Iov 16:1-17
Iov 16:1-17 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci Iov a răspuns și a zis: Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți. Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi? Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi. Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră. Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat? Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei. Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele. Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea. Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea. Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați. Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui. Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ. Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș. Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână. Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții; Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Iov 16:1-17 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iov a luat cuvântul și a zis: „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși. Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt? Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale? Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi, v-aș mângâia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea? Dacă vorbesc, durerea nu mi se alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează? Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa! M-ai apucat ca pe un vinovat – dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuiește în față. Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui, scrâșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți și mă aruncă în mâinile celor răi. Eram liniștit, și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o țintă. Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ, mă frânge bucăți-bucăți, Se aruncă asupra mea ca un războinic. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărână. Plânsul mi-a înroșit fața, și umbra morții este pe pleoapele mele. Totuși, n-am făcut nicio nelegiuire, și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
Iov 16:1-17 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Iov a răspuns: „Am auzit multe lucruri ca acestea! Sunteți cu toții niște încurajatori lamentabili! Când se vor termina toate aceste vorbe inutile? Sau ce te motivează atunci când (decizi să îmi) răspunzi? Și eu aș putea vorbi ca voi, dacă ați fi în locul meu! Aș prezenta niște mesaje speciale împotriva voastră și aș da din cap înaintea voastră. Dar gura mea v-ar încuraja; iar consolarea buzelor mele v-ar alina (durerile). Totuși, dacă vorbesc, nu mi se reduce durerea; și dacă tac, oare aș fi liniștit?” «Dar acum, Tu(, Doamne,) m-ai lăsat fără energie. Mi-ai distrus toată familia. M-ai prins; și tot ce mi se întâmplă, reprezintă o dovadă despre acest lucru. Punctele mele slabe sunt puse în evidență; și ele se ridică să mă acuze.» „El mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui ca un dușman; strânge din dinți împotriva mea. Dușmanul mă omoară cu privirea lui. Oamenii deschid gura să mă ridiculizeze; și mă bat peste obraji. Se unesc împotriva mea ca să mă desconsidere. Dumnezeu mă lasă la discreția omului păcătos și mă aruncă în brațele celor răi. Trăiam liniștit; dar El m-a scuturat, m-a prins de ceafă și m-a strivit. A tras în mine ca într-o țintă. M-au înconjurat trăgătorii Lui cu arcul. El îmi perforează rinichii fără milă; și îmi varsă fierea pe pământ. Mă rupe bucată cu bucată, vine în forță și cu viteză împotriva mea ca un luptător. Mi-am cusut un sac pe piele; și mi-am îngropat fruntea în praful pământului. Fața mea este roșie de plâns; și pleoapele îmi sunt acoperite de întuneric. Și totuși, în mâinile mele nu este răutate; iar rugăciunea mea este făcută cu sinceritate.”
Iov 16:1-17 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În urmă, Iov a cuvântat: „Eu, foarte des, am ascultat Aceste lucruri ce-mi spuneți. Dar voi însă, cu toți sunteți Mângâietori supărăcioși, Cari vor să pară conștiincioși. Când oare o să încetați, Cu vorbe să mai aruncați? Voi, oare, nu vedeți că sânt Doar vorbe aruncate-n vânt? De ce atâta supărare Ai pus, în vorbele cu care Mi-ai dat răspuns? Dar oare, eu – Dacă ați fi în locul meu – Așa aș fi vorbit, cu voi? V-aș copleși cu vorbe-apoi, Și-aș da din cap? Vătămătura, V-aș mângâia-o doar cu gura? Simpla mișcare-a buzelor, Oare v-ar fi de ajutor, Durerea ca să vi-o aline? Dacă vorbesc, vedeți prea bine, Durerea nu se ușurează; De tac, ea nu se micșorează. Dar acum, vai! El Și-a întins Mâna și iată că m-a prins! M-a stors de vlagă, m-a strivit, Cu pustiire mi-a lovit Întreaga casă. M-a luat, Asemeni unui vinovat. Dovadă-i a mea slăbiciune Ce se ridică și îmi spune, În față, că de vină sânt. Mă urmărește Cel Prea Sfânt, Cu furie: din dinți scrâșnește Și cu mânie mă lovește. El, cu privirea, mă străpunge Și-a lui pedeapsă mă ajunge. Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează, Iar Dumnezeu m-a părăsit Pe mână de nelegiuit, Supus fiind la al său plac, Încât nu știu ce să mai fac, Căci la cei răi sunt aruncat. Liniște-aveam, dar mi-a zburat Și spaime grele m-au cuprins, Atunci când Dumnezeu m-a prins De ceafă și m-a scuturat Și-apoi, drept țintă m-a luat, Trăgând asupră-mi. M-a lovit, Până când, astfel, m-a zdrobit. Săgeata Lui mă înconjoară Din toate părțile. Ea zboară, Purtată de aripi de vânt, Și-mi varsă fierea, pe pământ, Căci în rărunchi m-a înțepat; Bucăți, mă frânge; ne-ncetat, Asupra mea se repezește: Ca un războinic mă lovește. Un sac de piele mi-am cusut; Capu-n țărână mi-a căzut. Fața, de plâns, mi s-a-nroșit Și umbra morții a venit, Pe ochi, de mi s-a așezat. N-am făptuit nici un păcat, Nelegiuiri nu am avut, Iar rugăciuni câte-am făcut, Întotdeauna-au fost curate.
Iov 16:1-17 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iob a luat cuvântul și a zis: „Am auzit multe ca acestea. Voi toți sunteți mângâietori de chin. Oare este vreun sfârșit pentru cuvintele în vânt? Ce te constrânge să răspunzi? Și eu aș vorbi ca voi dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu. Aș putea lega cuvinte împotriva voastră și, în aceasta, aș clătina din cap împotriva voastră. V-aș întări cu gura mea, mișcarea buzelor mele v-ar alina. Dacă vorbesc, durerea mea nu se alină, iar dacă tac, de ce nu pleacă de la mine? Dar acum, vai de mine! Tu ai devastat compania mea. M-ai zbârcit: este o mărturie. Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în fața mea. Mânia lui sfâșie și mă urmărește, scrâșnește din dinți împotriva mea, cel care mă oprimă mă străfulgeră cu ochii. Își deschid larg gurile împotriva mea, îmi lovesc obrajii cu ocară și se îngrămădesc împreună împotriva mea. Dumnezeu mă dă în mâna celui nedrept, mă predă în mâinile celor nelegiuiți. Eram liniștit și m-a frânt, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; m-a ridicat ca să-i fiu țintă. Săgețile lui m-au înconjurat, mi-a străpuns rărunchii și mi-a vărsat fierea pe pământ. M-a rupt bucăți peste bucăți și se aruncă asupra mea ca un războinic. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am plecat fruntea în țărână. Fața mi s-a înroșit de plâns, umbra morții este pe pleoapele mele, deși nu a fost violență pe palmele mele și rugăciunea mea a fost curată.
Iov 16:1-17 Noua Traducere Românească (NTR)
Iov a răspuns și a zis: „Am auzit multe lucruri ca acestea! Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici! Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt? Sau ce îți dă imbold când răspunzi? Și eu aș putea vorbi ca voi, dacă ați fi în locul meu. Aș ține cuvântări alese împotriva voastră și aș da din cap înaintea voastră. Dar gura mea v-ar încuraja, iar mângâierea buzelor mele v-ar alina. Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea, iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine? Dar acum El m-a lăsat fără puteri. Tu i-ai distrus pe toți apropiații mei. M-ai epuizat, și lucrul acesta stă ca mărturie. Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește. El mă sfâșie și mă asuprește, în mânia Lui, scrâșnește din dinți împotriva mea. Dușmanul meu mă străpunge cu privirea lui. Oamenii își deschid gura împotriva mea, mă bat peste obraji cu dispreț și se unesc împotriva mea. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit și mă aruncă în brațele celor răi. Eram în pace, dar El m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; m-a luat drept țintă. Arcașii Lui m-au înconjurat. El îmi străpunge rinichii fără milă și-mi varsă fierea pe pământ. Mă frânge bucată cu bucată, Se năpustește asupra mea ca un viteaz. Mi-am cusut o pânză de sac pe piele și mi-am plecat capul în țărână. Fața îmi este roșie de plâns, iar pe pleoapele mele este umbra morții, deși în mâinile mele nu este violență și rugăciunea mea este curată.
Iov 16:1-17 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iov a luat cuvântul și a zis: „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși. Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt? Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale? Ca voi aș vorbi eu de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi? V-aș mângâia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea. Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează? Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa! M-ai apucat ca pe un vinovat – dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuiește în față. Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui, scrâșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți și mă aruncă în mâinile celor răi. Eram liniștit și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o țintă. Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile. El Îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ, mă frânge bucăți, bucăți, Se aruncă asupra mea ca un războinic. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărână. Plânsul mi-a înroșit fața și umbra morții este pe pleoapele mele. Totuși n-am făcut nicio nelegiuire și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.