Iob 16:1-17

Iob a luat cuvântul și a zis: „Am auzit multe ca acestea. Voi toți sunteți mângâietori de chin. Oare este vreun sfârșit pentru cuvintele în vânt? Ce te constrânge să răspunzi? Și eu aș vorbi ca voi dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu. Aș putea lega cuvinte împotriva voastră și, în aceasta, aș clătina din cap împotriva voastră. V-aș întări cu gura mea, mișcarea buzelor mele v-ar alina. Dacă vorbesc, durerea mea nu se alină, iar dacă tac, de ce nu pleacă de la mine? Dar acum, vai de mine! Tu ai devastat compania mea. M-ai zbârcit: este o mărturie. Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în fața mea. Mânia lui sfâșie și mă urmărește, scrâșnește din dinți împotriva mea, cel care mă oprimă mă străfulgeră cu ochii. Își deschid larg gurile împotriva mea, îmi lovesc obrajii cu ocară și se îngrămădesc împreună împotriva mea. Dumnezeu mă dă în mâna celui nedrept, mă predă în mâinile celor nelegiuiți. Eram liniștit și m-a frânt, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; m-a ridicat ca să-i fiu țintă. Săgețile lui m-au înconjurat, mi-a străpuns rărunchii și mi-a vărsat fierea pe pământ. M-a rupt bucăți peste bucăți și se aruncă asupra mea ca un războinic. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am plecat fruntea în țărână. Fața mi s-a înroșit de plâns, umbra morții este pe pleoapele mele, deși nu a fost violență pe palmele mele și rugăciunea mea a fost curată.