Ioel 1
1
I. FLAGELUL LĂCUSTELOR
Lamentațiune pentru dezolarea țării
1Cuvântul Domnului care a fost către Ioél#1,1 Numele profetului înseamnă „Yhwh este Dumnezeu”. Numele este frecvent în Biblie. Numele tatălui său, Petuèl, nu se mai întâlnește, iar semnificația este nesigură. Unele versiuni vechi au înțeles „Betuèl” în loc de „Petuèl”, care ar însemna „aceasta este casa lui Dumnezeu”., fiul lui Petuél.
2Ascultați aceasta, bătrâni#1,2 Este vorba de cei care au responsabilitatea conducerii țării (cf. Dt 19,12; Ios 9,11; Jud 8,14; 1Rg 21,8; Lam 2,10; Esd 10,14).,
și plecați-vă urechea#1,2 Formulă pentru a atrage atenția cuiva asupra unui fapt de o importanță aparte (cf. Os 5,1; Is 1,2.10-11; 28,23-25; 49,1 etc.).,
toți locuitorii țării!
Oare a mai fost aceasta
în zilele voastre
sau în zilele părinților voștri?
3Povestiți-o fiilor voștri și fiii voștri,
fiilor lor și fiii lor, generației următoare!#1,3 Profetul scoate în evidență aspectul extraordinar și proporțiile istorice ale evenimentului. Momentele istoriei, în special în teologia Deuteronomului, trebuie să fie transmise din generație în generație, întrucât sunt o cateheză și semne ale realităților supranaturale.
4Ce a rămas de la vierme,
l-a devorat lăcusta;
ce a rămas de la lăcustă,
l-a devorat cărăbușul
și ce a rămas de la cărăbuș,
l-a devorat omida#1,4 Textul ebraic conține patru termeni referitori la insecte, neștiind cu siguranță dacă denumesc patru specii diferite de lăcuste sau patru stadii evolutive ale aceleiași insecte. Traducătorii moderni preferă transliterarea acestor nume, cu excepția celui de-al doilea („ʾarbeʰ”, care înseamnă „lăcustă”)..
5Treziți-vă, bețivilor#1,5 Numindu-i astfel, profetul îi invită să reflecteze asupra cauzei adevărate a flagelului: conduita păcătoasă (cf. și Is 5,11-12; 28,7-8; Am 4,1; Mih 2,11; Sof 1,12-13)., și plângeți!
Jeliți, toți cei care beți vin,
din cauza mustului,
pentru că vi s-a luat#1,5 Lit.: „vi s-a tăiat”. de la gură!
6Căci urcă împotriva țării mele
un neam puternic și fără număr#1,6 Imaginea mai apare în Sof 2,14. Mulțimea de armate și de mercenari pe care Asíria o trimitea pentru cuceririle militare și comerciale este descrisă prin metafora invaziei lăcustelor și în Neh 3,15-17.:
dinții lui sunt ca dinții leului
și are măsele ca leoaica#1,6 Metaforă frecventă pentru armatele crude și distrugătoare (cf. Num 23,24; 24,9; Os 5,14; Mih 5,8; Nah 2,12-13)..
7A pus să fie via mea o devastare,
smochinul, un trunchi#1,7 Via și smochinul sunt simboluri ale păcii și bunăstării (cf. 1Rg 5,5; Mih 4,4; Zah 3,10). Dacă sunt distruse, este semnul sigur al apropierii dezastrului..
L-a decojit și l-a aruncat,
iar rădăcinile sale s-au albit.
8Gemi ca o fecioară#1,8 Se referă la plânsul unei logodnice pentru moartea logodnicului ei. Este o tânără care, legată prin logodnă, suferă consecințele legăturii fără a fi gustat din bucuriile căsătoriei. Este dezastrul maxim și durerea cea mai mare. Numai această durere atât de umană și atât de profundă poate să exprime abisul nenorocirii care se abate asupra țării. Mitologia, plecând de la această situație, a compus mitul plânsului fecioarelor pentru moartea lui Tammùz. încinsă cu sac
pentru stăpânul tinereții sale!
9Au încetat ofrandele și libațiile#1,9 Sacrificiul ebraic levitic putea fi atât sângeros, cât și nesângeros (cf. Lev 1–5): cel nesângeros era numit ofrandă și era însoțit, de obicei, de o libație de vin sau de untdelemn (cf. Ex 29,38-42; Lev 2; Num 28,3-8).
din casa Domnului;
jelesc#1,9 Întrucât pierdeau întreținerea pe care o dobândeau din porția care le revenea din ofrande și din jertfe (cf. Num 18,3-4.8). Durerea era accentuată și de faptul că erau privați de slujirea lor sacră, fapt perceput ca o pedeapsă divină (cf. Os 9,4). preoții, slujitorii Domnului.
