă conștiința că, dacă omul păcătos este iertat, faptul se datorează numai îndurării divine (cf. Ps 130,3-4; 143,1-2)., poate se va întoarce și va ierta?#2,14 Verbul „a se întoarce” exprimă aici schimbarea de atitudine și este aplicat la cazul concret al îndurării lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu se întoarce de la amenințarea pe care a făcut-o în ziua lui (Il 2,1-11), înseamnă că pedeapsa cu care a amenințat va fi suspendată, ceea ce este echivalentul binecuvântării.
Și va lăsa după el o binecuvântare#2,14 Este revenirea prosperității agricole (cf. Dt 7,13-14; 16,10-17; Ag 2,15-19) care va permite reluarea cultului (cf. Il 1,9).,
ofrandă și libație
pentru Domnul Dumnezeul vostru.
15Sunați din trâmbiță în Sión,
consacrați un post
și convocați o adunare!
16Adunați poporul, consacrați o adunare!
Întruniți-i pe bătrâni, convocați-i
pe prunci și pe copiii de la sân!
Să iasă mirele din camera lui
și mireasa, din camera sa nupțială!#2,16 Nimeni nu este exclus de la adunare, așa cum s-a întâmplat când Heliodòr a încercat să profaneze templul (cf. 2Mac 3,15-22). După predica lui Iòna, la Niníve au fost convocate nu numai toate categoriile de persoane pentru a face post, ci și toate animalele (cf. Ióna 3,5-8). Invitația de a-i convoca pe mire și mireasă subliniază atât universalitatea întrunirii, cât și caracterul de penitență și de doliu. Nici măcar în cazul războiului nu era o astfel de urgență. De fapt, în primul an de căsătorie, bărbații erau scutiți de serviciul militar pentru a se bucura de căsătorie (cf. Dt 24,5).
17Între vestibul și altar#2,17 Este vorba de altarul pentru arderile de tot care se găsea în fața vestibulului (cf. 1Rg 8,64; 2Cr 8,12). Acest spațiu constituia curtea și se găsea la est de vestibulul însuși al templului (cf. 1Rg 6,3; Ez 40,48-49).
să plângă preoții#2,17 Preoții sunt invitați ultimii nu pentru a se reuni (sunt deja acolo), ci pentru a împlini riturile de pocăință și pentru a-i conduce mai bine pe cei convocați la săvârșirea ritului penitențial., slujitorii Domnului,
și să zică:
„Îndură-te, Doamne, de poporul tău#2,17 Expresia este frecventă în Deuteronom (7,16; 13,9; 19,13.21; 25,12) și în Ezechiel (7,4.9; 8,18; 9,5.10; 20,17).
și nu da moștenirea ta ocării, ca neamurile să stăpânească peste ei!
De ce să se spună printre popoare:
«Unde este Dumnezeul lor?».
18Domnul este gelos#2,18 La baza motivelor care îl determină pe Domnul să vină în ajutor Israèlului și să-l ierte este gelozia lui pentru poporul său. Tema este frecventă în profeți (cf. Ier 11,20; 51,11; Ez 25,14-17; Nah 1,2), dar se găsește și în alte părți (Ex 20,5; 34,14; Dt 4,24; 6,15; Ios 24,9). Gelozia Domnului este iubirea pasională pentru posesiunea lui și tendința de a apăra ceea ce-i aparține. Prima realitate pentru care Dumnezeu este gelos este numele său, pentru care este gata să pedepsească pe oricine îl ofensează (cf. Ex 20,5; Ez 39,25; Sof 3,8). Apoi, Dumnezeu este gelos pentru Israèl, proprietatea sa exclusivă (cf. Ex 19,5), și pe țara unde locuiește Israèlul, în care el este prezent într-o manieră specială (cf. Zah 1,14; 8,2 etc.). pe țara lui
și îi este milă de poporul său”.
Sfârșitul flagelului și eliberarea
19Domnul a răspuns și a zis poporului său:
„Iată, trimit la voi grâu,
must și untdelemn
și vă veți sătura cu ele.
Și nu vă voi mai pune să fiți de ocară printre neamuri.
20Îl voi îndepărta pe cel din nord#2,20 Nordul este considerat adesea reședința obișnuită a dușmanului care vine să împlinească judecata lui Dumnezeu, nu numai în timpurile istorice, ci și în cele escatologice (cf. Ier 1,13-15; 4,6; 6,1.22; 10,22 etc.; Ez 26,7; 38,6.15; 39,2). de la voi
și-l voi alunga într-un ținut întunecat
și devastat#2,20 Expresia confirmă că nordul, unde locuiește acest dușman, nu trebuie luat în sens geografic, ci numai ideal, întrucât un astfel de loc asemănător pustiului nu este cunoscut de evrei în partea de nord.,
cu fața spre marea din est
și cu spatele spre cealaltă mare.
Iar duhoarea lui va urca
și mirosul#2,20 Profetul trece de la imaginea dușmanului escatologic la cea a insectelor invadatoare. Stolul imens al acestor insecte ucise de Domnul emană o duhoare insuportabilă, la fel ca broaștele din cea de-a doua plagă asupra Egiptului (cf. Ex 7,10). lui se va ridica,
pentru că face lucruri mari.
Viziunea abundenței
21Nu te teme, pământule,
ci bucură-te și veselește-te,
căci Domnul face lucruri mari!
22Nu vă temeți, animale ale câmpiei,
căci vor înverzi pășunile pustiului,
copacii aduc roadele lor, smochinul
și via dau bogăția lor!
23Fii ai Siónului, bucurați-vă
și veseliți-vă
în Domnul Dumnezeul vostru!
Căci el vă dă ploaie după dreptate#2,23 Expresia este neclară. Poporului căit, Domnul îi dă ploaie „după dreptatea sa”, adică după loialitatea lui față de popor, în virtutea alianței; ar putea să însemne „în măsură justă” sau „în vederea dreptății” ca semn al reîntoarcerii în har a poporului. Vg a dat acestui text un sens mesianic, traducând: „maestrul dreptății”, învățătorul care transmite dreptatea (cf. Ier 23,6; 33,15; Os 10,12). Acest apelativ se găsește în textele de la Qumràn pentru a-l indica pe personajul principal al comunității.,
face să coboare ploaia timpurie
și cea târzie ca odinioară.
24Se vor umple ariile de grâu
și teascurile vor revărsa must
și untdelemn.
25Voi răsplăti anii
pe care i-au devorat lăcusta,
omida, cărăbușul și viermele,
armata mea cea mare
pe care am trimis-o împotriva voastră.
26Veți mânca și vă veți sătura;
și veți lăuda numele
Domnului Dumnezeul vostru,
care a făcut cu voi fapte minunate.
Și poporul meu nu se va rușina în veci.
27Veți recunoaște
că în mijlocul lui Israél sunt eu,
că eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru
și nu mai este [altul]#2,27 Acest mesaj dezvoltă tema primei porunci din Decalog și constituie centrul profeției din Deutero-Isaía (cf. Is 45,5-6.21-25 etc.)..
Și poporul meu nu se va rușina în veci. #Am 5,18 șu #Os 5,8; Am 3,6; Ez 33,3 șu #Ps 2,6 #1,15 #Sof 1,15 #1,19 #Gen 2,15 #Ap 9,7-9 #Is 13,8 #Nah 2,11 #4,16 #4,15; Ier 4,28 #Am 8,9 #4,16; Am 1,2; Ps 18,14 #3,4; Ap 6,17 #Ier 10,10; Mal 3,2 #Ióna 3,5; Is 22,12 #1,9.13 #1,14 #Ps 79,10 #Dt 11,14; Os 2,10 #Dt 11,14 #1,4 #Ex 8,18; Num 14,14; Is 12,6; Ez 37,28; 48,35 #Dt 4,35.39; 1Rg 8,60; Is 45,5.6.14. #21.22; 46,9
Selectat acum:
Ioel 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași