Iov 16:1-17

Iov a răspuns și a zis: „Am auzit multe lucruri ca acestea! Sunteți cu toții niște mângâietori jalnici! Oare vor avea sfârșit aceste vorbe în vânt? Sau ce îți dă imbold când răspunzi? Și eu aș putea vorbi ca voi, dacă ați fi în locul meu. Aș ține cuvântări alese împotriva voastră și aș da din cap înaintea voastră. Dar gura mea v-ar încuraja, iar mângâierea buzelor mele v-ar alina. Totuși, dacă vorbesc, nu mi se micșorează durerea, iar dacă tac, cât din ea pleacă de la mine? Dar acum El m-a lăsat fără puteri. Tu i-ai distrus pe toți apropiații mei. M-ai epuizat, și lucrul acesta stă ca mărturie. Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește. El mă sfâșie și mă asuprește, în mânia Lui, scrâșnește din dinți împotriva mea. Dușmanul meu mă străpunge cu privirea lui. Oamenii își deschid gura împotriva mea, mă bat peste obraji cu dispreț și se unesc împotriva mea. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit și mă aruncă în brațele celor răi. Eram în pace, dar El m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; m-a luat drept țintă. Arcașii Lui m-au înconjurat. El îmi străpunge rinichii fără milă și-mi varsă fierea pe pământ. Mă frânge bucată cu bucată, Se năpustește asupra mea ca un viteaz. Mi-am cusut o pânză de sac pe piele și mi-am plecat capul în țărână. Fața îmi este roșie de plâns, iar pe pleoapele mele este umbra morții, deși în mâinile mele nu este violență și rugăciunea mea este curată.