10Câmpia este devastată,
pământul geme,
pentru că grâul este devastat,
mustul a secat
și untdelemnul lipsește#1,10 Această enumerare a bunurilor pământului este cea tradițională: Gen 27,28; Num 18,12; Dt 7,13; 33,28; 2Rg 18,32; Is 36,17; Os 2,7.24..
11Rușinați-vă, plugari,
și gemeți, viticultori#1,11 Aici trebuie înțeles în sens mai larg: cei care se ocupă de cultivarea pomilor, în general.,
din cauza grâului și a orzului,
căci s-a pierdut secerișul câmpului!
12Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit,
rodiul și palmierul, mărul
și toți copacii câmpiei s-au uscat.
A încetat#1,12 Lit.: „s-a uscat”. veselia dintre fiii oamenilor.
Invitație la pocăință și la rugăciune
13Încingeți-vă și văitați-vă, preoților#1,13 Figura preotului este prezentată aici după idealul codicelui levitic și după exemplul lui Moise (cf. Ex 18,5; 32–34), al lui Aaròn (cf. Num 17,9-11), al lui Pinhàs, fiul preotului Eleazàr (cf. Num 25,6-9) și al altor figuri nobile de preoți-leviți, a căror misiune principală era aceea de a oferi sacrificii și daruri pentru păcate (cf. Evr 5,1).!
Gemeți, slujitori ai altarului#1,13 Sunt preoții, singurii din tot personalul de la templu care aveau dreptul să se apropie de altar. Mai sunt numiți „slujitori ai Domnului” (cf. Il 1,9) datorită slujirii la altarul unde se aducea cult lui Dumnezeu.;
veniți și petreceți noaptea cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci au dispărut#1,13 Lit.: „sunt refuzate”. din casa
Dumnezeului vostru ofranda și libația.
14Consacrați#1,14 Apeluri de felul acesta, la pocăință și la rugăciune, se întâlnesc în Il 2,12-13.15-17 (cf. Gen 3,5-9). Interesul lui Ioèl pentru aceste manifestări religioase și pentru cult (Il 1,9.13.16; 2,14) este în contrast clar cu atitudinea lui Amos, Osea, Miheía și Ieremía. Ioèl vizează, înainte de toate, convertirea inimii (Il 2,13). un post,
convocați o adunare!
Adunați-i pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării
în casa Domnului
Dumnezeului vostru
și strigați către Domnul!
15„Ah, ce zi! Da, se apropie
ziua Domnului#1,15 Ziua Domnului a intrat ca temă în cercul revelării profetice (Is 2,6-22; Am 5,18-20; Sof 1,14-18; Abd v. 15) și indică întotdeauna o manifestare extraordinară a puterii Domnului.,
vine ca o devastare
de la Cel Atotputernic#1,15 În ebraică, este un joc de cuvinte între „devastare” („šōd”) și „Cel Atotputernic” („šadday”: cf. Gen 17,1).”.
16Oare nu s-au luat dinaintea ochilor noștri hrana, veselia și bucuria#1,16 Sunt doi termeni asociați deseori cultului de la templu (cf. Ps 14,7; 16,9; 31,8).,
din casa Dumnezeului nostru?
17S-au uscat semințele sub brazdele lor,
au fost devastate grânarele
și au fost dărâmate hambarele,
pentru că s-a uscat grâul#1,17 Verset greu de tradus: din patru cuvinte, trei se găsesc numai aici: verbul „ʿābšû” (= „a usca”); „magrāpâ” (= „brazde”) și „mammᵊgùrâ” (= „grânar”)..
18Cum gem animalele!
Cirezile de vite rătăcesc,
căci nu mai este cine să le pască;
chiar și turmele de oi suferă#1,18 Lit.: „sunt considerate vinovate”. Animalele sunt solidare cu oamenii în nenorocirea care îi lovește. Acest fapt apare deseori în Biblie (cf. Il 1,20; Dt 20,14; Ier 14,3-4; Ióna 3–4; Ps 135,8)..
19Către tine, Doamne, strig,
căci focul a devorat pășunile din pustiu
și flacăra a ars toți copacii câmpiei.
20Chiar și animalele câmpiei
se îndreaptă către tine,
căci s-au uscat canalele de apă
și focul a devorat pășunile din pustiu. #2,25; Dt 28,38; Am 4,9; Mal 3,11; Ps 105,34 ș.u. #Is 5,11 șu #Ier 46,23 #Ap 9,8 #Is 5,1 ș.u.; Nah 2,2 #2Sam 3,31; 1Rg 20,32 #Ier 3,4 #1,13; 2,14; Ex 29,38-42; Num 28,3-8 #Ier 4,28; Os 4,3 #2,17 #2,14 #2,15 #Ez 30,2 șu #2,1; Is 13,6 #Os 4,3 #2,3; Am 7,4
Selectat acum:
Ioel 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași